La colțu' străzii

Poate Guvernul să dea cu economia de pământ?

12 comentarii

Întrebarea din titlu mă preocupă. Problema principală a Guvernului Ponta rămân derapajele grave de la funcționarea statului de drept; sunt precedente foarte periculoase, mai ales pe timp de criză, când apetitul poporului pentru despoți luminați este ridicat. Dar tocmai pentru că este criză, sunt îngrijorat de potențialele efecte ale acțiunilor guvernului asupra economiei. De două luni USL este prea preocupat de cucerirea puterii ca să mai aibă timp și de politici economice. Nu neapărat că face lucruri rele, dar nu face nimic. Pe timp de creștere economică, ar fi fost poate o tactică bună – vezi performanța guvernului Tăriceanu; dar în criză, dacă nu facem nimic și continuăm să cheltuim mai mult decât producem, avem șanse să ajungem în situații mai puțin plăcute. Nu chiar ca grecii, dar pe acolo.

Problema mea e că nu sunt economist. Așa că întreb și eu pe unul și pe altul. Mai citesc un articol (prin presa străină, că pe la noi fiecare scrie după cum are simpatii politice), mai urmăresc o discuție. Am profitat recent de o întâlnire cu niște bancheri londonezi veniți să se documenteze în România. Eu le-am povestit despre politică, ei mi-au povestit despre economie, avantaj reciproc. Eu fiind pe la începutul listei lor de întâlniri, i-am rugat să îmi trimită două vorbe la final, ne grecizăm sau nu? Oameni de cuvânt, mi-au trimis: 

Să nu uităm că bancherii caută profit. Nu îi preocupă „detalii” de tipul democrație, stat de drept, drepturile omului. Nu îi interesează solidaritatea socială, iar creșterea venitului mediu este un obiectiv doar pentru că asigură putere mai ridicată de consum. Ei vor să știe că e stabilitate și că statul poate să își plătească datoriile. Din acest punct de vedere, pare că stăm bine, în sensul că sunt șanse mici ca Guvernul chiar să dea cu economia de pământ.

Dincolo de această evaluare generală, din mesajul de mai sus (am marcat părțile mai interesante) mai înțeleg că:

  • măsurile de austeritate, atât de blamate pe la noi, au fost bine văzute de „piețe”. Acest lucru ar putea să explice parțial reacția occidentului de susținere a lui Traian Băsescu, perceput ca cel ce a făcut ceea ce trebuia făcut ca să țină barca pe linia de plutire
  • BNR rămâne un actor cheie, pentru că e depozitarea unor rezerve de cash ce ne pot ține la suprafață chiar dacă Guvernul, prin niște decizii eronate, nu mai reușește să atragă finanțare din alte surse
  • „piețele” au încredere că FMI și CE pot să țină lucrurile sub control; nu-i bine deloc că guvernanții, și mai ales național-liberalii (cu accent pe național), se rățoiesc cu voci pițigăiate la partenerii internaționali
  • tocmai pentru că am obținut această stabilitate, Guvernul nu poate să facă atât de mult rău pe termen scurt. Nu știm însă cât rău poate face pe termen lung!

Știu și că este doar o opinie și că finanțiștii s-au tot înșelat în ultimii ani (dar și acesta e doar un blog, nu o conferință științifică). Așa că iau toate cele de mai sus ca încă un punct de vedere, cu siguranță neimplicat politic.

12 gânduri despre „Poate Guvernul să dea cu economia de pământ?

  1. « Guvernul nu poate să facă atât de mult rău pe termen scurt. »

    cred că poate, rău de tot.
    mita electorală costă (creșterea salariilor în sistemul juridic, modificarea momentului plății TVA ș.a.m.d.).
    campania electorală costă (cea de acum, de la referendum).
    șocul deprecierii bruște a leului costă.
    imaginea oribilă a guvernului costă.
    ideea unei eventuale restrângeri a drepturilor României în UE costă (chiar și pe termen scurt).
    ș.a.m.d.
    dacă guvernul o ține tot așa, se poate ajunge ca bugetarii să nu-și primească salariul la timp (2-3 luni).
    dacă se întâmplă așa ceva, gata cu consumul.
    implicit, gata cu încasările la buget.
    cerc vicios, și ne-am dus naibii.

