La colțu' străzii

Scurt istoric al desemnarii prim-ministrului si cateva concluzii

20 comentarii

Stim cum ne alegem presedintele. Stim cum ne alegem membrii parlamentului, stim cum ne alegem primarii si consilierii locali. Ciudat este ca nu stim foarte exact cum se ocupa functia de prim-ministru, desi este functia din statul roman a carei exercitare influenteaza in modul cel mai vadit viata noastra.

Sa ne intoarcem in trecut pentru acest scurt istoric al desemnarii prim-ministrilor.

In 1996, dupa alegerile prezidentiale si parlamentare, CDR, USD (PDL) si UDMR urmau sa formeze majoritatea parlamentara si guvernul. Prim-ministru este desemnat Victor Ciorbea. Care a putut fi motivul desemnarii sale ? Desi proaspat castigator al primariei Bucurestiului, nu avea mare putere in PNTCD, deci nici in CDR, deci nici in coalitia de guvernare CDR-USD-UDMR. Nu avea experienta politica, nu avea aura vreunui tehnocrat. In campania electorala, CDR nu defilase cu Ciorbea ca potential premier. Urmarea a fost logica : dupa o suita de conflicte in interiorul CDR si al coalitiei de guvernare, si-a pierdut mandatul. Urmatorul prim-ministru a fost desemnat Radu Vasile. Atat de mult sprijin avea in partid, incat, inca din timpul mandatului de premier, partidul i-a retras sprijinul politic iar apoi l-a exclus. La alegerile din 2000, PNTCD ratat intrarea in parlament si practic si-a incetat existenta.

In 2000, prim-ministru a fost desemnat Adrian Nastase, prim-vicepresedinte al PDSR (PSD), al doilea om din partid inainte ca Ion Iliescu  sa devina presedinte. Campania electorala a PDSR s-a centrat in jurul celor doua propuneri la functiile de presedinte si prim-ministru. Ulterior, Nastase a devenit seful partidului. Mandatul s-a incheiat la termen in 2004. In aceleasi conditii s-a desfasurat desemnarea lui Tariceanu. Era seful PNL, din timpul campaniei se stia ca va fi propunerea de prim-ministru si si-a dus mandatul la sfarsit. Dar, demn de mentionat, in ultimii doi ani a condus un guvern minoritar, fiind obligat sa cedeze cererilor PSD pentru a-si mentine scaunul. Cateva din aceste cerinte au fost pietre de moara in criza economica ce a urmat.

In campania electorala din 2008, PDL il anunta candidat la functia de premier pe Stolojan, abia intrat in partid in 2007 dar procopsit cu functia de prim-vicepresedinte. In timpul formarii guvernului PDL-PSD, prins intre cele doua mari partide, dar si intre greii din PDL, Stolojan renunta la candidatura. Va fi desemnat Emil Boc, doar in teorie seful PDL, care isi va da demisia in februarie 2012. Urmatoarea desemnare este cea a lui MRU. Inca nu mi-am dat seama in ce calitate a fost desemnat prim-ministru. Nu era sef al PDL, nu avea experienta politica, nu era tehnocrat cu o vasta experienta in domeniul economic necesara pe timp de criza. A avut un mandat efemer cu o lungime demna de perioada interbelica.

Dincolo de ceea ce scrie in Constitutie cu privire la desemnare premierului, dincolo de interpretarile diverse si contradictorii pe care presedintele le-a facut pana acum asupra subiectului, se pare ca avem doua modele de desemnare a prim-ministrului, fiecare avand efecte distincte.

In primul model, prim-ministrul este desemnat ca urmare  a unor intelegeri netransparente intre politicieni iar cetatenii statului nu au nici un cuvant de spus. Cum spuneam si la inceput, este ciudat ca tocmai asupra functiei din stat care le influenteaza in modul cel mai direct viata, cetatenii sa nu fie chemati a-si da cu parerea. Nu stiu cati votanti PDL din 2008 au fost fericiti ca li s-a promis Stolojan premier si s-au ales cu Boc. Tot aici intra si desemnarea unui premier care nu are putere in partidul sau coalitia de guvernare. Este un premier slab pentru ca are prea putin control asupra majoritatii parlamentare. Prea putin va fi ocupat cu guvernarea, mai mult va incerca sa multumeasca diverse factiuni din partid. Iar cand va guverna, o va face prin ordonante de urgenta si asumari de raspundere pentru a sari peste majoritatea greu de strunit. Efectele le-am vazut in cazurile Ciorbea, Vasile, Boc si MRU : mari balbe, certuri, instabilitate guvernamentala, pierderea suportului popular.

