La colțu' străzii

Legi ce se vor a fi moderne, cu mentalitate feudala, hai sa impacam victima cu violatorul

22 comentarii

In ultimii 20 de ani Romania a luat-o pe un drum, al modernizarii, al apartenentei unde-i este locul, si anume in marea familie europeana. Civilizatia vestica, asa cum i se mai spune. Nu, nu mai vrem sa fim orientali, vrem sa fim occidentali, nu mai vrem sa fim inapoiati, vrem sa mergem inainte.

100_3133

Facem cate un pas, baby steps, pasi de copil cum zic vorbitorii de engleza, sau cateodata, poate chiar prea des, vorba cantecului nostru, stanga unul dreapta doi. Unul dintre acesti pasi spre modernizare a statului si schimbarea mentalitatii s-a vrut a fi Legea Medierii. O lege de care avem nevoie, spune, pe scurt, sa nu te duci la tribunal daca nu ai incercat sa te impaci cu cel cu care vrei sa te judeci. De exemplu daca ai ceva de impartit cu fratele, sora, vecinul sau mai stiu eu cine, in multe cazuri, stati domnule de vorba si rezolvati-va problemele, nu va tarati reciproc prin tribunale, economisiti timp, bani, energie si … sentimente de ura :). Un indemn la o coeziune sociala mai buna as zice. Lucrurile bune se cam termina aici.

Mintea ingusta si retrograda a celor care au gandit si apoi votat aceasta lege include violul pe lista medierii obligatorii. Iata o mentalitate misogina si feudala as zice, parca-i aud „poate i-o fi si placut bah” sau „ei lasa, ca trebuie sa fi facut ea ceva ca sa si-o ia, daca nu ridica cateaua coada, nu se intampla nimica” spuse din pacate, de cam multi concetateni. In acest caz agresiunea nu este numai fizica, ci si psihica, in unele cazuri nevindecabila complet. Este o trauma in urma careia sufera victima si familia victimei, mai ales partenerul victimei, datorita disfunctionalitatii relatiilor dintre ei.  Prin obligativitatea tentativei de impacare intre agresor si victima, in acest caz, se descurajaza raportarea agresiunii. Asta pe langa faptul ca in societatea romaneasca stigmatul se pune inca prea mult pe victima, nu pe agresor.

Oare printre cei care au gandit si votat o astfel de lege nu s-au aflat si femei ? Oare barbatii respectivi nu au mame, surori, sotii si fiice ? Si-ar imagina cineva mama, sora, sotia sau fiica fata in fata cu agresorul, la mediere, in cazul unui viol ? Sa fie numai 50 de persoane revoltate asa de tare incat sa protesteze in aceasta tara contra unei asemenea aberatii?

Update 2013-01-04 09:47 :

Multumesc comentatorilor, dupa cum se pare nu m-am informat suficient asupra amanuntelor, doar mi s-a ridicat tensiunea la o posibila aberatie legislativa, des intalnita de altfel. Cu voia comentatorului nostru Gabriel, preiau comentariul lui pentru o mai buna informare a cititorilor blogului, drept la replica, si acces la informatii pe care putini au timpul si caderea. Ideile, argumentele si munca de documentare ii apartin in intregime, iata o versiune corectata chiar de autor :

” Clarificari obiective la o reactie subiectiva : mediere vs. viol

Sensibil subiect, violul,  greu de abordat fara sa nasca in oricine reactii vii, care vin dintr-un instinct de protejare a propriei fiinte si a intimitatii.

Nu mi-am propus sa vorbesc despre viol, ca act de agresiune. Sunt constient ca este un subiect extrem de intim, referitor la o trauma psihologica si fizica cu grele urmari. Am sa ma limitez sa continui comentariul in cadrul juridicului: protestele recente ataca aceasta zona.

Demersul protestului recent indreptat impotriva Legii medierii are o baza eronata, tehnic vorbind.

Faptele: Un grup de organizatii declanseaza un protest care asociaza o lege care din februarie se va face simtita – Legea medierii, si o trauma majora- violul. Luarile de pozitie sunt variate, comunicarea acopera o plaja de la trimiteri la lege la pareri strict personale despre cum crede cineva ca ar fi legea despre care vorbeste fara sa o cunoasca. Protestul este asociat, ca si data ( 1 feb.), cu intrarea in vigoare a unei reglementari care impune persoanelor care ajung la instanta sa se informeze asupra unei proceduri noi si moderne de rezolvare a conflictelor – medierea.
Protestul nu intarzie sa aiba ecou in mass-media, si apar si reactiile publicului: articole care abordeaza protestul, scrise de jurnalisti mai mult sau mai putin documentati, care creeaza cadrul unor comentarii.
Comentariile publicului sunt dovada vie a ce s-a inteles din protest si din modul in care a fost reflectat in media: se fac trimiteri la intoarcerea la epoci primitive, se arunca cu pietre in mediere – ca un lucru inutil , ba chiar impotriva unor drepturi, si apar si rabufniri impotriva unei categorii profesionale noi – mediatorii: unii ii stiu personal pe niste mediatori, si li se par nedemni ca sa abordeze fie si teoretic un caz de viol, altii ii vad ca pe o noua tagma care va face baii de pe urma victimelor.

Nu am vazut pana acum un material suficient documentat, si nu am vazut nici macar un material care sa cuprinda si o opinie a unui reprezentant oficial al mediatorilor  – reglementati de un Consiliu de mediere. Sunt utile unele lamuriri pentru aceia care vor sa afle mai mult decat pareri.

Posibilitatea impacarii victimei unui viol cu agresorul , DOAR in cazul in care violul nu a adus si alte vatamari corporale grave sau nu a fost facut in forme agravante (vezi citatul din Codul Penal, mai jos) , exista de foarte multe vreme in Lege. Si nu in Legea medierii, ci direct in Codul Penal.