  2. Intrebarea ta e greșită din start. Nu ne putem „greciza”, pentru că nu avem euro. Noi avem leu. In ultimă instanță datoriile externe se plătesc din salteaua băncii naționale, iar pentru melteni se tipăresc niște hârtii cu mutra lui Eminescu pe ele. Desigur, asta va duce la:

    – inflație (ca în anii 90)
    – scăderea puterii de cumpărare (ca în anii 90)
    – nu în ultimul rând, la prăbușirea unor bănci (tot ca în anii 90, numai că acum situațiunea e ceva mai complicată, pentru că băncile care ar urma să pice sunt străine, ceea ce, pentru ca să mă înțelegi, nu se face…), ai căror creditaci vor depăși o rată acceptabilă de default,

    dar datoria externă va scădea fără să… crească (v. mai jos), și după un timp indefinit (poate fi vorba de un an, poate fi vorba de un deceniu) putem intra într-un nou ciclu de creștere pe care, cu lecția învățată, să-l administrăm mai bine decât pe precedentul (adică să punem bani la ciorap și investițiile să fie orientate către producție durabilă și competitivă). Spre deosebire de noi grecii au nevoie de euro și pentru plata datoriilor externe, și pentru plata datoriilor interne (salarii, pensii, sinecure, țațiki, peșcheș, bacșiș, ciubuc, hatâr). Dar ei nu au bancă națională care să tipărească euro, deci trebuie să-i ceară cuiva, și anume băncilor comerciale, care la rândul lor îi cer de la BCE (ceea ce supără Germania). Deci ei se împrumută ca să-și plătească datorii și apoi se împrumută iar. Își plătesc datoriile externe (rate, ce-or avea ei) după care se duc cu căciula în mână la nemți să-i roage să nu se supere dacă BCE mai bagă o tonă de euroi pe piață fiindcă au nevoie și de bani de pensii și de salarii. Germania strâmbă din nas dar acceptă, momentan ei scapă, după care luna viitoare procesul se reia, fiindcă grecii, fundamentalmente, au datorii mai mari decât veniturile și nu dispun de moneda proprie. Ei produc 1 euro și au de cheltuit 2, deci trebuie să ia de undeva 1 euro. E un cerc vicios. Pentru Grecia nu sunt decât 6 ieșiri logic posibile din cercul vicios (excluzând soluția falsificării de bani):