Al doilea model este mult mai clar : in campania electorala pentru parlament este anuntat candidatul pentru postul de prim-ministru, seful partidului/coalitiei. Electoratul voteaza in cunostinta de cauza. Un astfel de prim-ministru beneficiaza de sprijinul popular si de cel al partidului. Am vazut efectele in timpul guvernarii Nastase si a primilor doi ani ai guvernarii Tariceanu : stabilitate politica si crestere economica.

Bineinteles, faptul ca un sef de partid ce a castigat alegerile este desemnat premier, nu este o garantie ca un guvern condus de acesta va fi performant ; dar cred ca responsabilitatea politica a premierului fata de votul primit in mod direct si relatia clara cu majoritatea parlamentara sunt premise esentiale pentru o buna guvernare.

20 de gânduri despre „Scurt istoric al desemnarii prim-ministrului si cateva concluzii

  1. Puteai sa ne spui de la început că vrei republică parlamentară :), și că ai vrea o discuție despre o nouă Constutiție :).
    Eu unu sunt de acod cu tine :). Dacă se poate și cu rege în loc de președinte, sunt și mai de acord.

  2. @Combo, da’ chiar nu vreau republica parlamentara, struto-camila constitutionala de acum nu mi se pare o idee proasta pt stadiul democratiei noastre; are nevoie doar de ceva finisari.
    vreau doar ca desemnarea premierului sa fie predictibila, transparenta si sa aiba o legatura cat mai mare cu votul electorilor.

  3. Hai sa adaugam si unele fapte convenabil omise.

    Nicu Vacaroiu: fara influenta in PSD, a cincea roata la caruta prin ministerul de finante, este numit prim-ministru si surpriza! Duce fara probleme mandatul la capat, fara sa ajunga sef de partid macar.

    Boc a fost totusi prim-ministru trei ani si jumatate, a schimbat doua majoritati, a trecut prin masuri de austeritate, prin criza economica, printr-o motiune de cenzura reusita. Longevitatea in conditiile enumerate trebuie remarcata, nu expediata in doua vorbe.

    Toti prim-ministri enumerati, inclusiv Vacaroiu, au pierdut alegerile, deci succesul electoral nu e un criteriu. Aici il includ si pe Boc, care a pierdut ceva mai devreme decat la termen.

    De fapt, articolul nu vede sau nu vrea sa vada marea diferenta. Vacaroiu, Nastase, Boc au fost prim-ministri unor presedinti puternici, care controlau de fapt si tara, si guvernul. Cu observatia ca la Nastase deja se petrecea tranzitia controlata de putere, conform manualului leninist. Ciorbea si Vasile nu au acut un presedinte puternic in spate, ci un grup galagios de sefi de partide, inclusiv un viitor presedinte puternic. Asa ca au esuat.

    Si asa ajungem la Ponta. Deocamdata are in spate un grup galagios de sefi de partide, intre care ar putea sa fie un viitor presedinte puternic. Basescu a esuat inincercarea de a face tranzitia puterii, dar tot poate sa ii puna bete in roate. Si ce va face Ponta acum? Va gasi un presedinte pe placul lui? Va intra cu capul inainte in morisca jocurilor de culise, ca Ciorbea si Vasile? Va schimba siste,ul politic? Aici isi joaca copilotul cariera politica.

  4. Eu imi aduc aminte ca in campania din 96 Ciorbea a fost prezentat explicit sau implicit drept viitorul prim-ministru.

    Problema este la suprapunerea dintre presedinte si prim ministru din Constitutia scrisa pentru Iliescu. Nea Nelu vroia ca in principiu sa stea olimpian dar sa poata interveni daca mai apare vreun Petre Roman, fara a mai trebui sa cheme minerii pentru asta.

