La colțu' străzii

Politica românească sub complexul lui Oedip

25 comentarii

Ca să facem un pic de filozofie de colțu’ străzii: eu cred că noul premier Victor Ponta pornește la drum cu un complex latent legat de relația cu părintele său politic, Adrian Năstase. Dar mai întâi un scurt preambul despre instituția demisiei de onoare.

Demisia de onoare e un instrument luat în derâdere de mulți politicieni băștinași deși reprezintă o scurtătură excelentă pe care puțini au avut inspirația s-o mânuiască așa cum trebuie. Demisia „de onoare” face exact ce zice sintagma, adică oferă o retragere onorabilă din scenă eliberând o anumită tensiune acumulată. Mai important, prin acest act demisionarul evită elegant umilințele ce sigur vor urma în cazul continuării în funcție.

Însă acest tip de retragere onorabilă, temporară sau nu, e privită cu dispreț de politicienii români care nu au inteligența sau sofisticarea pentru a utiliza un astfel de instrument, în principiu fiindcă nu au un plan pe termen lung. La noi „merge și-așa”, se vrea totul acum, carpe diem și „după noi potopul!”. Ce-i drept, nu ajută nici standardele de genunchiul broaștei ale electoratului autohton. Dar nici oferta politică nu îmbie publicul și uite-așa ne învârtim în același cerc vicios.

Cel mai elocvent exemplu este cazul Severin, sau Sever Out! cum zicea un meme în perioada scandalului respectiv. Omul a refuzat să demisioneze din fotoliul de europarlamentar deși alți trei colegi din alte țări au făcut asta imediat ce au fost prinși cu mâța-n sac în acel reportaj despre lobby. A suportat cu stoicism toate umilințele și a pus Parlamentul European în poziția penibilă de a reacționa. Penibil pentru că politica europeană e în altă etapă pe scara evoluției, când astfel de auto-sancțiuni sunt subînțelese. Fiecare politician prins în ofsaid își face singur harakiri pentru binele patriei dar mai ales al partidului său și astfel nu mai trebuie nicio execuție oficială.

Cum execuți un lider care nu se dă dus?

Lipsa practicii „demisiei de onoare” e una din problemele de evoluție ale politicienilor români ai căror lideri țin cu ghearele de scaunele puterii. Când liderul devine depășit are loc un ritual de ucidere a masculului alpha, care altfel nu ar renunța, fiindcă, în beția sa de putere, încă se crede indispensabil și cel mai cel. Fără să mai abuzez de truisme, e vorba de darwinism politic, partidul are nevoie să evolueze.

Așa apare complexul lui Oedip, împrumutat aici de dragul analogiei politice și nu din motive freudiene.

În jurul liderului roiesc în general acoliți crescuți sub pulpana sa iar acești copii politici se văd repede confruntați cu dilema uciderii părintelui politic. Unii evită conflictul însă cei mai puternici o fac și își câștigă tronul. Câteva exemple din politica românească.

Traian Băsescu – Petre Roman

Un prim exemplu ni-l oferă Traian Băsescu, care în 2001 a devenit președintele PD luptând împotriva unui Petre Roman care ținea de scaunul de președinte al partidului în pofida unui rezultat dezastruos în alegerile din 2000 (3% Petre Roman față de 7% PD) și care în prealabil își eliminase mai mulți vice-președinți din Colegiul Director. Iar Traian Băsescu fusese până atunci mâna dreaptă a lui Petre Roman fiind promovat de acesta la Ministerul Transporturilor și apoi la Primăria Capitalei.

Învins, Petre Roman n-a suportat umilința și a ratat perioada de glorie a partidului al cărui creator a fost. O demisie de onoare bine programată i-ar fi oferit o retragere excelentă și o participare din loja onorabilă de fondator, la ceea ce va fi apogeul proiectului său politic.

