La colțu' străzii

Cabinetul Ponta, perspectiva împărțirii prăzii

14 comentarii

Premierul desemnat Victor Ponta este așteptat în Parlament cu lista miniștrilor și programul de guvernare. Până acum s-a preocupat intens să-și facă echipa, acordând mai puțină atenție programului. A stabilit cu colegii de coaliție cine va fi în față, abia acum discută și ce vor face. După gustul meu, ar fi trebuit să fie invers: întâi programul (liniile generale măcar), apoi oamenii potriviți să îl pună în practică. La fel s-a întâmplat și în cazul precedentelor guverne de coaliția, pentru că politica românească este în primul rând despre împărțirea prăzii. Să privim deci lucrurile din această perspectivă.

Cine și ce a luat? Cele 21 de ministere se împart în patru grupuri: baroniale – cele cu resurse importante, adjudecate de baroni și oameni lor; castane fierbinți – fie domenii cu muncă multă și beneficii îndoielnice, fie din cele ce au nevoie de măsuri nepopulare; zorzoane – miniștri de decor, fără influență sau responsabilități, dar buni de dus la televizor. Până aici este exact la fel ca în cazurile precedente. Ponta aduce și o premieră, ministerele lobbyștilor – adică acele portofolii date în mâinile unor grupuri de influență. 

Ministerele baroniale sunt cele cu acces la resurse publice, fie că e vorba de bani sau de control al informațiilor. Din acest punct de vedere lucrurile par împărțite între cele două partide.

PNL are controlul contractelor mănoase cu bani publici: ministerele economiei, dezvoltării și transporturilor, cu toate companiile de stat subordonate lor, sunt dintotdeauna o sursă de resurse pentru partid și clienții lui. Daniel Chițioiu, Eduard Hellvig și Ovidiu Silaghi sunt toți trei oameni de încredere în partid, apropiați ai lui Crin Antonescu, dar și ai lui Relu Fenechiu. Acesta din urmă a fost proaspăt uns numărul doi în partid, semn că miza este perfect conștientizată. Fenechiu devine astfel unul dintre cei mai puternici baroni din România; sunt curios cât va rezista. Liberalii au primit și ministerul apărării, un loc unde sub acoperirea secretului militar se învârt bani frumoși în contracte de achiziții de bunuri și servicii.

Baronii PSD au primit acces în primul rând la informații, fără însă a neglija banii. Prin ministerul administrației și internelor controlează administrația publică, adică redistribuirea banilor către primării (mare durere pentru PSD) și organizarea alegerilor. Aici a revenit Ioan Rus, cel care a ocupat aceeași funcție sub Adrian Năstase, cu multă pricepere și spre mulțumirea tuturor baronilor; sigur că au existat și nemulțumiri – vezi Mazăre, supărat că nu a prins nimic. A fost interesant că în momentul nominalizării Ponta a făcut o pauză pentru a spune că ar fi trebuit să fie Dragnea, dar acesta este ocupat cu campania.

Prin ministerul justiției, unde a aterizat Titus Corlățean, se pregătește probabil oprirea celeilalte dureri majore a social-democraților, activitatea tot mai susținută a procurorilor împotriva corupției. Nu e deloc de mirare că atât Rus cât și Corlățean sunt dintre cei susținuți de echipa Năstase, din care face parte și socrul lui Ponta, Ilie Sârbu. E destul de clar ce tabără are puterea în PSD.

Să notăm în tabăra pesedistă ministerele telecomunicațiilor și mediului. Prin primul, condus de veșnicul politruc Dan Nica, o versiune mai nouă de O. Cozmâncă, sue obține accesul la un domeniu foarte dinamic, cu multe firme care fac profituri excelente din contractele de achiziții de tehnologie ale statului. Iar la mediu se așteaptă în anii următori investiții mari pentru a îndeplini standarde cerute de tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Asta ca să nu se zică despre PSD că nu are și bani.

Pentru echilibru, PNL are un pion în interiorul MAI, pe ministrul delegat pentru administrație, un alt apropiat al celor doi conducători ai partidului. S-a vorbit de un ministru delegat pentru energie, adică de o halcă din ministerul economiei pentru PSD, dar planul nu s-a concretizat; mă aștept însă ca social-democrații să își adjudece un secretar de stat responsabil cu acest domeniu.

Trecem la a doua categorie, a ministerelor castane fierbinți, vorbind de Florin Georgescu și ministerul de finanțe. În mod normal, finanțele înseamnă mai ales controlul asupra bugetului. În vreme de criză, înseamnă responsabilitatea unor măsuri care să țină țara măcar pe linia de plutire. Un eșec al politicii fiscale înseamnă un eșec al guvernării. PSD l-a adus aici pe pseudo-tehnocratul Georgescu, încercând să obțină un echilibru între nevoile partidului și riscul derapajelor economice.