    Ponta va avea de rezolvat problema pozitionarii fata de presedinte, fie ca se va numi Antonescu, fie ca se va numi Oprescu. Dar tot asa se spunea despre el si ca va fi calarit de Vanghelie, de Nastase, de Voiculescu, de Basescu, acum de Dragnea… Toate aceste anticipari depreciative s-au dovedit eronate pana acum, sa vedem ce va urma.
    Cred ca ar fi gresit sa excludem varianta cea mai banala si neconspirationista: o colaborare onesta intre Ponta si Antonescu.

  5. Ovidiu, pe Vacaroiu l-am scos din sir pt ca, din anumite motive, consider ca viata democratica incepe odata cu schimbarea de putere din ’96. pana atunci, am avut un soi de comunism iar discutia despre desemnarea unui premier in comunism nu mi se pare interesanta.

    Nastase nu a pierdut in 2004 alegerile ca prim-ministru, din contra, le-a castigat. alianta PSD+PUR a avut 189 de mandate, alianta DA a avut 161. faptul ca nu a format guvernul tine de continutul postarii mele. PNL a obtinut sub Tariceanu in 2008 cel mai bun scor de dupa ’89 in conditiile in care i s-a subtilizat in 2007 jumatate din structuri.

    Longevitatea lui Boc nu i se datoreaza lui, ci faptului ca Basescu a castigat alegerile in 2009 si ca dupa esec, PSD, la fel ca in 2004, a avut chestiuni interne de rezolvat. in momentul in care si le-a rezolvat, a preluat guvernarea. apoi scorul in alegeri al PDL a ajuns la mai putin de jumatate fata de 2008. nici PSD, nici PNL nu au patit asa ceva. poate doar PNTCD.

  6. Eee, Ovidiu tot încearcă să-l prezinte pe Basescu ca un preșendinte, cu bune și rele, dar care a vrut bine. Eu îl văd ca pe Iliescu, doar că în timp ce Iliescu a mers din rău spre bine, Băsescu a mers invers.. Am început cu un președinte care a sunat la Moscova și nu i s-a răspuns și a mers mai departe, și am terminat cu unul care a sunat la Washington și nu i s-a răspuns. Și gata. Un soi de Andrew Jackson, doar că nu mai sunt indieni de omorât și furat pământuri, și nici România nu e USA.
    E o carte frumoasă de Lucian Boia, „Cumințenia Pământului”, lectură interesantă. Noi românii am supraviețuit mirosind vremurile, și când nu le-am mirosit am jucat la două capete. N-am trăit extraordinar, dar am supraviețuit. Trebuie să ne acceptăm condiția și să scoatem ce-i mai bun din asta. Ceva la genul Năstase, negociezi intrarea în UE, dar te duci în China când e SARS în floare, că poate ai nevoie. Că poate suni la Washington, și nu răspunde nimeni :).

  7. Buna ziua tuturor
    …Si marmota invelea cicolata in staniol…si Fat Frumos din lacrima era de la USL.
    „Iar cand va guverna, o va face prin ordonante de urgenta si asumari de raspundere pentru a sari peste majoritatea greu de strunit”.
    Oare cate ordonante de urgenta a dat Ponta in ultimele 7 luni? Eu am auzit ca prea multe (unele din ele clar neconstitutionale). Si avea majoritatea in parlament din cate imi aduc eu aminte.

  8. Raportul Comisiei de la Veneția ar trebui să fie lectură obligatorie pentru toți cei care îi făceau băsiști și portocalii pe cei care din vară încoace tot criticau USL-ul. Se pare că USL-ul era criticat pentru că merita, nu pentru că cei cu gura mare aveau o agendă ascunsă. Dar în politica românească din ultimii ani (iar aici Băsescu este principalul vinovat) nimeni nu mai poate susține un principiu fără a fi acuzat de partizanat.

    Citind printre rânduri se vede că descrierea evenimentelor drept „lovitură de stat” nu a fost exagerată prea mult. În mod sigur a fost mai puțin exagerată decât descrierea lui Băsescu drept „dictator”.

    Modul în care USL va înțelege acum să facă schimbări instituționale va face diferența între un partid „normal” și o gașcă de mardeiași.