Codul Penal prevede de zeci de ani ( formularea ramasa si azi, de exemplu, dateaza tocmai din 1968) ca: „Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 [adica violul in forma simpla] se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.” . In traducere pentru ne-avocati: daca victima nu depune plangere sau daca si-o retrage, actiunea penala nu porneste/inceteaza.
Nota : acest ” viol in forma simpla”  – definitie seaca juridica, presupune doar acte sexuale fortate fara alte vatamari grave asupra victimei. Toate situatiile ce presupun ” forma agravanta” ( alte definitie seaca juridica) , cum ar fi: mai multe persoane violeaza o alta persoana, sau victima era din familia sau in ingrijirea agresorului, sau volul a avut si urmari de vatamare grava corporala – toate acestea nu se mai bucura de clementa justitiei si agresorul este direct cercetat penal, fara posiblitatea de a evita o pedeapsa, daca se dovedeste vinovat, chiar daca se impaca cu victima.
In baza acestei prevederi vechi, sute si poate mii de victime au avut posibilitatea de a ierta agresorul, si in acest fel sa il scape de urmarire penala. Uneori invinuitul se casatorea cu victima, alteori victima renunta pur si simplu la plangere, iar alteori era convinsa ( poate uneori cu amenintarea, dar alteori  prin compensatii materiale ) sa retraga sau sa nu depuna plangerea. Existau si cazuri de reclamatii ” din razbunare”  – violuri neadevarate sau incerte.

Evident, este de discutat: de ce nu ar depune victima plangere  –  teama, rusine, trauma, alte motive subiective si obiective, printre care, uneori, si lipsa de probe – si in ce conditii ar accepta sa renunte la plangere.

Cert este ca de zeci de ani agresorii in viol nu sunt iertati de justitie ( si nici de acum inainte nu vor fi iertati) , doar ca in unele cazuri , in situatii considerate DE LEGE mai putin grave, li se dadea posiblitatea de fi iertati de victima.

De zeci de ani cazurile de  „impacare ” erau rezolvate e avocati. Si de acum inainte pot sa fie rezolvate de avocati – nimic nu s-a schimbat.  Doar ca apare si posibilitatea de a face aceasta impacare si prin intermediul medierii.

Este de mirare ca acum apar reactii care vizeaza de fapt  practica veche de zeci de ani a impacarii, dupa ce ani la rand s-a utilizat. Si este regretabil ca aceste reactii sunt asociate cu lansarea uneia dintre cele mai moderne proceduri de solutionare a conflictelor, medierea.

Sa aducem cateva clarificari privind medierea, legea medierii, prevederile Codului penal privind violul si tangenta medierii cu violul.

„Obligativitatea” medierii

Sunt destui care atat au inteles: ca devine obligatoriu ca o victima a unui viol sa se impace cu agresorul sau la mediator, si astfel agresorul sa scape nepedepsit. Si nici macare nu au inteles citind eronat legea, ci pur si simplu ca asa au inteles din ce au inteles altii. Vocea lor este mai puternica decat ca celor care mai cunosc cate ceva, si care ingaima, fara sa fie auziti: hei, gresiti…

Legea medierii: art 67, pct.2:
„(2) Nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constransi sa accepte procedura medierii.”
Sunt multe prevederi explicite in Legea medierii care spun clar, textual:  medierea, acceptarea de a rezolva un conflict prin mediere – nu este obligatorie pentru nicio persoana.

Medierea NU ESTE OBLIGATORIE. Pentru niciun conflict. Oricine doreste sa isi urmeze dorinta si dreptul de a recurge la un judecator care sa decida daca are dreptate sau nu ramane liber sa faca. S-au schimbat doar niste mici detalii premergatoare. Inainte de a ajunge cu procesul in fata judecatorului, persoana este obligata (doar in anumite cazuri) sa ajunga la un mediator doar pentru a fi informata asupra medierii, asupra procedurii de mediere si asupra avantajelor ei pentru cel care se afla intr-un conflict cu o alta persoana.

Pentru cei care invoca anticonstitutionalism, medievalism si alte -isme care sunt rapid asociate medierii,  e util de aflat ca sistemul american de justitie este si mai restrictiv: o serie larga de litigii nici nu sunt lasate sa ajunga in fata unui complet de jurati ( cel pe care il tot vedem in filmele americane cu procese) daca pot fi rezolvate prin mediere sau prin metode preliminare judecatii. Asadar, nu este doar optional. Faimoasa justitie americana te obliga. Medierea s-a dezvoltat si a plecat cu succes din SUA. Nu este o ingradire a drepturilor, este o optimizare a justitiei.

Medierea, implicit, nu este obligatorie nici pentru cazurile de viol, si nici macare nu se poate apela la ea in toate cazurile de viol. Am amintit deja, si vezi si mai jos lamuriri clare.

Procedura de informare asupra medierii

Informarea asupra medierii devine obligatorie in anumite cazuri de litigii, stabilite prin lege, si care se inscriu in general in categoria litigiilor civile (intre persoane) , fara conotatie penala ( exemplu: neintelegeri pe contracte, in relatiile de familie, in exercitarea si respectarea diverselor drepturi de proprietate, solicitarea de despagubiri, litigii individuale de munca sau diverse litigii intre societatile comerciale).
Este un lucru firesc ca, inainte de a incepe un proces, care poate sa dureze ani intregi si sa mobilizeze energie si resurse costisitoare, legea sa dea posibilitatea persoanelor in litigiu sa afle ca pot sa rezolve conflictul si amiabil. Asta faceau de multa vreme judecatorii, mai mult sau mai putin convingator. Acum o fac intr-un mod procedural.
Daca persoanele nu vor sa se impace amiabil, daca nu sunt interesate de mediere, sau daca ele considera ca doar un judecator va ajunge sa judece mai bine decat pot judeca ele doua, la o masa, fata in fata, atunci sunt libere, cu o simpla hartie semnata si stampilata de un mediator ( acel „certificat de informare” ), sa se duca mai departe cu procesul. Informarea – hartia aceea, este GRATUITA.

Legea nu blocheaza astfel dorinta oricui sa apeleze la justitie. Cel mult il intarzie cu cateva zile. Ce o sa mai conteze cateva zile la un proces de cativa ani…. ?

Medierea in litigii de natura penala. Legea medierii vs. Codul Penal

Am lasat separat aceasta categorie de litigii.
Ce inseamna „penal” ( in sensul legii)? Ceva care contravine ordinii si linistii publice. Ceva ce este considerat mai mult decat o greseala, este considerat o infractiune, si care se poate pedepsi cu amenda penala sau inchisoare.
Legea medierii lasa posiblitatea medierii DOAR in cazurile in care CODUL PENAL prevede ca  pentru infractiunea respectiva:
– nu se declanseaza urmarirea penala decat la depunerea unei plangeri penale a persoanei care se considera victima.
– se incheie urmarirea penala prin retragerea plangerii impotriva persoanei invinuite, de catre persoana vatamata
-se incheie urmarirea penala daca persoanele se impaca ( si implicit este retrasa plangerea penala)

Pur si simplu asa functioneaza legea si Codul penal. Si nu functioneaza de acum, de la Legea medierii, ci de zeci si zeci de ani.
Anumite litigii ce pot fi considerate infractiuni se pot rezolva si intre cele doua persoane: fie se impaca, fie se lamuresc ca poate au avut pretentii sau perceptii gresite, fie stabilesc un mod in care sa isi inlature unul altuia supararea, fara a mai apela la justitie si la pedepse.
Impacarea este veche in drept, face parte din cutume vechi de sute si poate mii de ani. Sensul de evolutie al justitiei nu este unul retrograd, si nu are cum sa ignore efectul impacarii.