Liberalii au în brațe un alt minister greu, cel al muncii și protecției sociale. Aici vor veni toate cererile și revendicările unei populații ce așteaptă de la USL „îndreptarea relelelor regimului Băsescu”, adică „să se dea”. Aici vor trebui găsite răspunsuri la solicitările FMI de a ține sub control cheltuielile cu salariile în sectorul public și deficitul fondului de pensii. Mariana Câmpeanu este doar un funcționar șters și cu viziune limitată, posibil țap ispășitor la nevoie. Preventiv, în guvern a intrat și un om al sindicatelor, sub forma ministrului delegat pentru dialog social.

Ce-a de-a treia castană fierbinte, ministerul sănătății, pare să n-o fi vrut-o nimeni. Se vehiculau niște nume politice, dar lucrurile s-au schimbat radical după întâlnirea cu delegația FMI. Probabil că Ponta a aflat că e nevoie de reformă, așa că a adus un independent să scoată castana din foc.

Tot un domeniu dificil este cel al absorbției fondurilor europene, așa că Leonard Orban a rămas la ministerul afacerilor europene, să încerce să facă imposibilul. Măcar dă bine la Bruxelles, că la rezultate nu ne așteptăm.

Mai trec în această categori și ministerul de externe, un portofoliu greu, dar care nu aduce cine știe ce satisfacții, cel mult de orgoliu. Cireașa de pe tort este colaborarea permanentă cu președintele Băsescu. Marga pare să nu aibă nicio legătură cu domeniul, probabil că trebuia să i se dea și lui ceva, că așa i-a promis Antonescu. I s-au pus externele în brațe să își frângă singur gâtul. Cumva, este și o sinecură, compensație pentru că nu a prins educația, așa că face trecerea către a patra categorie.

Ministerele zorzoane sunt cele mai frumoase. Nu trebuie să faci nimic, doar să dai bine și te numești ministru. O plăcere și o rampă de lansare pentru tineri ambițioși.

Să zicem că ministrul delegat pentru relația cu Parlamentul tot are niște hârtii de plimbat. Însă miniștrii delegați pentru mediul de afaceri și relația cu societatea civilă au pur și simplu rol de marketing pentru cabinetul Ponta. Cei doi miniștri, Isar și Alistar, par exact tipul de tineri perfect adaptați la mediu, ambițioși și fără scrupule, gata să facă orice ca să parvină. Tocmai pentru că rolul lor e să zâmbească frumos, mi se pare surprinzătoare greșeala lui Ponta de a alege oameni cu tinichele legate de coadă (Isar exclus din mediul bancar de BNR pentru niște manevre dubioase; Alistar declarat incompatibil printr-o decizie în Justiție).

Dar zorzoana cea mai frumoasă e fără îndoială ministerul culturii. Mircea Diaconu este un actor popular, care vorbește frumos, face figură de om bun, de-al nostru, din popor (rolurile ce l-au consacrat în filme). Și exceptând incidente neplăcute precum „aviz de mediu pentru Roșia Montană”, chiar nu are lucruri controversate de făcut. Ce poate fi mai nobil decât să finanțezi „cultura neamului”?

Cum spuneam, până aici nimic nu e nou, la fel erau împărțite lucrurile și în vremea lui Năstase, și în cea a lui Boc (hai că la Boc mai scăpa câte un Funeriu dispus să facă o treabă bună). Însă Ponta aduce o noutate: ministerele lobbyștilor predate grupurilor de influență.

Vorbim în primul rând de ministerul agriculturii, singurul bătut în cuie imediat după trecerea moțiunii de cenzură. Pare că singura poftă a lui Dan Felix Voiculescu și a grupului său de afaceri. Daniel Constantin, ministru și băiat de casă, este doar o marionetă. Am scris ieri despre umbra lui Felix la agricultură, nu mai reiau întregul argument. Punctez doar că Voiculescu are afaceri în agricultură, că este investigat penal într-un proces în care ministerul agriculturii este parte vătămată și că i-a împrumutat tânărului ministru 300.000 de euro pe ochi frumoși.