    – soluția austerității: tot grecul strânge cureaua, guvernul adună bani mai mulți din taxe și își echilibrează cheltuielile. Pe hârtie soluția e ok, în practică, s-a văzut, nu funcționează.
    – soluția islandeză: refuz total pentru plata datoriei. Nu merge. Islanda nu e în UE, are monedă proprie și în fond e de 20 de ori mai mică decât Grecia.
    – soluția argentiană: recunoașterea unui procent mai mic din datorie și plata aceluia. S-a încercat și asta prin ștergerea unei părți a datoriei, dar problema e că Grecia, spre deosebire de Argentina, nu are monedă proprie. Se șterge o parte a datoriei, dar mecanismul tot viciat e în esența lui: produci 1 euro, cheltui 2.
    – soluția balcanică tradițională: fumăritul, jupuilă. Guvernul trimite niște gealați la fiecare grec și gealații o iau metodic: bătaie la tălpi, bice pe spinare, mâna strânsă la balamaua ușii, târâtul de coada unui cal care merge la trap etc., până când fiecare grec dă din el câți euro are nevoie statul ca să-și plătească datoriile. Și asta e o soluție provizorie pentru că mecanismul va rămâne în continuare viciat.
    – soluția europeană: euro-obligațiuni. BCE trimite direct vagoane cu bani în Grecia, fără intermedierea băncilor comerciale, iar datoria creată astfel e preluată de Uniunea Europeană în ansamblul ei. Grecia își plătește datoria, promite că va fi cuminte de acum încolo, și restul Europei preia plata datoriei. Nu vrea Germania – nemții zic că nu-și rup spinarea ca să stea grecii cu burta la soare. În al doilea rând, nu e posibilă datorită regulilor de funcționare a BCE.
    – soluția dureroasă: drahmă. Ce se poate plăti creditorilor externi, bine – fac ei grecii rost de niște euroi (turism?) – și ce trebuie plătit la intern, iarăși bine, cu hârtii frumos colorate, foșnitoare. Grecul obișnuit va suferi nițel, dar va scăpa. Or să cadă și niscaiva bănci, dar va trece. Or să fie zgâlțâite și niște bănci europene care au participații la bănci grecești, dar va trece și asta. Or să cadă niște guverne și la vest de Epir, mai ales din țările ale căror bănci sunt descoperite pe băncile grecești, dar va trece și asta. Probabil unda de șoc se va resimți și pe Wall-Street, dar va trece și asta. Grecii vor scăpa și vor fi fericiți după ce vor băga în căcat toată planeta. Dar va trece și asta.

  3. instabilitatea ar putea sa darime orice economie foarte repede. depinde foarte mult de cum o sa evolueze lucrurile mai departe. daca e haos in strada… n-are cum sa fie bine
    in alta oridine de idei, din cite am vazut s-au apucat sa „repare” legi: cea a educatiei, cea a muncii, etc. deci… instabilitate. dar asta nu e nimic nou, asa facea si boc, schimba legile ca pe sosete.
    ah, ar mai fi si masurile „reparatorii”: reluarea platilor catre revolutionari, reluarea retinerii cotizatiilor salariale direct de pe statul de plata, etc. inflatie, cu alte cuvinte.

  4. „as long as the IMF and CE are around”…
    CE nu mai este „around”
    IMF si-a amanat o vizita (semnal nasol) si facem pariu ca anul acesta se va rupe intelegerea cu ei?
    Dupa aia avem 6 luni la dispozitie cat o sa mai curga lapte si miere (cam atat tine rezerva BNR). Intretimp vin alegeri. Dupa aia vin impozite si inflatie.
    Am spus.

  5. @Lucian ” cu lecția învățată, să-l administrăm mai bine decât pe precedentul ” – istoria ne cam arata ca lectia nu se invata cam nicaieri, dupa fiecare criza se zice ca e ultima si se crede asta chiar si dupa ce incepe urmatoarea. Si ca si comentariu Islanda nu cred ca a refuzat plata datoriei statului, pur si simplu a refuzat sa plateasca datoria bancilor falimentare, e o diferenta.

  6. sigur ca poate! A. introduce relaxari de TVA in termeni imprecisi (produsele de panificatie sunt si painea neagra si panettone de import, alimentul de baza este uleiul de fl.soarelui sau orice ulei, produsul agricol de import e greu de diferentiat de cel autohton) B. rigidizeaza piata muncii (restaurarea codului socialist al muncii) C. face dezmat bugetar D. da declaratii ce panicheaza pietele externe

  7. hehe Ovidiu, credeam ca pentru tine conervatorismul inseamna mai mult decit Felix motanul :p
    ai uitat`o pe m`dam Thatcher?

    ia citeste te rog de aici:
    http://www.margaretthatcher.org/speeches/displaydocument.asp?docid=102953

    de unde povesteste ea ca.. (99% se va repeta aceasta poveste in cazul nostru)
    „.. I think they’ve made the biggest financial mess that any government’s ever made in this country for a very long time, and Socialist governments traditionally do make a financial mess. They always run out of other people’s money. It’s quite a characteristic of them… ”

    😉

  8. Cică în recenta campanie electorală din Grecia unul din sloganuri era „vreți să ajungem ca în România?” (adică cu salarii ca în România).

