La colțu' străzii

Registrul electoral și votul la distanță

16 comentarii

Am văzut aseară și azi de dimineață mulți politicieni ai majorității frustrați de dimensiunea vădit exagerată a „corpului electoral virtual”, care a condus la un prag electoral imposibil de atins. Spunea Liviu Dragnea cu năduf că „în mod real sunt doar 15 milioane de români care pot vota, nu 18”. USL are doar parțial dreptate; suntem ceva mai puțini cetățeni, dar nici pe departe așa puțini precum pretinde majoritatea parlamentară. În același timp, mulți cetățeni, aflați în străinătate, se împiedică de costuri ridicate ale votului, chiar dacă ar fi dorit să voteze. Până acum, politicienii au refuzat cu încăpățânare să discute și să implementeze o „retehnologizare” a întregului sistem de vot. Poate se vor gândi mai serios la asta. 

Interesele imediate ale partidelor în perpetuarea stării de ambiguitate

Trebuie spus de la început că partidele politice au interes imediat pentru a menține situația actuală. Numărul de demnitari aleși – parlamentari, primari, consilieri locali, consilieri județeni – depinde de configurația administrativă și de numărul de cetățeni. Alocările bugetare depind de aceleași variabile. Orice schimbare ar duce la scăderea numărului de scaune și la scăderea resurselor publice la care au acces clienții partidelor. De aceea nu supără pe nimeni supra-estimarea numărului de cetățeni, ba dimpotrivă, bucură. Desigur, cu excepția momentelor „nefericite” precum Referendumul.

Merită să ne oprim o clipă asupra presiunilor tragi-comice asupra INS. Până pe la jumătatea lui iulie, politicienii – din toate partidele – au cerut statisticienilor să amâne „din motive tehnice” publicare datelor finale ale Recensământului 2011, pentru că acestea ar obliga guvernanții să ia niște măsuri de ajustare a politicilor publice. Brusc, când s-au trezit cu pragul de validare în față, cei de la putere au cerut publicarea rapidă, chit că datele INS nu pot fi folosite nici legal, nici practic, la definirea listelor electorale.

Cum numărăm cetățenii? Registrul electoral.

Listele electorale se construiesc pe baza datelor de la Evidența Populației. Știm deja că acolo e o problemă importantă, pentru că, paradoxal, deși toate statisticile ne spun că avem spor negativ, numărul de români înregistrați crește. Este simptomatic pentru starea guvernării în România că statul nu e în stare să își numere locuitorii (spun locuitorii și nu cetățenii pentru că vorbim și de cei sub 18 ani). „Curățarea” bazei de date a Evidenței Populației este o operațiune migăloasă și de durată, pentru că vorbim de chestiunea delicată a drepturilor fundamentale. Nu poți să elimini o „înregistrare” decât dacă ai argumente solide că e vorba doar de niște biți și nu de un om în carne și oase, cu drepturile sale. Este însă o investiție necesară, nu doar pentru alegeri, ci pentru orice politici publice din România.

În ceea ce privește corpul electoral, legea în vigoare prevede în mod expres construirea Registrului Electoral, despre care am mai vorbit, dar în cei 4 ani de la promulgarea legii și până acum guvernele nu au fost interesate să aloce resursele necesare pentru aceast proiect. Dimpotrivă, guvernul PDL a încercat în mod repetat să elimine prevederea din lege, sau măcar să amâne implementarea ei. Registrul este și un bun instrument pentru prevenirea fraudei.

Registrul pornește la rândul lui de la aceeași bază de date a Evidenței Populației (e inevitabil), dar poate fi contruit mult mai flexibil, permițând cetățenilor să anunțe în timp real orice mutare în alt colegiu electoral (inclusiv în străinătate). De asemenea, poate să includă un mecanism de auto-excludere, prin neparticiparea la două scrutine succesive, dublată de posibilitate de re-înregistrare. În timp (câteva scrutine), Registrul se stabilizează la o estimare mult mai bună a corpului electoral.

Ce facem cu românii din străinătate?