Sunt doar aproximativ 25 de infractiuni ( dintr-o lista de cateva sute) care se pot stinge prin aceasta cale a impacarii. Toate sunt descrise una dupa alta in Codul Penal. Mai sunt vreo 5, care se aplica sferei comerciale, reglementate de alte legi.
Printre ele,  si unele cazuri  viol ( subliniere: doar unele cazuri de viol, cele definite juridic drept ” in forma simpla”) intra in categoria aceasta.

Legaturi indirecte intre litigiile de viol si Legea medierii

Nu exista fragment din Legea medierii care sa se ocupe de viol. Exista o mica sectiune care se ocupa de litigiile de natura penala ( in mare, cam ce am rezumat mai sus, adica prevede ca se pot media litigiile penale in care actiunea penala se declanseaza doar la plangerea victimei- ” se pot” inseamna ca se poate doar daca persoanele implicate accepta, amandoua ). Mai exista inca un mic fragment care prevede clar ca daca exista un litigiu penal in care exista un faptuitor cunoscut si o victima clara, victima nici macar nu are obligatia sa se prezinte la informare in acelasi timp cu faptuitorul, daca nu acccepta acest lucru. El de afla in chiar articolul din Lege care intra in vigoare din februarie2013 ( restul legii este in vigoare din 2008):
Legea medierii, art 60^1, pct g:

„g) in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima isi exprima consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul; daca victima refuza sa participe impreuna cu faptuitorul, sedinta de informare se desfasoara separat.”

Asadar, medierea nu doar ca nu este obligatorie in cazurile de viol, ci chiar este acordata posibilitatea victimei ca, daca nu vrea sa dea ochii cu faptuitorul la informarea despre mediere( care este singura obligatorie) , sa nu o faca. Este alegerea ei cum procedeaza. Este protejata in intimitatea ei, evident, in limitele unei proceduri.

Acum, despre viol in Codul Penal si Codul de Procedura Penala

Legea care reglementeaza infractiunile de viol este Codul Penal. Articolul 197 clasifica diferite forme de viol:

CODUL PENAL, Art. 197 „Violul”:
”  Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, daca:
a) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna;
b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul faptuitorului;
b1) victima este membru al familiei;
c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii.
Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, daca victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.”

( sublinierea marcheaza acea prevedere explicita a Codului Penal privitoare la incetarea urmaririi penale daca victima se impaca cu agresorul, insa doar in cazurile mentionate la primul alineat, cunoscute sub numele juridic de ” viol in forma simpla”. )

De asemenea, Codul de Procedura Penala reglementeaza procedura plangerii prealabile la art. 279-286.

In rezumat, sunt cateva forme de viol:
-in forma simpla : o persoana violeaza alta persoana , fara alte vatamari corporale
-in forma agravanta: mai multe persoane violeaza o persoana, sau o persoana violata facea parte din famila agresorului sau se afla in ingrijirea sa, sau s-au produs si vatamari corporale grave victimei.

Se observa de aici cum Codul penal ( si nu Legea medierii) are reglementat de foarte multe vreme, de cand nu exista ideea de mediere in Romania, ca in cazul violului in forma simpla exista posibilitatea ca victima si agresorul sa se impace.

Deci, singurul caz de viol in care se poate inceta urmarirea penala prin retragerea plangerii victimei este cel de viol in forma simpla (dupa definitia legii).
Doar in acest caz este posibila si medierea, potrivit legii care face trimitere la categoria larga de cca 25 infractiuni, si nu violul in mod particular.

E util de stiut ca raporturile sexuale cu minori, raporturile sexuale ce presupun perversiuni ( in definirea legii), coruptia sexuala a minorului sunt  pedepsite de Codul Penal fara posibilitatea de impacare.

Cateva cuvinte despre realitatea judiciara in cazurile de viol

Preverea Codului Penal in acest caz ( doar al violului in forma simpla, adica , pe romaneste, violul cu raport sexual fortat, fara alta vatamare) se dovedeste mai flexibila din motive demonstrate de cazuistica. Realitatea acestor cazuri este mai complexa decat se poate imagina la o prima impresie.

Practica judiciara a relevat ca exista multe cazuri de viol prin agresiune intre straini ( faptuitorul si victima nu se stiau in prealabil, actul este evident de agresiune). Insa sunt si mai multe situatii in care exista in prealabil o conexiune intre cele doua persoane, care le-au adus in acelasi anturaj intr-un anumit context. Apropierea respectiva favorizeaza acest tip de relatie, care poate capata dimensiunea unei agresiuni sexuale.
In special pentru a doua categorie, a persoanelor care deja se cunosteau – intr-o forma sau alta – conflictele se pot stinge prin reevaluarea relatiei dintre victima si agresor. Este o realitate, indiferent cum am comenta-o si de pe ce pozitii.

Mai exista si cazuitica reclamatiilor false ( acte de rea-credinta , care fac dintr-un act sexual un pretext de razbunare impotriva cuiva, invocand agresiunea; exemplu : o prostituata care nu mai este platita reclama pe clientul sau ) sau a reclamatiilor fortate ( exemplu tipic local: o fata are un raport sexual cu in barbat, in conditii de confuzie, fara elemente clare de agresiune, insa familia fetei nu accepta acest act sexual si o obliga, pentru ” apararea onoarei” , sa reclame actul sexual ca viol; urmeaza o linsare penala a barbatului, pentru apararea onoarei fetei, importanta pentru contextul sau social). Si mai exista si o cazuistica a reclamatiilor fara probe ( fie cazuri reale, insa prea tarziu reclamate, cand nu se mai pot dovezi fizic, fie cazuri false, imaginare ).  Pentru toate acestea enumerate, daca nu exista circumstante agravante dovedite, invinuitul are sansa de a gasi o intelegere cu reclamantul, pentru a nu se ajunge la o urmarire penala. Uneori, prin aceasta posiblitate, fie si doar teoretica, se evita erori judiciare impotriva invinuitului.