    Lupta României pentru echilibre macro nu are nici un viitor, în absența unei creșteri economice care printre altele să rețină oamenii în țară, adică în absența unor masive investiții străine. Investițiile străine sunt cel mai important și mai prost indicator. Aici politica a eșuat lamentabil. Nu de salarii mici e nevoie, ci de oameni calificați care să producă mai mult decât iau pe salarii. În mod normal când Băsescu a redus salariile, trebuia să rămână singur să stingă lumina. Nu a rămas pentru că piața europeană a forței de muncă pune restricții legislative sau propagandistice românilor, pentru că ei sunt slab pregătiți, mai ales lingvistic. Asta e cheia marelui succes băsescian. Că nu a creat „probleme” Europei. Dar timpul nu-i trecut. Pentru că economia de piață înaintează în Europa.

    Care ar fi fost alternativa? Poate erau posibile măsuri practice, dar problema României trebuia pusă pe tapet și bine cunoscută în U.E.. Spre ce ne îndreptăm când nu vine capital străin și cei mai buni tineri ne pleacă la terminarea liceului sau a facultății? Între categoria celor cu salarii mari și a a celor cu spirit antreprenorial care pot relansa procesele de acumulare există o strânsă legătură. Dacă primii pleacă, rămân doar patronii maneliști, afaceriștii cu statul. Ultimii par strâns legați de USL, dar nici tabăra băsistă nu pare lucidă asupra realităților.

  9. Nu mă pricep la economie dar cred că „ aventura ” pe care-o trăim în această vară caniculară o să ne coste scump.
    Banii cheltuiți acum aiurea îi vom plăti, ca de obicei, noi contribuabilii !

  10. E nedrept sa spui ca guvernul a ignorat economia in perioada aceasta. Acele masuri pe care vor sa le propuna FMI sunt destul de interesante, si chiar daca eu personal am dubii atat in legatura cu formularea cat si cu impactul lor, totusi reprezinta un semnal bun, asta daca guvernul Ponta va mai supravietui pana la discutia cu FMI. E prima data de la incheierea acordului cand guvernul roman vine cu niste propuneri proprii, si chiar cu o argumentatie rezonabila in sustinerea lor. Guvernele precedente se multumeau sa ia notite, pe care nici nu prea le intelegeau si oricum uitau de ele imediat dupa ce pleca delegatia. As fi curios sa vad ce va zice FMI-ul de aceste propuneri.

    Mai este si povestea cu Hidroelectrica, si ea riscanta si foarte discutabila, si alte lucruri mai marunte, dar oricum „nu face nimic” este o afirmatie incorecta.

    Foarte misto mailul de la bancheri, imi place mult puterea de sinteza in doar cateva randuri. Dar sa nu uitam ca pe ei ii preocupa doar solvabilitatea si echilibrul financiar, nu economia reala. Daca limitam totul doar la interesele pietelor financiare ajungem in situatia aceea cu „operatia a reusit dar pacientul e mort”. Cat despre ce zic ei acolo, my 2 cents:

    -va fi aproape imposibil de recuperat depasirea cheltuielilor din prima jumatate a anului in conditiile in care in decembrie sunt alegeri parlamentare. Probabil ca tinta de deficit va fi ratata, sau atinsa fortat si fictiv pe cash (blocarea platilor in ultimele zile ale anului), dar nu va fi o mare nenorocire, mai ales ca se pare ca avem norocul inca unui an agricol onorabil;