Principiul de care nu putem să trecem este că aceștia sunt cetățeni ce nu își pot pierde arbitrar dreptul la vot. De aici și eroare de estimare a lui Dragnea și a celorlalți din USL, nu poți să susții că am rămas doar 15 milioane de cetățeni, anulând dintr-o vorbă dreptul fundamental de vot pentru alte 2.5 milioane, doar pentru că sunt aflați în străinătate. Cu atât mai ridicole sunt declarații precum cele ale lui Antonescu, cel care vorbea nici mai mult nici mai puțin decât de vot cenzitar (să aibă drept de vot doar cine plătește impozite). Am depășit de multă vreme acest stadiu, votul universal este ferm stabilit prin Constituție.

Așadar, românii din străinătate sunt cetățeni, au drept la vot. Este datoria statului român să asigure toate condițiile pentru exercitarea acestui drept, fără să impună costuri prohibitive precum transportul la cea mai apropiată secție. Îngrădirea prin mijloace administrative a dreptului la vot nu este acceptabilă.

Votul la distanță

Principala problemă este cerința sistemului nostru de vot de a fi prezent în persoană la secția de vot. Nu există nicio metodă de vot la distanță. Totuși, în țări cu tradiție democratică sunt implementate cu succes astfel de metode. În Statele Unite se votează prin poștă încă din secolul al XVIII-lea, iar în Marea Britanie sau Canada din secolul al XIX-lea. În Italia, ca să luăm un exemple de țară apropiată cultural de noi, la cele mai recente alegeri parlamentare au votat prin corespondență aproape un milion de cetățeni. Ca și România, Italia are o diasporă numeroasă. În unele țări se folosește și votul prin reprezentant. Și pentru că ne aflăm în secolul XXI, nu se poate să nu vorbim de vot prin Internet, folosit cu succes în Estonia și testat la unele alegeri din țări precum Germania sau SUA.

În România, inițiativele privind introducerea votului la distanță s-au lovit de zidul politicienilor. S-a vorbit de creșterea fraudei, dar e doar o spaimă falsă, presupunând că vom avea și registru electoral (nu prea se poate vot la distanță fără o contabilizarea bună a electorilor). Atunci când în sfârșit un guvern s-a urnit să propună un proiect, acesta a fost sabotat de propria tabără și respins fără dialog de cealaltă, pentru că nu conveneau opiniile votanților din străinătate. Cât despre votul pe Internet, singura propunere cât de cât închegată, cea făcută de voluntarii myGrasp, a rămas într-un stadiu incipient.

Cam aici suntem. Partidele nu au avut niciodată un interes real pentru aducerea sistemului de vot în epoca modernă. Presiunea publică a fost și ea redusă. Acum ar fi un moment prielnic. Vrând-nevrând, politicienii au recunoscut problema. Avem și presiunea datelor de la Recensământ. Și poate că ar fi și interesul majorității. Hai să vedem dacă mișcă ceva.

16 gânduri despre „Registrul electoral și votul la distanță

  1. E posibil ca CCR sa constate imposibilitatatea tehnica a aplicarii articolului din lege prin cvorumul. Si sa valideze referendumul.

  2. E posibil, dar improbabil.

  3. Solutii pentru prevenirea fraudei electorale si vot de la distanta sunt destule, vointa in a le implementa lipseste.

    De exemplu

    http://en.wikipedia.org/wiki/Electronic_voting_in_Estonia

    Ce as adauga eu este un scurt examen pentru validarea votului care sa demonstreze ca cetateanul e in deplinatatea facultatilor mentale si are macar o idee vaga despre lumea in care traieste.

  4. „USL are doar parțial dreptate; suntem ceva mai puțini cetățeni, dar nici pe departe așa puțini precum pretinde majoritatea parlamentară.”. Nu este adevarat. Recensamantul nu numara cetatenii, ci oamenii cu domiciliul in Romania. Numarul acestora a scazut- de la 22 milioane la 19 milioane. Insa numarul cetatenilor romani nu a scazut- multi dintre ei insa au plecat in strainatate.