Albă ca Zăpada – Traian Băsescu

Rămânând în preajma actualui președinte, același complex al lui Oedip va măcina toate noile construcții politice pornite de (foști) colaboratori ai lui Traian Băsescu. Cel mai bun exemplu este inițiativa Noua Republică (era să scriu Noua Dreaptă) condusă de Mihail Neamțu. Oricât de lăudabile ar fi propunerile acestei platforme politice, relația ambiguă și netranșată cu președintele Traian Băsescu va atârna o tinichea mai zgomotoasă decât orice discurs constructiv.

Aceeași problemă o avea și utopia Mișcării Populare înregistrată de fiica președintelui și condusă de un Teodor Baconschi mult prea docil pentru anvergura cerută. Mai nou Mihai Răzvan Ungureanu promite un nou partid dar ratează testul de leadership când se afișează în vacanța de 1 Mai alături de președinte.

Iar leadershipul e o treabă greu de fabricat în orice laborator politic. Cert e că nu poți avea leadership când ai un comportament de „săgeată”, cum se zice în cartier. N-ai credibilitate, n-ai forță. Iar Mihail Neamțu, Teodor Baconschi sau Mihai Răzvan Ungureanu nu au forța să-și ucidă părintele politic.

Fiindcă tot am deschis acest subiect, eu cred că alternativa unui partid nou poate apărea numai dinspre liberali, care mereu au dat astfel de formațiuni rupte din baza mamă. Dar asta e o altă discuție, probabil nu așa departe de prezentul subiect oedipian, având în vedere autoritarismul liderului său actual Crin Antonescu. Să notăm totuși că până acum, PNL reprezintă de departe cel mai elegant model de succesiune al liderilor, atât cât se poate în politica românească.

Năstase – Iliescu

La capătul celălalt, cele mai crâncene relații urmaș-lider sunt în PSD. Poate și fiindcă PSD a rămas mereu partidul numărul unu de pe scena politică, poate fiindcă aici apropierea puterii e palpabilă și cu tradiție încă de pe vremea când actualii erau foștii nomeclaturiști.

Năstase reprezintă cel mai bun exemplu despre cum un potențial lider nu își poate învinge complexul lui Oedip. În 2005, Năstase a refuzat să candideze împotriva lui Ion Iliescu căruia nu i-a ieșit de fapt niciodată din vorbă, indiferent de micile frecușuri din perioada guvernării sale.

Ponta – Năstase

Evoluția relației dintre Ponta și mentorul său Năstase e una dintre întrebările rămase deschise pentru cariera proaspătului premier. Ancora Năstase legată strâns de piciorul lui Ponta îi va limita mereu acțiunile sale ca lider politic și va reprezenta întotdeauna un câlcâi al lui Ahile, că tot împrumutăm legendele Olimpului.

Norocul lui Ponta așteaptă în Justiție, care i-ar putea tranșa odată pentru totdeauna legătura ombilicală cu Năstase, dacă acesta va fi trimis la închisoare în această săptămână. Paradoxal, numele lui Ponta în politica mare ar căpăta greutate, putere și credibilitate de necontestat, dacă Năstase își va executa pedeapsa în guvernarea sa.

Iliescu

În încheiere, cu voia dumneavoastră, am lăsat Cezarului ce-i al Cezarului. Da, Traian Băsescu rămâne politicianul care și-a învins complexul lui Oedip și apoi a câștigat întreaga putere. Însă nimeni n-a reușit să facă asta precum Ion Iliescu, un animal politic din cu totul alt regn.

Încă din 1986 în presa americană, Ion Iliescu era cunoscut drept viitorul succesor al lui Ceaușescu. Cum acesta din urmă n-a cedat puterea, Ion Iliescu l-a eliminat. La propriu.

25 de gânduri despre „Politica românească sub complexul lui Oedip

  1. Mda, asa e. O sa rupa partidul Fenechiu, Adormitei sau Chiuariu =)) Sigur nu va fi de la PNL …

  2. Băi, numai Vadim, al dracului, nu le are deloc pe astea cu complexele. El e tatăl absolut, Lot-ul politicii noastre, de 20 de ani le arde mufa de nu se văd la toți cei care-l contestă. Țac, pac, excluderea!