  9. Alex, in opt luni, guvernul Ponta a emis vreo 60 de ordonante de urgenta, o medie de 7 pe luna. spre comparatie, guvernul Boc e emis intr-un an, 140 de ordonante de urgenta, o medie de 11 pe luna. oricum 60 este un numar mare, dar macar este un progres fata de guvernul precedent.
    din decembrie vom avea un guvern cu un prim-ministru care indeplineste cele doua conditii pt o buna guvernare ce le-am amintit in postare: sprijin popular si putere in majoritatea parlamentara. sa vedem de aici incolo cum se va legifera, prin OUG sau prin legi trecute prin parlament.

  10. joness, tu chiar il banuiesti pe Ponta capabil de colaborare onesta.

  11. @joness: Cred ca ar fi gresit sa excludem varianta cea mai banala si neconspirationista: o colaborare onesta intre Ponta si Antonescu.

    De acord, e o variantă de lucru. Dar cum vor ajunge acolo? Deocamdată Ponta are de colaborat cu Băsescu, iar opțiunile celor trei grupări mari par a fi divergente:
    – PNL-PC vrea să încalce încă o dată regula și să forțeze schimbarea rapidă a lui Băsescu cu Antonescu acum
    – PSD vrea să schimbe regula pe o cale legitimă (schimbarea Constituției) și să scape cu totul de problemă
    – PDL (Băsescu) vrea să tragă de timp până Ponta își frânge gâtul în criză și în intrigile interne și să profite de eventuala rupere a USL pentru a impune un guvern prieten

    Vom vedea care dintre ei vor avea câștig de cauză.

    @polihimnio: din anumite motive, consider ca viata democratica incepe odata cu schimbarea de putere din ’96.

    Teoria spune că o democrație este considerată consolidată atunci când a trecut prin două schimbări pașnice ale puterii. Cum s-ar zice, la noi democrația ar începe cu Năstase. Cam trist.

    Eu continui să cred că ținând cont de subiect, ignorarea lui Văcăroiu nu face decât să omite fapte relevante, dar care contrazic teza.

    Nastase nu a pierdut in 2004 alegerile ca prim-ministru, din contra, le-a castigat. alianta PSD+PUR a avut 189 de mandate, alianta DA a avut 161.

    Asta e o amuzantă distorsionare a realității. PSD o fi câștigat cele mai multe mandate în Parlament, dar nu a câștigat puterea, tocmai pentru că Năstase a pierdut președinția.

    Oricât ai vrea, nu ai cum să ignori realitatea: în România sistemul este semi-prezidențial. Puterea este împărțită, Președintele poate (că așa zice Constituția, „poate să”) avea un cuvânt de spus. Depinde de personalitatea președintelui să folosească acest potențial sau nu. Iliescu și Băsescu l-au folosit, Constantinescu nu.

    Combo: Eee, Ovidiu tot încearcă să-l prezinte pe Basescu ca un preșendinte, cu bune și rele, dar care a vrut bine.

    Eu zic că și Iliescu și Băsescu au convingerea intimă și fermă că au fost președinți buni, că au făcut bine. Problema e că nu întotdeauna opinia lor despre bine coincide cu a mea. Dar în această discuție vreau doar să subliniez că nu putem ignora importanța președintelui.

    @Claudiu: Da, raportul Comisiei de la Veneția ne arată clar că am avut în vară o gravă încălcare a regulilor statului de drept. Însă asta a văzut de atunci orice persoană de bună credință. Cine e setat pe „jos Băsescu” și atât, va răspunde și acum tot că „Băsescu e de vină”, eventual cu refrenul „străinătatea are ceva cu noi”.

    @Alex & polihimnio: Ponta a emis 73 de OUG publicate în MOf și alte 5 ce au apărut ca aprobate pe agendele ședințelor de guvern, dar nu sunt încă publicate, din motive necunoscute. Asta înseamnă cam 11 pe lună (mai-decembrie).

    În 2011 au fost 124 de ordonanțe, deci cam 10 pe lună. În 2010 132, deci 11 pe lună. În 2009 au fost „doar” 117 (nb. Boc a abuzat și de angajarea răspunderii).