    Constitutia spune ca au drept de vot „cetatenii”. Inclusiv cei din afara Romaniei.

    Aveti mare dreptate ca trebuie trecut la registrul electoral. Cei care sunt in strainatate se pot sau nu inregistra in registrul electoral. Daca se inregistreaza atunci au drept de vot, daca nu nu au…

  5. Pingback: Rau cu rau, dar mai rau e fara rau … fructele maniei | La colţu' străzii

  6. Tocmai un registru similar cu cel propus de tine se doreşte implementat în Ungaria. Dar se pare că este destul de problematică din punct de vedere juridic.

  7. Interesant. Daca nu stim exact cati suntem si procentele sunt estimative.

  8. Un paradox cu urmări negative grave: un „rumân” (vorba odiosului vânător cu mustăţi) care munceşte în străinătate (deci prodeuce plus-valoare atât pentru „SpItalia” în care lucrează, cât şi pentru Rromânica în care-şi cheltuieşte bănuţii) NU POATE VOTA, că n-are timp sau e prea departe de proxima cabină de vot; un rromân care stă la ajutorul social (a se citi „crâşmă”), altul care e cărat cu maşina şi instruit ce / cum să voteze, altul care pur şi simplu ascultă de „dom’ primar” sau de „dom’ consilier”, care de cele mai multe ori are şi crâşma (sau magazinul) la îndemână, ei bine, ăştia votează! Ba chiar de mai multe ori, unii din ei! De ce?
    Singura soluţiie, în viziunea mea „nedemocratică”, ar fi restrângerea dreptului de vot la cei care plătesc impozite către stat (EXCLUŞI şomerii şi pensionarii, ale căror venituri depind numai de bunăvoinţa statului, sensibili fiind la „pomeni electorale”), concomitent cu obligativitatea exprimării votului şi publicarea listelor electorale după încheierea procesului.
    Să (mă) explic: 1. Statul funcţionează cu bani, care provin din impozite. Vrei să ai un vot referitor la funcţionarea statului? Foarte bine, plăteşte-ţi datoriile către el! Ce a făcut statul pentru tine de ai deja datorii? Ehehe, dragii moşului: te-ai născut într-un spital al statului, te-a îngrijit un doctor plătit de stat, ai fost educat (relativ gratis) de cadre didactice plătite de stat, mergi pe drumuri (relativ) îngrijite de stat, îţi sunt garantate libertăţile şi securitatea persoanei şi a moftului numit proprietate, tot de către stat! Aşadar, exact pe sistemul acţionarilor la companii: ai un vot (o acţiune), plăteşti pentru asta.
    2. Obligativitatea ar duce la responsabilizarea suplimentară a celor de mai sus, care ar fi conştientizaţi (dacă mai era nevoie) de faptul că statul are nevoie de ei.
    3. Publicarea listelor, pentru a se putea vedea ulterior dacă nu cumva morţii au votat sau chiar cei care nu s-au prezentat au votat! Dacă se întâmplă, comisia „plăteşte” penal…

  9. „3. Publicarea listelor, pentru a se putea vedea ulterior dacă nu cumva morţii au votat sau chiar cei care nu s-au prezentat au votat! Dacă se întâmplă, comisia “plăteşte” penal…”

    Hmmm… Sunt morţi pe listele electorale??

  10. George: glumeşti?! Acum serios, chiar dacă s-ar face publice listele de la recensământul de anul trecut, nu crezi că au mai murit câţiva între timp?

  11. Păi şi atunci de ce trebuiau să vină la vot „50%+1 din cetăţenii de pe listele electorale” şi nu „50%+1 din cetăţenii români cu drept de vot”??

  12. Pingback: Cvorumul la referendum și dreptul de vot | La colţu' străzii

  13. Pingback: Propunere pentru sistem uninominal de vot | La colţu' străzii

  14. Pingback: CUM pot fi verificate listele electorale? | La colţu' străzii

  15. Pingback: Câteva precizări necesare despre listele electorale | La colţu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.