  3. E foarte greu, sau poate chiar imposibil sa iti depasesti mentorul fara a fi „depozitarul unor voturi” (e la moda expresia). De aceea toate Albele ca Zapada ale lui Basescu sunt atat de sfioase, deoarece ele exista doar prin bunavointa celui ce primit mandat popular. Nastase a incercat sa preia mostenirea electorala a lui Iliescu si a esuat. Basescu l-a inlaturat pe Petre Roman doar dupa ce a castigat in mod spectaculos Bucurestiul in timp ce mentorul s-a facut de ras cu 3% la prezidentiale. Ia sa fi iesit Basescu pe locul 3 in Bucuresti, iar Roman sa fi scos macar vreo 20%, sa vedem cati din participantii la respectivul Congres al PD ar fi avut chef de schimbare?

    Din perspectiva aceasta Ponta are un oarecare avantaj, deoarece si-a castigat pe bune functia la un Congres al partidului si este momentan cel mai popular politician al PSD. Acest avantaj va deveni mult mai palpabil daca USL castiga alegerile din noiembrie iar el isi va continua mandatul de prim-ministru. Atunci si-ar putea permite chiar sa il excluda din PSD pe tatucul Nastase fara a se teme de reactia propriului electorat sau de furia baronilor.

    Ce-ar mai ramane din mitul lui MRU daca azi ar iesi Basescu la televizor si l-ar numi „tradator”, „prostanac”, „lipsit de calitati politice” sau mai stiu eu cum? In schimb cat de tare crezi ca ar suferi Ponta daca Nastase ar face acelasi lucru?

  4. @joness: niste adaugiri bune cu care sunt de acord.

  5. as observa ca toti Laius-ii (tata lu’ Oedip) de acum sunt vai si amar de capu’ lor. Iliescu, Nastase, Basescu au ramas, ca electorat, doar cu un nucleu dur de sustinatori. e mai mare balta celor care li se opun, de aceea ma mira ca nici un Oedip nu pescuieste in ea. poate din cauza ca cele 2 partide, PSD si PDL, urmase ale FSN/PCR, au fost construite in jurul unor tatuci care au fost foarte atenti – mai atenti decat Laius, care l-a ratat pe Oedip – sa isi distruga/subordoneze toti fiii. de altfel, in cazul lui Basescu, cred ca nici macar nu a avut fii. cred ca a avut numai slugi.

    totusi, as remarca, pe de alta parte, 2 cazuri: Iliescu si Marko Bela. ei au acceptat sa se retraga din primele pozitii, sa piarda mult din influenta din partid in favoarea urmatoarei generatii dar au ramas elemente de echilibru intre diferite tabere, de cele mai multe ori cu rol pozitiv pt partid. de ex, nu cred ca Iliescu mai influenteaza decisiv decizia in partid (vezi cazurile Geoana, sau Ponta – prim ministru) dar liderii si membrii partidului sunt extrem de atenti la ce spune guru cel rosu. poate nici nu e necesar un ritual a la Oedip, poate e mai bine sa pastrezi astfel de oameni in partid: e o dovada de inteligenta din partea ambelor parti.

    .

  6. Cand Nastase a vrut sa faca alegeri parlamentare anticipate bunicuta s-a infoiat si l-a blocat. Iliescu a vrut sa ramana sef pana la sfarsit, iar cand nerecunoscatorul Geoana l-a dat jos din partid a facut infarct! Nici pomeneala de a se retrage de buna voie, nici pana in ziua de astazi nu l-a iertat pe Rus, asa cum s-a vazut intr-o declaratie data zilele trecute.

    Astazi Iliescu mai este doar sperietoarea lui Basescu, ce functioneaza mai ales la electoratul din diaspora ce a plecat ca sa scape de el si nu a depasit trauma. Baronetul din PSD se poarta frumos cu Iliescu pentru a nu pierde simpatia babelor de la tara ce voteaza si in ziua de astazi cu cel ce le-a dat pamantul inapoi, dar nu mai are nici o influenta reala asupra deciziilor.

    Cat despre Marko Bela el nu a fost niciodata un tatuc, ci doar un fel de speaker al unei conduceri colective.