    Însă, ca să vezi surpriză, în 2008, cu prim-ministrul cel lăudat în articol, am avut 230 de ordonanțe de urgență. În 2007 „doar” 157.

    Celalalt prim-ministru lăudat pentru stabilitate, Năstase, a emis 225 de UG în 2004 și „numai” 127 în 2003.

    Altfel spus, o simplă citire a acestor cifre ne arată că existența un prim-ministru conducător de partid nu garantează deloc stabilitate legislativă, ci dimpotrivă.

  12. Doar in doua luni de mandat Ponta a emis jumatate din totalul ordonantelor de urgenta emise pana la jumatatea anului 2012. Adaugat la concluziile comisiei de la Venetia e clar.
    Imi place de cei din comisia de la Venetia, care nu au dat publicitatii concluziile ca sa nu afecteze alegerile din Romania. Cu alte cuvinte eu stiu ca tu esti hot dar nu spun ca sa nu afectez democratia, si uite asa ajungi sa conduci o tara desi esti hot si exista si dovezi. Mare lucru si cu corectitudinea asta dusa la extrem. Unii sunt atat de corecti incat nu arata hotii ca sa nu influenteze alegerile, in timp ce hotii respectivi abuzeaza de orice smecherie ca sa isi maximizeze sansele.

  13. Ovidiu, tocmai pt ca avem un regim semi-prezidential (si cred ca pt noi este unul bun) pledez pt un echilibru intre premier si presedinte.cat timp presedintele va avea in premier un subaltern, asa cum a fost cazul lui Boc, vorbim in fapt de o republica prezidentiala. dar aici apare conflictul: prerogativele presedintelui nu sunt facute pt o republica prezidentiala si va trebui sa conduca netransparent prin interpusi. noi, alegatorii, pe cine vom gasi responsabili pt o guvernare proasta? pe premierul care a guvernat doar cu numele sau pe presedintele care a guvernat de facto dar spune ca nu este responsabil pt ca nu avea atributiile unui premier?
    iar echilibrul asta poate veni doar atunci cand forta premierului este egala cu cea a presedintelui. pt asta, premierul trebuie sa aiba in spate, la fel ca presedintele, un vot popular, chiar daca indirect, prin partidul pe care il conduce.

    faptul ca PSD+PUR a castigat alegerile (sau mai exact, cel mai mare numar de voturi) dar nu a castigat puterea nu e o distorsiune a realitatii, ci una a sistemului democratic.

    numarul de OUG ale guvernului Ponta l-am luat dintr-o postare anterioara de-a ta de acum cateva zile iar numarul celor emise de guvernul Boc le-am luat din raportul comisiei de la Venetia. ar fi interesant de vazut cate OUG a emis guvernul Tariceanu in 2006, cand avea majoritate fata de cele din 2008 cand a guvernat cu minoritate parlamentara. din punctul meu de vedere, Tariceanu ar fi trebui sa isi dea demisia cand nu a avut o majoritate parlamentara asumata.

  14. Atât timp cât avem un regim semi-prezidențial, ne expunem riscul de a avea un președinte care să folosească potențialul funcției (toate acele „poate să”) din Constituție. Tu ți-ai dori un regim semi-prezidențial ȘI un președinte precum Constantinescu, dar, până acum, în două din trei cazuri am avut președinți-jucători (Iliescu lucra din umbră, dar tot jucător a fost și el). Iar cu Antonescu sau Oprescu cred că tot jucători vom avea.

    numarul de OUG ale guvernului Ponta l-am luat dintr-o postare anterioara de-a ta <.

    Ehe, păi Ponta are câte 5-6 ordonanțe pe săptămână pe agenda guvernului, e greu să ții pasul cu el!

    ar fi interesant de vazut cate OUG a emis guvernul Tariceanu in 2006, cand avea majoritate fata de cele din 2008 cand a guvernat cu minoritate parlamentara.