Evident, raman in cercetare penala foarte multe cazuri de agresiune clara, violenta, cu probe, pentru care victima nu accepta vreo iertare sau pe care legea le considera de o gravitate crescuta. Atunci,  agresorul ramane fara nicio sansa de iertare din partea victimei. Daca victima nu iarta, in cazuri de violuri fara urmari agravante, procesul penal continua.

In cazurile de viol cu urmari sau circumstante agravante, urmarirea penala continua indiferent daca victima se impaca cu agresorul. Legea nu le mai iarta in niciun fel si nu ii mai da agresoului nicio sansa.

Asa functioneaza legea romaneasca, si multe legi europene. In limite date de principiile de drept, de morala sau de practica, ele acorda o sansa celui vinovat.

In concluzie

– Posibilitatea impacarii partilor, in cazuri de viol in forma simpla, este demult in lege ( Codul penal), cand nici macar nu exista ideea de mediere pe la noi. Se facea, daca persoanele acceptau, prin avocati. Acum se poate face si prin mediator, tot doar daca persoanele accepta. Impacarea sau medierea nu sunt obligatorii.
– Sunt putine conexiuni intre mediere, ca o practica moderna, si infractiunile de viol. Asocierea unei legi si unei practici moderne, si chiar a unei categorii profesionale noi ( mediatorii), doar cu o infractiune traumatizanta este regretabila, pentru cei care care insista pe ruperea partii de context
– Dintre multipelele cazuri de viol, pot ajunge in fata mediatorului doar cele in forma simpla ( in definirea legii, de mai sus). Cazuistica reala dovedeste ca, in unele cazuri, medierea poate fi utila in lamurirea conflictului.
– In niciun caz, medierea nu pune o piedica victimei sa isi caute dreptatea pana la capat si sa pedepseasca prin lege agresorul sau.
– Mai mult, legea chiar da posibilitatea victimei de a nu fi fortata sa se apropie de faptitor ( alte traume re/traite etc.), si ii da expres dreptul ca sa ajunga la mediator separat de faptuitor – sa nu il mai vada inca o data in fata – daca nu doreste. Este de asteptat ca si mediatorul, cu o fomare in sensul tactului psihologic, sa protejeze indeajuns o persoana care ajunge in fata lui in acesata situatie delicata.

Daca cineva poate fi suparat, deranjat, revoltat, poate fi impotriva prevederilor Codului Penal.
Posibilitatea impacarii victimei cu agresorul , in cazuri bine definite, este veche in Codul Penal. Acum s-a aflat despre ea? Daca ea s-ar scoate in mod particular din Legea medierii, oricum ar ramane in Codul Penal.
Demersul protestului recent indreptat impotriva Legii medierii are o baza eronata, tehnic vorbind.

Multumesc cititorilor nostri care prin exigenta si participare activa ne tin calitatea articolelor ridicata.

22 de gânduri despre „Legi ce se vor a fi moderne, cu mentalitate feudala, hai sa impacam victima cu violatorul

  1. Cred că ar trebui vorbit cu Alina Gorghiu, nu știu dacă a evaluat acest aspect. Înțeleg că medierea ar fi totuși facultativă dar este obligatorie informarea despre posibilitate. Aici o discuție pro și contra: http://civitaspolitics.org/2013/01/28/cateva-nuante-despre-mediere-informare-si-viol/

  2. cred ca e asa cum spune mihvoi, medierea in cazul violului este lasata la alegerea victimei. legea 115/2012 spune:
    „13. Dupa articolul 60 se introduce un nou articol, articolul 60^1, cu urmatorul cuprins:
    Art. 60^1
    ….
    g) in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.”

  3. Medierea este facultativa in orice proces. Singurul lucru obligatoriu din legea medierii e informarea partilor de aceasta posibilitate.

    toata lumea s-a indignat si striga acum in apararea victimilelor violului, dar nimeni n-a stat sa se gandeasca putin ca judecata in cazul unui proces de viol inceteaza daca victima isi retrage plangerea pe parcursul procesului. DINTOTDEAUNA. Acolo e problema, nu la legea medierii.

  4. Vai, voi tinereilor ! Nu a auzit NIMENI de „comisiile de împăciuire” care funționau în anii 1960 (juma de secol ? Văleu !). Te bătea soțul ca pe covoare și voiai să divorțezi ? 6 luni la comisia de împăciuire. Dacă mai trăiai întreagă, DUPĂ urmau niște proceduri exasperante, ajungîndu-se, cîteodată, ca în Italia „divorțului în stil italian”, la anularea căsătoriei. Depindea și de abilitatea avocatului. O invenție pur ceaușistă, concomitentă cu legea avorturilor. Hai, regretați-l pe bîlbîitul din Scornicești, voi pensionari asasini !

  5. toti analfabetii pot face „cursuri” de mediatori. o sa apara noua casta a mediatorilor,dupa cea a avocatilor,notarilor,procurorilor. deja mediocra jurista madam gorghiu e in fruntea bucatelor

  6. Si madam Teo Trandafir ( cea careia nu-i ajung 3000 de euro pe luna) s-a hotarart sa se faca „mediatoare”

  7. Nu. Ai fost inselat de titlul mincinos al articolului spre care link-ezi. Cel putin in cazul violului, medierea nu e obligatorie. Ce e obligatorie e informarea, iar informarea asupra tuturor modalitatilor legale pe care le ai la dispozitie intr-o situatie nu poate fi in principiu ceva rau si nici insultator.

    In plus, citeste articolul de pe civitaspolitics dat de cineva mai sus. Cristi Danilet spune ceva foarte corect: din moment ce violul se anchezeaza strict in urma unei plangeri a victimei, medierea poate exista de fapt si acum, doar ca nu intr-o forma reglementata, si asta e in defavoarea victimei. Si acum, pana in momentul cand victima intra pe usa sectiei de politie si semneaza plangerea, violatorul poate sa o asalteze cu oferte, cu bani, cu amenintari, doar-doar si-o retrage plangerea. Desigur, daca te gandesti la doamna high-class violata de un vagabond, aceste tentative precum si noua posibilitate a medierii nu stau in picioare. Dar pentru fata de 14 ani de la tara violata de unchiu’sau, amenintarile clandestine si rugamintile familiei de a nu baga unchiu’ la puscarie pot sa o determine sa renunte la plangere. Asadar o „mediere” in defavoarea victimei. Pai nu e mai buna o mediere sub protectia legii, atunci cand se vrea mediere, decat o „mediere” sub amenintari ?