    Sigur, in lumea civilizata fostii sunt tratati cu respect. De fapt si la noi e aproximativ la fel in toate partidele, mai putin in adunatura conjuncturala numita PDL, al carei trecut „recunoscut oficial” n-a fost niciodata mai lung de 5-7 ani.

  7. @Joness „Sigur, in lumea civilizata fostii sunt tratati cu respect. De fapt si la noi e aproximativ la fel in toate partidele, mai putin in adunatura conjuncturala numita PDL”.
    Ai uitat sa mentionezi PNL-ul care si-a dat afara 2 fosti presedinti (Stoica si Stolojan). De asemenea, cred ca ai uitat excluderea ultimului presedinte al PSD, Mircea Geoana. Singurul „fost” din PDL este Petre Roman care, daca-mi amintesc bine, a plecat singur din partid si de la nevasta deodata.

  8. Nuantele din comentariile de mai sus sunt ok si ajuta discutia, insa un articol are anumite limite peste care ar deveni plicticos si redundant. Oricum am taiat paragrafe (inclusiv exemplul „bun” Constantinescu-Coposu) in incercarea de a sintetiza si tot mi se pare ca m-am lungit.

    In alta ordine, stire de azi, ca tot discutam de Ponta si complexul lui Oedip:

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-12199547-victor-ponta-instalat-biroul-din-palatul-victoria-fostul-cabinet-lui-adrian-nastase.htm
    😀

  9. @Mihai: Stolojan si Stoica vroiau sa desfiinteze PNL-ul, iar Geoana se prezenta singur prin state drept seful partidului, desi pierduse respectiva functie de mai bine de un an de zile. Insa atat in PNL cat si in PSD gasim suficienti „fosti”, atat timp cat respectivii pastreaza un minim de rezonabilitate.

    @Moromitic: acolo crede el ca stie cine, unde si cate microfoane a pus. Cu siguranta se inseala. 😀

  10. @Joness: Ce spui tu tine deja de justificari si interpretari personale. Matematic, PNL-ul a exclus 2 fosti presedinti, PSD-ul a exclus unul iar PDL-ul niciunul. Afirmatia ta este falsa.

  11. Pai singurul pasibil de o asemenea sanctiune (Petre Roman) a plecat singur, in rest FSN/UFD/PD/PD-L/PDL nici n-are pe cine sa excluda. 😀

  12. Eu cred ca Basescu are complexul lui Iliescu, incercand, fara succes, sa se rupa de tatal sau castrator.

  13. Intr-adevar moment mitologic: la Sanatate Vlad Mixich vorbeste despre Sisif, iar aici se vorbeste despre Oedip.
    Pe cand discutia despre calul troian? Mai concret, in ce sens; despre cum viruseaza Mang Educatia, ori rusofilia Romania?

  14. 1. “Sigur, in lumea civilizata fostii sunt tratati cu respect. De fapt si la noi e aproximativ la fel in toate partidele, mai putin in adunatura conjuncturala numita PDL” versus „PDL nici n-are pe cine sa excluda”. Nu gasesti nici o contradictie intre aceste 2 enunturi?

    2. FSN/UFD/PD/PD-L – contine o noua eroare: UFD s-a dizolvat in PNL nu in PDL.

  15. @floreign: iar la Imax ruleaza „Infruntarea Titanilor”. Mitologia e din nou trendy, se pare ca n-am citit degeaba „Legendele Olimpului” intr-o vacanta de vara pe la bunici…

  16. Cred că amestecăm aici două tipuri de ”predecesori”. Unul este colectiv, președintele-fondator sau liderul-emblemă, al doilea personal, mentorul.

    Din prima categorie fiecare partid are câte unul, fondatorul, că de al doilea nu a fost timp. La PSD e Iliescu, încă se ține pe poziții, dar este binișor scos pe margine. La FSN/PD/PDL a fost Roman, eliminat fără remușcări de Băsescu. La PNL a fost Radu Câmpeanu, scos și el din joc de cabala lui Valeriu Stoica. La PC e Voiculescu, care conduce cu mână forte.