Și nu în ultimul rând avem ministerul educației, dat direct grupului de lobby al universităților private (citiți articolul de ieri pentru detalii despre Corina Dumitrescu, noul ministru). Aici totul s-a făcut în cel mai strict secret. Până în ultima clipă s-a vorbit despre Andronescu sau Marga, soluții politice la îndemână. Au fost probabil presiuni intense pentru a se obține această nominalizare, pentru că Legea Educației Naționale și aplicarea ei de către ministrul Funeriu supăraseră rău afacerile cu diplome din învățământul universitar. Nu e deloc exclus să fie implicate și sindicatele din preuniversitar, interesate de conservarea status-quo-ului amenințat de aceeași lege. Vom vedea la nominalizarea secretarilor de stat cine apare în prim plan (poate chiar Cătălin Croitoru, sindicalistul-deputat trecut de la PDL la PSD).

14 gânduri despre „Cabinetul Ponta, perspectiva împărțirii prăzii

  1. O analiză foarte bună, care a surprins detalii care au scăpat multora (ex. schimbarea coordonatelor discuţiei privind Min. Sănătăţii după discuţia cu FMI). Bravo, Ovidiu!

  2. Echilibrat, cu evidenta echidistanta.

  3. Din punctul meu de vedere n-au decât să-și împartă prada (în politică e inevitabilă treaba asta), dar să ne dea și nouă o parte, nu cum au făcut oranjii. De exemplu, trebuie să reapară urgent facilitățile pentru firmele mici pe care le-au anulat cretinii ăia (deductibilitatea fiscală a unei serii de cheltuieli e doar o măsură care se poate lua repede și ușor). Trebuie stimulată crearea locurilor de muncă prin antreprenoriat, și asta nu se face cu o creștere generalizată a impozitelor și prin hăituirea oricărui om care muncește ceva în țara asta, așa cum a făcut Boc.

  4. Excelent articolul. Foarte clar. O analiză foarte utilă!

  5. Excelent, dar tardiv – ma lamurisem deja ce si cum in timpul guvernantei PDL & Compania. Oricum, merci.

  6. @Lucian – f. bun comentariu. Dar speranta mea nr. 1 ( ete, mai am inca sperante, n-as mai fi zis) este sa se faca ordine o data pentru totdeauna in toata legislatia, ca au bulibasit-o portocalele de nu mai intelege lumea nimic-nimic (am crezut ca mi-a scazut IQ-ul dar nu, e la fel).

  7. la fel de bine titlul putea sa fie Cabinetul X, perspectiva impartirii prazii.
    as remarca totusi ca se incearca un echilibru intre nevoile partidului si riscul derapajelor. guvernele Boc-Ungureanu nici macar nu au incercat asa ceva.

    privitor la ministerul de externe, se pare ca nici Westerwelle sau Hague nu au avut vreo experienta in diplomatie. asta nu i-a impiedecat sa devina ministrii de externe ai Germaniei si Marii Britanii. probabil ca in UE, majoritatea ministrilor de externe nu provin din diplomatie ci din politica. de altfel, politica externa a Romaniei nu mi s-a parut extraordinara sub un fost ambasador, Baconschi. in plus, acesta a facut gafe personale mai mari decat ale lui Cioroianu, de ex. eu as prefera ca ministrul de externe sa fie fie un om cu viziune si nu un functionar diplomatic. pana la urma, ultima carte a lui Marga se intituleaza The destiny of Europe, ma gandesc ca perspectiva si viziunea sa depasesc 2 saptamani.

  8. @Lucian: tu vorbești de program. Însă Ponta nu ne-a spus nimic oficial despre acest subiect. Deocamdată știm doar cine sunt miniștrii, nu și ce vor face. Nu includ aici informații evidente de tipul „prioritatea zero este plătirea banilor luați la pensii” sau „prima hotărâre de guvern va fi anularea hotărârii privind UMF”.

    @polihimnio: da, maniera de lucru e aceeași ca la guvernele precedente, am spus asta deja. Nu putea să fie Cabinetul X, pentru că vorbim de o împărțire foarte concretă, specifică acestui cabinet. Exagerezi când zici că Boc și Ungureanu nici măcar nu au încercat ceva. Dimpotrivă, tocmai Boc a fost cel ce a luat măsurile impopulare. Nu au adus moaște de la BNR, dar măcar au avut un program, fie al și al FMI.

    Despre Marga nu pot decât să sper că ai dreptate. În ultimii ani am văzut doar un om obsedat de putere. Asta nu e bine pentru un șef de la externe. Diplomație nu înseamnă funcționar diplomatic, e o calitate pe care Marga nu o are sau nu o arată.