    Singurul lucru negativ aici este aparitia meseriei de „mediator”, una din meseriile astea imposibil de definit exact, imposibil de evaluat, in care probabil vor prospera tot felul de insi cu papagal, unsi cu toate alifiile si bine-conectati la sistemul judiciar prin pile, cunostinte si relatii.

  8. In evul mediu pentru viol erai pus la stalpul infamiei iar apoi ciopartit.
    Documentati-va inainte sa scrieti ceva…

  9. Este o vorba „Drumul spre iad e pavat cu intentii bune”. Exact asa este legea medierii. De la intentii bune s-a ajuns la aberatii . Un articol foarte bun este aici: http://www.juridice.ro/241872/curat-neconstitutional-nenicule-ii.html
    Extrag doar un scurt pasaj ce mi se pare elocvent: Obligarea la informarea despre mediere este fără doar şi poate o îngrădire, deoarece constituie un filtru pentru exercitarea unui drept constituţional, pe care dacă nu vrei sau nu poţi să îl îndeplineşti, nu ai acces la actul de justiţie, adică nu mai ai dreptul de acces liber la justiţie, el îţi este nu doar îngrădit, ci interzis.
    Autoarea articolului de referea la obligatia de informare despre mediere, obligatie care odata incalcata are drept sanctiune respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.
    Exista in dreptul romanesc si o prezumtie de cunoastere a legii in sensul ca nimeni nu poate invoca in apararea sa necunoasterea legii. Instituirea obligatiei de informare cu privire la mediere rastoarna aceasta prezumtie, deschizand o cutie a Pandorei in care oricine poate pretinde ca nu cunoaste legea iar acesta ar putea fi un motiv intemeiat pentru exonerarea de raspundere.

  10. Integrarea legislativa in Europa duce doar la reglare de conturi, nu la DREPTATE.
    Toata vorbaria pervers numita „limbaj juridic” nu face decat sa elimine suferinta omului si sa se ocupe de „atingerea dreptului”; altfel spus se trateaza obiectul, nu subiectul.
    Asteptarile legate de integrarea europeana sunt iluzii de ne-atins.
    Intre „legea pamantului” (lex vallachorum, common law, etc.) si „legea comertului” (admiralty law – legea „piratilor”) diferenta este si de aplicabilitate teritoriala/jurisdictie (pe pamant, pe uscat – pe apa) si de domeeniul de aplicabilitate, om si marfa.
    De la piratii englezi (intelesi cu regele prin reguli comerciale) si „evolutia” dreptului roman (unde diabolicul Napoleon a „creat” intens… adaptandu-l epocii moderne) pana la actuala filosofie juridica vest-europeana s-a produs eliminarea omului privit ca fiinta si drepturi naturala simultan cu introducerea persoanei ca „angajat” al corporatiei autonome = statul.
    Bineinteles ca ceea ce oamenii au creat si respectat traditional este aproape distrus prin legile noi: nu este acelasi lucru sa impaci 2 oameni (nu e cazul violului, totusi) cu o reglare de conturi de la debitor la creditor.
    Acesta este „spiritul” rece, mort care se zbate in mintea „marilor” europeni atat in celelalte tari din UE dar si a idiotilor care pretind ca ne conduc.
    Violatorul nu trebuie sa „compenseze” suferinta cu bani sau inchisoare ci cu propria-i suferinta si slujire a victimei; altfel, o femeie se „vrea” violata pentru bani, o „inocenta” va dori – poata – moartea agresorului sau va renunta la propria viata… va alege „raul” ca raspuns la „raul” care i s-a facut; ce este crestin in astfel de solutionari? Asta este justitie, poate dar nicidecum nu este dreptate.

  11. Posibilitatea impacarii victimei unui viol cu agresorul , DOAR in cazul in care violul nu a adus si alte vatamari corporale grave sau nu a fost facut in forme agravante ( vezi citatul din Codul Penal, la sfarsit) , exista de foarte multe vreme in Lege. Si nu in Legea medierii, ci direct in Codul Penal.
    Acum s-a auzit de ea, dupa ce ani la rand s-a utilizat?

    Postarea pe blog sufera de lipsa de informare: asupra legii medierii, asupra medierii in sine, asupra prevederilor legale ( din Romania) privind violul si asupra practicii judiciare din acest domeniu. Este regretabil ca in lipsa informarii asupra tuturor acestor subiecte, apare totusi imboldul ” hai sa scriu ceva, ca o sa strang vizualizari” . La ce folos atunci? E mai util cuiva un comentariu lipsit de temei decat o lamurire obiectiva?

    Sa aducem cateva clarificari:

    Obligativitatea medierii.
    Legea medierii:
    art 67, pct2:
    „(2) Nici persoana vatamata si nici faptuitorul nu pot fi constransi sa accepte procedura medierii.”
    Medierea NU ESTE OBLIGATORIE. Pentru niciun conflict. Oricine doreste sa isi urmeze dorinta si dreptul de a recurge la un judecator care sa decida daca are dreptate sau nu ramane liber sa faca. S-au schimbat doar niste mici detalii premergatoare. inainte de a ajunge cu procesul in fata judecatorului, persoana este obligata, doar in anumite cazuri, sa ajunga la un mediator doar pentru a fi informat asupra medierii, procedurii de mediere si avantajelor ei pentru cel care se afla intr-un conflict cu o alta persoana.

    Pentru cei care invoca anticonstitutionalism, medievalism si alte -isme, e util de aflat ca sistemul american de justitie este si mai restrictiv: o serie larga de litigii nici nu sunt lasate sa ajunga in fata unui complet de jurati ( asadar nu este doar optional), daca pot fi rezolvate prin mediere sau prin metode preliminare judecatii. Medierea s-a dezvoltat si a plecat cu succes din SUA. Nu este o ingradire a drepturilor, este o optimizare a justitiei.

    Medierea, implicit, nu este obligatorie nici pentru cazurile de viol, si nici macare nu se poate apela la ea in toate cazurile de viol. Vezi mai jos lamuriri clare.