    Ceilalți menționați pe aici – Stoica și Stolojan la PNL, Geoană și chiar Năstase la PSD – dacă îi iei la bani mărunți, sunt doar lideri trecători. Niciunul nu a ajuns emblematic.

    Din a doua categorie, Năstase e fără discuție mentorul lui Ponta. Dacă ar fi să îi găsim un mentor lui Băsescu, cel mai apropiat ar fi chiar Iliescu, dar asta doar trăgând rău de chestiune. La Antonescu e ca la Băsescu, nu prea are mentor.

  17. Ovidiu, de acord si cu nuantarile tale. Din nou, eu am tratat chestiunea cu Zoom out si cand m-am referit la „parintele politic” asta include si mentor si fondator, dupa caz.

    O observatie: pe tatuca Iliescu nu l-a invins niciun Oedip, chiar daca au incercat unii natangi cu Geoana in frunte.

    Alta: cum ar arata un Nastase executandu-si pedeapsa in mandatul lui Ponta? Ar putea cineva cracni ca nu e un premier echidistant si sensibil la domeniul Justitiei? 😀 Oricum cu fiecare zi la palatul Victoria, puterea lui Ponta va deveni si mai mare si mai credibila. Unde mai pui ca daca da norocul asta peste el, a impuscat doi iepuri.

  18. @Ovidiu Articolul tau este foarte clar despre relatia personala lider-mentor si nu am nimic de combatut (ceea ce mi se intampla rar :-)). Am contrazis doar punctual afirmatia lui @joness despre relatia partidelor cu fostii lor lideri pentru ca mi s-a parut pur si simplu inexacta. Scuze daca am deviat de la subiectul postarii.

  19. @Mihai: e articolul lui Moromitic, nu al meu, dar mă simt măgulit că ai crezut că e al meu.

    Cât despre joness, trebuie să te avertizez că el intră la categoria „îl urăsc pe Băsescu și orice face el e răul absolut”, deci ai șanse mici să-l convingi că ar putea fi un domeniu în care Băsescu e mai puțin rău decât altul 😀

  20. Scuze, citeam in acelasi timp postarea ta despre uninominal si de aici confuzia….
    Mi-am dat seama ca joness e din secta „Jos Basescu” dar unele lucruri nu sunt totusi interpretabile sau cel putin mie nu-mi par a fi.

  21. @Ovidiu,
    Faci si tu o fapta buna si explici 4 dummies ce e cu sectia in maghiara de la Tg Mures?

    Nu am pata pe unguri (:-)) Pe de alta parte mi-e greu sa inteleg de ce e la nivel de HG o sectie in maghiara. Adica e autonomie universitara, dar hotaram prin HG!? In plus, a mai fost vreo HG pt vreo alta sectie a altei universitati, fie ea in maghiara sau in romana?! Pentru un spectator, mi se par exagerate ambele pozitii. Tu, ce parere ai? Scuze pt off-topic.

  22. O situatie demna de o tragedie greaca este ca Nastase condamnat si incarcerat cu Ponta prim-ministru ar creste cota politica a ultimului. Cum sa il mai invinuiesti credibil de dorinta de a influenta justitia odata ce nu l-a salvat pe cel pe care il recunoaste public drept mentor? Politicianul Ponta ar avea doar de castigat din condamnarea lui Nastase, omului Ponta ii va fi greu.

    Iliescu a omorat vreo 700 de oameni, Basescu din cate stiu eu n-a omorat pe nimeni. Ceausescu a fost mai rau decat Iliescu care a fost mai rau decat Basescu. Dar Basescu e rau. Jos Basescu! 😛

    @Mihai: m-am grabit si am tastat gresit. Numele complet si corect al marelui partid reformator de dreapta este : FSN/PD(FSN)/USD (http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Social-Democrat%C4%83)/PD/PD-L/PDL

  23. Haha, uitasem de Funeriu si grajdurile lui Augias 😉

  24. Ovidiu, Mihai, multumesc de aprecieri.

  25. Pingback: Premierul Iuda al fostului Premier El Însuși | La colţu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.