    2006: 137
    2005: 211

  15. polihimnio: toti cei 4 presedinti ai republicii au sfarsit prin lipsa de popularitate/legitimitate. oricum ai intoarce decembrie 89, zona comuna atat in strada cat si in „institutii” este delegitimarea presedintelui. in ’96 „schimbarea” era mai ales impotriva presedintelui de pana atunci, in 2000 schimbarea schimbarii era o reactie la presedintele invins, in 2004 avem din nou o guvernare constituita pe adversitatea la fostul presedinte, la fel si in 2012. Echilibru de care vorbesti intre presedinte si parlament (prim-ministru legitimat prin asumare inainte de parlamentare) are problema constituirii/verificarii diferite a legitimitatii. Tot aparatul care se hraneste din (presupusa) legitimitate a institutiei prezidentiale: servicii, generali, procurori,judecatori, ambasadori, consilieri etc … nu-s interesate de feedback de la populatie ci doar de loialitate fata de institutia care-i numeste (sau, mai grav, de cea care-i va numi la o eventuala schimbare a ocupantului functiei de presedinte).

  16. Sunt prea putine date pentru o statistica corecta. La fel am putea concluziona si ca premierii romani care s-au suprapus cu presedinti americani conservatori (2000-2008 Bush – Nastase, Tariceanu) sunt mai buni decat cei care s-au suprapus cu democrati (Clinton – Ciorbea, Vasile, Obama – Boc, MRU).

    Eu inclin de partea lui Ovidiu, cum ca diferenta nu consta in sustinere parlamentara sau relatia cu electoratul ((sa nu uitam ca Boc, MRU si Ponta I au fost pe rand premierii exact aceluiasi parlament, reprezentand teoretic la fel exact aceiasi oameni), ci in dominarea partidului propriu, de catre ei sau de catre presedinte. Aici, de fapt, eu l-as baga pe Tariceanu la un loc cu ceilalti, el doar a speculat adversitatea PSD – Basescu. Diferenta reala este intre Iliescu + Nastase + Basescu, sefi indiscutabili ai partidelor lor, si restul, avand in spate pe diversi. Iar Ponta pare din a doua categorie, in PSD baronii tin fraiele.

    Asta nu inseamna ca, in principiu, nu sunt de acord cu regula ca presedintele partidului castigator sa fie majoritar. Doar ca, azi, presedintii de partide sunt marionete, si diferenta se estompeaza.

    In plus, sa nu uitam ca parlamentul poate oricand sa rastoarne orice guvern, si n-a facut-o decat o data – asadar daca exista un model „bun” si unul „rau” de alegere a premierului, exista doar un singur model de sustinere in parlament, si anume cel indiferent.

    PS: Ovidiu, ca veni vorba, oare ce s-ar fi intamplat daca la congresul PSD din 2005, respectand manualul leninist (sau cel chinez), Iliescu n-ar fi avut orgoliul nostalgic de a candida, blocand candidatura lui Nastase si stirbindu-i iremediabil reputatia? Iesea Nastase presedinte al PSD, s-ar fi incheiat cu bine procesul de tranzitie a puterii, ar fi ramas PSD un partid centralizat condus de un sef puternic, s-ar fi intarziat „baronizarea” partidului, s-ar fi schimbat ceva in perspectiva 2008 si dincolo? Mie mi se pare un moment cheie al istoriei politice recente.

  17. Nu interpretez candidatura lui Iliescu drept orgoliu nostalgic și nici îndreptată direct împotriva lui Năstase. După logica leninistă, Năstase deja era înfrânt. Pierduse alegerile, avea în cârcă urmăriri penale, epurarea din structurile de conducere avea rolul de a curăți partidul și venea natural. Însă Iliescu avea altă problemă: lipsa succesorului. Nu a avut timp să creeze altul, în loc de Năstase, iar cel propus de structuri, adică Geoană, nu îi stârnea încrederea. Așa că, în disperare, a încercat să facă chiar el treaba. Doar că a pierdut. Baronii au preluat puterea chiar împotriva lui Iliescu, așa cum ar fi preluat-o și împotriva lui Năstase.

  18. Aham, ok, deci zici ca baronizarea era inevitabila, iar Nastase, chiar daca ar fi devenit seful PSD, n-ar mai fi fost ceea ce fusese odata.

  19. Despre Năstase zic că nu mai avea șanse să devină șeful PSD.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.