    Procedura de informare asupra medierii.
    Informarea asupra medierii devine obligatorie in anumite cazuri de litigii, stabilite prin lege, si care se inscriu in general in categoria litigiilor civile ( intre persoane) , fara conotatie penala ( exemplu: neintelegeri pe contracte, in relatiile de familie, in exercitarea si respectarea diverselor drepturi de proprietate, solicitarea de despagubiri, litigii individuale de munca sau diverse litigii intre societatile comerciale). Este un lucru firesc ca, inainte de a incepe un proces, care poate sa dureze ani intregi si sa mobilizeze energie si resurse costisitoare, legea sa dea posibilitatea persoanelor in litigiu sa afle ca pot sa rezolve conflictul si amiabil. Daca nu vor, daca nu sunt interesate, sau daca considera ca doar un judecator va ajuneg sa judece mai bine decat pot judeca ele doua, la o masa, fata in fata, sunt libere, cu o simpla hartie semnata si stampilata de un mediator, sa se duca mai departe cu procesul. Informarea – hartia aceea, este GRATUITA. Legea nu blocheaza astfel dorinta oricui sa apeleze la justitie. Cel mult il intarzie cu cateva zile. Ce o sa mai conteze cateva zile la un proces de cativa ani…

    Medierea in litigii de natura penala. Legea medierii versus Codul Penal
    Am lasat separat aceasta categorie de litigii. Ce inseamna penal ( in sensul legii)? Ceva care contravine ordinii si linistii publice. Ceva ce este considerat mai mult decat o greseala, este considerat o infractiune, si care se poate pedepsi cu amenda penala sau inchisoare.
    Legea medierii lasa posiblitatea medierii DOAR in cazurile in care CODUL PENAL prevede ca pentru infractiunea respectiva:
    – nu se declanseaza urmarirea penala decat la depunerea unei plangeri penale a persoanei care se considera victima.
    – se incheie urmarirea penala prin retragerea plangerii impotriva persoanei invinuite, de catre persoana vatamata
    -se incheie urmarirea penala daca persoanele se impaca ( si implicit este retrasa plangerea penala)

    Pur si simplu asa functioneaza legea si codul penal. Anumiet infractiuni se pit rezolva si intre cele doua persoane: se impaca, se lamuresc ca poate au avut pretentii sau perceptii gresite, stabilesc un mod in care sa isi inlature unul altuia supararea, fara a mai apela la justitie si la pedepse.

    Sunt doar aproximativ 25 de infractiuni ( dintr-o lista de cateva sute) care se pot stinge prin aceasta cale a impacarii. Printre ele, UNELE cazuri de viol.

    Legaturi indirecte intre litigiile de viol si Legea medierii.

    Nu exista fragment din Legea medierii care sa se ocupe de viol, exista o mica sectiune care se ocupa de litigiile de natura penala ( in mere, cam ce am rezumat mai sus), si inca un mic fragment care prevede clar ca daca exista un litigiu penal in care exista un faptuitor cunoscut si o victima clara, victima nici macar nu are obligatia sa se prezinte la informare in acelasi timp cu faptuitorul, daca nu acccepta acest lucru.

    Asadar, medierea nu doar ca nu este obligatorie in cazurile de viol, ci chiar este acordata posibilitatea victimei ca, daca nu vrea sa dea ochii cu faptuitorul la informarea despre mediere( care este ingura obligatorie) , sa nu o faca. Este alegerea ei cum procedeaza.

    Acum, despre viol in Codul Penal si Codul de Procedura Penala

    Legea care reglementeaza infractiuniel de viol este Codul Penal. Articolul 197( am sa il atasez la final, pentru conformitate) clasifica diferite forme de viol. De asemenea, Codul de Procedura Penala reglementeaza procedura plangerii prealabile la art. 279-286.
    Sunt cateva forme de viol:
    -in forma simpla : o persoana violeaza alta persoaja , fara alte vatamari corporale
    -in forma agravanta: mai multe persoane violeaza o persoana, sau o persoana violata facea parte din famila agresorului sau se afla in ingrijirea sa, sau s-au produs si vatamari corporale grave.

    Codul penal ( si nu Legea medierii) are reglementat de foarte multe vreme, de cand nu exista ideea de mediere in Romania, ca in cazul violului in forma simpla, ” Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 ( adica violul in forma simpla) se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.”

    Deci, singurul caz de viol in care se poate inceta urmarirea penala prin retragerea plangerii victimei este cel de viol in forma simpla (dupa definitia legii).
    In acest caz este posibila si medierea, potrivit legii care prevdere categoria larga de cca 25 infractiuni, si nu violul in mod particular.

    Realitatea judiciara

    Preverea Codului Penal in acesta caz ( doar al violului in forma simpla, adica , pe romaneste, violul cu raport sexual fortat, fara alta vatamare) se dovedeste mai flexibila din motive demonstrate de cazuistica. Exista multe cazuri de viol prin agresiune intre straini ( faptuitorul si victima nu se stiau in prealabil) , insa sunt si mai multe in care exista in prealabil o conexiune intre cele doua persoane, care le-au adus in acelasi anturaj intr-un anumit context.
    In special pentru a doua categorie, conflictele se pot stinge prin reevaluarea relatiei dintre victima si agresor.
    Evident, raman multe cazuri de agresiune clara, violenta, in care agresorul ramane fara nicio sansa de iertare din partea victimei. Daca victima nu iarta, in cazuri de violuri fara urmari agravante, procesul penal continua.
    In cazurile de viol cu urmari sau circumstante agravante, urmarirea penala continua indiferent daca victima se impaca cu agresorul.

    In concluzie:
    – posibilitatea impacarii partilor, in cazuri de viol in forma simpla, este demult in lege ( Codul penal), cand nici macar nu exista ideea de mediere pe la noi. Se facea, daca persoanele acceptau, prin avocati. Acum se poate face si prin mediator, tot doar daca persoanele accepta.
    – sunt putine conexiuni intre mediere, ca o practica moderna, si infractiunile de viol. Asocierea unei legi si unei parctici moderne, si chiar a unei categorii profesionale, doar cu o infractiune traumatizanta este regretabila, pentru cei care care insista pe ruperea partii de context
    – dintre multipelele cazuri de viol, pot ajunge in fata mediatorului doar cele in forma simpla ( in definirea legii, de mai sus)
    -in niciun caz medierea nu pune o piedica victimei sa isi caute dreptatea pana la capat si sa pedepseasca prin lege agresorul sau.
    – mai mult, legea chiar da posibilitatea victimei de a nu fi fortata sa se apropie de faptitor ( alte traume traite etc.) , ci ii da expres dreptul ca sa ajunga la mediator separat de faptuitor – sa nu il mai vada inca o data in fata – daca nu doreste

    Daca cineva poate fi suparat, deranjat, revoltat, poate fi impotriva prevederilor Codului Penal.
    Dar ce se supara asa, deodata? Posibilitatea impacarii victimei cu agresorul , in cazuri bine definite, este veche in Codul Penal. Acum s-a aflat despre ea?