    -incantarea bancherilor fata de ajustarea „fenomenala” a deficitului bugetara sufera de o miopie specifica. Exact aceasta ajustare brutala se afla la originea instabilitatii politice din prezent. Este pretul inevitabil al unor astfel de masuri de austeritate. Si mai mult decat atat: o asemenea ajustare a fost posibila doar datorita obisnuintei si capacitatii romanilor de a indura abuzuri. Asa ceva ar fi fost imposibil in UK sau Germania. Dar, aceeasi obisnuinta cu abuzul ii face pe romani sa tolereze conducatori incapabili. Asa ca spatiul bugetar castigat prin ajustari n-a mers in economia reala, ci in sponsorizarea instrumentelor de forta ce asigura perpetuarea conducatorilor: securisti, traseisti si diversi alti spaguiti. Pe scurt, ce se castiga prin duritatea ajustarilor se duce pe incompetenta si pe sustinerea fortei necesare pentru implementarea acestor ajustari;

    -cred ca bancherii se refera in primul rand la rezerva ministerului de finante si nu la rezerva BNR;

    -si asta cu starting pointul e discutabila: e adevarat ca datorita intrarii tarzii in EU Romania n-a apucat sa se indatoreze asa rau, dar din aceeasi cauza economia Romaniei e mai mica, mai putin diversificata si ca urmare mai expusa la riscuri si socuri externe. Asta s-a vazut foarte bine in intensitatea recesiunii din 2009. Si mai este un mic detaliu, putin important pentru bancheri: nivelul de trai. De atatea discutii macro sa nu uitam acest mic element esential: ungurii si grecii traiesc in medie sensibil mai bine decat romanii. 🙂

  11. @Joness : Foarte buna analiza, mai ales din partea cuiva mai din domeniu :). Partea buna, gen propunerile facute FMI si atacarea nodului gordian Hidroelectrica, pare a fi anulata de partea proasta, rafuiala politica intr-o maniera grosolana care „a speriat Vestul”, s-ar putea sa ma insel. La guvernul precedent (aici il exclud pe MRU, nu a apucat sa guverneze, nici macar sa aloce resurse, dovada ca a pierdut sutinerea), s-a intamplat ceva similar, gen „spatiul bugetar castigat prin ajustari n-a mers in economia reala, ci in sponsorizarea instrumentelor de forta ce asigura perpetuarea conducatorilor” ca sa citez cu ghilimele :). Se pare ca un Guvern, daca doreste, poate face ceva pozitiv in economia tarii. Cum in acest caz, pentru lucrurile pozitive s-au alocat 20% din eforturi, si pentru rafuiala/controlul politic 80%, cel putin eu asa vad, ce ne spune despre cat de bine intentionati sunt politicienii din formatiunile politice care s-au perindat pe la putere in ultimii 12 ani? Oare unde ar fi putut ajunge romania in acesti 12 ani cu un efort 30%/70%, ca sa nu mai pomenesc de utopii gen 80%/20% ? Oare nu este un motiv sa trantim un pic cu ei de pamant, sa mai introducem niste fete noi, gen mai multi independenti prin parlament?

  12. Fatada pe care noi o vedem la Hidroelectrica nu este altceva decat o fatada. Sa nu uitam ca aceasta companie producatoare de energie f. ieftina a fost capusata incepand cu 1990. In vremea lui Nastase s-au pus pentru prima data bazele contractuale ale unei ciordeli metodice. Aceasta ciordeala a continuat sub toate partidele: PSD, PNL, PDL.
    De ce au fost semnate cele 19 acte aditionale la contractul cu Energy Holding? De ce niciun prim ministru din perioada asta nu a reziliat contractul vadit defavorabil statului roman? De ce acum se semneaza contracte cu companii din cercul actualei puteri la preturi sub pretul Bursei de energie? Are cineva vreo indoiala ca aceasta capusare cu care ne-am obisnuit va continua? Cine sa o opreasca? De ce nu a oprit-o mai demult? Este cineva urmarit penal pentru subminarea economiei sau ciordeala ordinara?

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.