    CODUL PENAL
    Art. 197
    Violul

    Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.

    Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi, daca:

    a) fapta a fost savârsita de doua sau mai multe persoane împreuna;

    b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul faptuitorului;

    b1) victima este membru al familiei;

    c) s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii.

    Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi, daca victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

    Actiunea penala pentru fapta prevazuta în alin. 1 se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.

  12. „In ultimii 20 de ani Romania a luat-o pe un drum, al modernizarii…”
    Asa o fi – da’ parc’-ar merge pe drumul ala in marsarier, ca racul.

    „…unde-i este locul, si anume in marea familie europeana.”
    Da, dar din familia asta mare noi „tragem” mai degraba spre rasaritenii verisori bulgari (si – daca se ia in considerare TOATA Europa, nu numai UE – spre moldoveni, spre ucraineni…), nicidecum spre unguri si de acolo mai departe spre vest (ba parca nici spre sarbi nu ne mai indreptam, ca aia reusesc sa-si revina mai repede decat noi desi intre timp au avut de suportat – si acum au de reparat / inlocuit / recuperat – distrugerile cauzate de un razboi dus pe teritoriul lor).

    „…nu mai vrem sa fim orientali…”
    Ba eu TARE-as vrea sa avem mai multi cetateni cu mentalitate (extrem-)orientala – sa zicem, cam ca a japonezilor… (ca mai orientali decat ei…)
    Sunt insa de acord cu afirmatia daca inlocuim „orientali” cu „levantini” (sau eventual cu „balcanici”, desi se pare ca am ramas printre ultimii ATAT de balcanici – si inca fiind inafara Balcanilor).

    „…include violul pe lista medierii obligatorii.”
    Am putea incerca sa sugeram aplicarea exact aceleiasi proceduri atat pt autorul violului cat si pt cei care eventual ar pune in aplicare „legea Talionului” („ochi pt ochi si dinte pt dinte”), violand violatorul initial (ca sa aiba si acesta parte de ceea ce cu atata marinimie ofera altora).
    Din pacate, la noi (din cate stiu eu) sunt toate sansele ca razbunatorii sa fie pedepsiti mult mai drastic si mai prompt (pt o ACEEASI fapta) decat faptasul initial…

    ” “poate i-o fi si placut bah”…”
    Pt replica la o eventuala asemenea opinie consider ca ar putea fi aplicata una din doua filozofii care „se bat cap-in-cap”, excluzandu-se reciproc::
    1. Asa! Si? Scade asta cu ceva gravitatea incalcarii initiale a vointei / dorintei / intentiei victimei? CU CE ar justifica acest rezultat final fapta initiala, de ce i-ar atenua gravitatea?
    Noi de fapt CE judecam – intentia, SAU rezultatul obtinut (poate in mod accidental)? (Daca cineva – urmarind scopul de a asasina o persoana paralizata – ii da acesteia branci in apa adanca, in loc sa fie condamnat pt tentativa de omor ar trebui sa fie felicitat si recompensat daca – in loc ca acesta sa ramana in continuare nemiscat, sa se scufunde si sa se inece – socul caderii in apa conduce la o brusca si imediata restaurare a posibilitatilor senzitiv-motrice ale fostului paralizat care in acest fel scapa nu numai de moartea prin inec ci si de handicapul initial?)
    2. Si CE facem daca nu numai ca „victimei” pana la urma i-a placut, ci chiar s-a indragostit de violator si au convenit sa ramana impreuna? DUPA CE a suferit (initial) un soc psihic (la pregatirea si apoi la consumarea faptei initiale), o mai pedepsim SI NOI in continuare – TOT psihic – impiedicand-o sa ramana cu persoana (de acum) iubita? (Nu i-o fi ajuns un croseu de dreapta, tre’ sa-i mai dam unul si de stanga, ca s-o proptim ca sa ramana in picioare, s-o impiedicam sa cada intr-o parte?)

  13. polihimnio (2 februarie 2013 la 10:58 am):
    Daca bine inteleg si interpretez eu textul articolului citat, conform textului legii, victima nici macar nu trebuie sa si participe la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul, ci este suficient doar sa-si exprime acordul pt aceasta participare (fara insa a o si pune in practica – ACEASTA conditie nu este stipulata verbatim in text), indeplinirea acestei conditii (care poate fi interpretata drept „impacare a partilor”) fiind (in acest caz) suficienta (indiferent daca victima este sau nu constienta de acest lucru) pt a inlatura raspunderea penala a faptuitorului.

    Andrei (2 februarie 2013 la 8:03 pm):
    „In evul mediu pentru viol erai pus la stalpul infamiei iar apoi ciopartit.”
    Esti SIGUR de aceasta afirmatie? (INDIFERENT de raportul intre statutul social al faptuitorului si respectiv cel al victimei?) Eu parca ALTFEL stiu… (altfel nemesilor le-ar cam fi pierit samanta, dupa cum se purtau IN MOD REGULAT.)
    Spune-mi, te rog, de „jus primae noctis” ai auzit / citit vreodata, STII ce era si IN CE anume consta? (CUM era cu documentarea aia anterioara comentarii?)

    Madian (2 februarie 2013 la 9:18 pm):
    „Obligarea la informarea despre mediere este fără doar şi poate o îngrădire, deoarece constituie un filtru pentru…”
    Nici nu sunt jurist, nici nu cunosc (concret) textul integral al legii, dar MIE imi pare ca aceasta obligare la informarea partilor se refera (ca actiune) exclusiv la „oficialitati” (oricare-or fi acelea), nicidecum la partile din potentialul proces (nici faptuitorul, nici victima) – acestea fiind (dupa cum inteleg eu lucrurile) simpli beneficiari ai informarii, fata de care nu au alta obligatie decat sa o ia la cunostinta si sa o inteleaga. Nici vorba deci de ingradirea drepturilor partilor, ci – dimpotriva – de o largire a acestor drepturi cu cel la informare (oamenii „simpli” nefiind faimosi pt amploarea si generalizarea cunostintelor lor juridice initiale).
    Intrebarea care eventual s-ar ridica ar fi CUM sunt raspunzatoare „oficialitatile” in cauza (civil? administrativ? penal? SAU – „ca la Romanica” – exclusiv moral?) daca nu-si indeplinesc obligatia de instiintare, astfel restrangand – intr-adevar – dreptul partilor de acces la justitie. (Ca la noi:la nimenea: daca (atunci cand) unii nu-si fac treaba, altii pierd – si acei „unii” nu raspund…)
    „Instituirea obligatiei de informare cu privire la mediere rastoarna aceasta prezumtie [de cunoastere a legii in sensul ca nimeni nu poate invoca in apararea sa necunoasterea legii.]”
    INDUBITABIL ai dreptate, DAR avand in vedere ca in principiu este vorba despre un drept al cetateanului si nu de o obligatie a sa (alta decat cea de a lua la cunostinta existenta dreptului), ca se refera si la victima, nu numai la faptuitor precum si faptul ca aceste fapte sunt mai frecvente in mediul socio-economico-educativ… deficient (de jos si foarte de jos), poate ca oferirea acestei posibilitati de informare suplimentara obligatorie nu ar fi ceva de condamnat.
    „…oricine poate pretinde ca nu cunoaste legea…”
    Intr-adevar, SI ACUM poate oricine sa pretinda ca nu cunoaste legea (ba sa si aiba dreptate, sa spuna purul adevar), legea neinterzicandu-i sa faca aceasta afirmatie – doar ca (la modul general, inafara (cu exceptia) acestui caz specific in care legea pretinde altfel) nu tine nimeni cont de ea. (Nimebni – dintre cei care conteaza…)

    Gabriel (3 februarie 2013 la 12:49 am):
    „…sistemul american de justitie este si mai restrictiv: o serie larga de litigii nici nu sunt lasate sa ajunga in fata unui complet de jurati ( asadar nu este doar optional), daca pot fi rezolvate prin mediere sau prin metode preliminare judecatii.”
    Din cate stiu eu (poate ma insel), nu este vorba propriu-zis despre lipsa completa si definitiva de acces la justitie in acele cazuri, ci doar de conditionarea accesului la justitie de urmarea (ANTERIOR judecatii) acelor etape preliminare.

  14. Legea se refera la drepturi (drept la informare, drept la mediere) a caror neexercitare se sanctioneaza. In realitate drepturile sunt obligatii intrucat nerespectarea lor presupune sanctiuni, ex. neindeplinirea procedurii de informare are drept sanctiune respingerea actiunii ca inadmisibila.
    Procedura in sine de informare cu privire la mediere este una birocratica si care, desi in lege se prevede a fi gratuita in realitate nu este. Admitand ca mediatorul realizeaza informarea propriu zisa gratuit, trebuie completate niste acte iar legea prevede ca trebuie chemat la mediere si paratul. Nu se stie cine suporta cheltuielile de redactare si editare a actelor si de citare a paratului la mediere, probabil reclamantul. De aici se pot purta multe discutii in sensul ca invitarea la mediere trebuie dovedita , trebuie fixat un termen rezonabil, etc.
    Astfel, in mod concret, medierea reprezinta o ingradire a accesului liber la justitie.
    Obligarea la informare incumba partilor din proces si nu autoritatilor judiciare care nu pot decat sa trimita justitiabilul la mediator si, eventual sa-l sanctioneze in cazul in care acesta nu doreste /nu poate sa indeplineasca procedura informarii.

  15. In sine informarea explicita ar trebui sa fie un lucru bun. Din cate inteleg insa, forma propusa are doua mari probleme:
    – informarea o face mediatorul, adica omul care are tot interesul sa se ajunga la o mediere, ceea ce pentru o infractiuni penale cum e e violul e total nepotrivit din motive psihologice
    precizare: medierea nu e buna pentru orice infractiune penala pt ca interesul societatii e ca infractorii penali sa fie pedepsiti. Strict din acest motiv violul nu ar fi trebuit sa se regaseasca in lista cazurilor supuse medierii
    – informarea devine parte a procedurii, iar prin faptul ca victima nu a fost informata paratul (agresorul, violatorul) poate scapa de proces ceea ce este o aberatie. Informarea trebuie sa ramana un drept de a carui incalcare sa se poata plange reclamantul, nu paratul.

  16. Multumesc comentatorilor, dupa cum se pare nu m-am informat suficient asupra amanuntelor, doar mi s-a ridicat tensiunea la o posibila aberatie legislativa, des intalnita de altfel.
    @Gabriel : Esti de acord sa preiau comentariul tau ca si replica in cadrul articolului acesta?

  17. Madian (3 februarie 2013 la 9:06 am):
    „…In realitate drepturile sunt obligatii intrucat nerespectarea lor presupune sanctiuni…”
    ASA este, acel drept (al partilor – atat al faptuitorului cat si al victimei) constituie o obligatie (de serviciu pt oficialitatea insarcinata cu acea informare – habar n-am CARE anume ar fi aceea, probabil mediatorul).
    In optica mea, nu se poate vorbi despre vreo obligatie a partilor, ci NUMAI despre un drept al acestora, atata timp cat (spre deosebire – spre ex – de dreptul de a vota) acest drept consta NU in ingaduinta data partilor sa faca ele ceva, ci doar le cere sa se supuna unei actiuni (de informare) a altora (a oficialitatilor) asupra lor. (Daca eu am dreptul – sa spunem – sa primesc o suma de bani (sau sa fiu in orice alt fel OBIECTUL asupra caruia actioneaza in vreun fel oarecare subiectul obligat prin efectul legii sa o faca), in CE mod poate acest drept al meu sa devina o obligatie A MEA?)

  18. Da, sunt de acord. IIoopp, sa preiei comentariul. O singura mentiune: textul scris putin in graba contine unele mici erori de scriere, de la tastatura. Daca intri in legatura cu mine prin intermediul email-ului meu( tie cred ca iti apare) , iti trimit direct textul cu toate corectiile.

    Subiectul este unul serios, si ma bucur ca esti de acord ca se poaet scrie ceva serios despre el. Adevarul in justitie este unul bazat pe legi si principii. Uneori este mai greu de integrat.

    Multumesc

  19. Pentru a incerca sa mai repar din raul facut de tensiunea mea ridicata am inserat in articol, cu acceptul si ajutorul lui Gabriel comentariile sale.

  20. @VictorCh : Am modificat, multumesc, trebuia sa fie „aJutorul” nu „autorul” 🙂

  21. Pingback: Revizuirea Constituției: regiuni, steag, UE, nediscriminare, mediere, chestiuni penale | La colţu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.