  9. Corect dar… inselator.

    Politica presupune concurenta pentru accesul la resurse. „Baronii” sunt oameni importanti in partidele lor, si ar fi fost ciudat sa nu aiba un cuvant de spus la numirea ministrilor. Nu exista pe lume guverne curate si placut uscate, nici macar doamna Macovei nu ar fi in stare sa creeze asa ceva.

    Daca perspectiva ar fi „impartirea prazii” atunci ar fi trebuit sa umple guvernul cu baroni din esaloanele 1-2, in speranta ca acestia sunt capabili sa fure mult, discret si in timp scurt.

    Cred ca mai degraba guvernul arata o imagine corecta a partidelor care nu exclude o guvernare mai curata decat a PDL dar deocamdata nici nu o favorizeza.

    In alta ordine de idei nu sunt de acord ca Isar, Alistar si cel de la relatia cu Parlamentul sunt de umplutura. Daca Ponta are de gand sa folosesca Guvernul ca parghie de control in partid (pe modelul Tariceanu si, eventual, Nastase) are nevoie ca de apa de o structura paralela cu guvernul, flexibila si loiala.

  10. Aș nuanța: politica presupune ceea ce sugera Lucian, adică împărțirea resurselor ȘI atingerea unor obiective comune.

    Guvernul nu se poate umple cu baroni, pentru că aceștia au funcții locale și nu vor să renunțe la ele. De aceea se umple cu oamenii baronilor, după negocieri interne. Ca exemplu, Radu Mazăre nu are cum să fie ministru, că ar trebui să renunțe la primărie. În schimb, a încercat să-și aducă în cabinet omul, fie pa Alexandru Mazăre, fie pe Constantin Nemirschi. Nu a reușit. Alții s-au mișcat mai bine.

    Nu am încercat o comparație cu guvernul PDL, ăsta e alt subiect. Oricum, guvernarea Boc a fost mediocră (cu Ungureanu nu am avut timp să ne dumirim), cred că ar trebui să punem standardul mai sus.

    În fine, despre zorzoane. Cel de la relația cu parlamentul are un rol tehnic foarte precis. Nu înțeleg nicicum de ce trebuie să fie cineva cu rang de ministru să îndeplinească acest rol. Celor ca Isar și Alistar nu le găsesc decât un rol de marketing și relaționare cu publicul. E nevoie și de asta, dar din nou nu e cazul să fie miniștri, fie ei și delegați.

    Nu înțeleg de ce Ponta și-ar dori o structură paralelă cu Guvernul, când poate să creeze una în Guvern. Modelul Năstase a fost un SGG super-umflat (îți amintești de Alin Teodorescu și Cancelaria Primului Ministru?), un guvern în guvern. Tăriceanu și apoi Boc l-au dezumflat parțial. Sau, dacă vrei, modelul Băsescu, al comisiilor prezidențiale, care au ținut loc de think-tank guvernamental în câteva domenii cheie.

  11. polihimnio: Marga isi incepe mandatul in diplomatie cu o declaratie de acum cateva luni in care il compara pe Basescu cu Hitler. Iar acum Hitler va fi colegul sau de la masa de discutii, ceea ce o sa arate ca naiba de ridicol in orice intrevedere.
    Eu cred ca omologii sai vor parcurge „briefuri” pline de smiley-uri si alte emoticoane.

  12. Moromitic: poti sa amintesti si tot ce a spus prim-ministrul desemnat despre presedinte si invers. deh, riscurile coabitarii. chestia cu Hitler (care apropo e adevarata, Basescu a ajuns sa spuna ca nici poporul nu il mai merita) ar fi cea mai mica problema a politicii noastre externe. prostiile lui Baconschi, gen conditionarea intrarii in UE a Croatiei sau stabilirea unei vizite a presedintelui la Paris fara ca acesta sa fie de acord, par a fi ceva mai grave. sper totusi ca din noua sa postura, Marga nu va mai face astfel de comparatii, care nu ii fac cinste din nici o alta postura.

    apropo de declaratii, mult mai idioata mi s-a parut aia in care Ponta il facea pe Sarkozy bufon si, mai grav, il compara cu Basescu.

  13. Atunci unde sunt Hrebenciuc, Dragnea, sau, dintre cei mai trecuti Mitrea si Nastase? Cine e omul lui Vanghelie sau al lui Oprisan (ca doar nu persoana de la educatie)? La liberali nu imi vin acuma in minte acuma mari nume de baroni, dar tot ce spui tu este ca cei ce au painea si cutitul sunt apropiati de numarul 1 si 2 in partid – desigur ca sunt.

    Acuma, timpul s-ar putea sa iti dea dreptate. Dar deocamdata Ponta are in multe cazuri (nu toate) nume care i-ar permite un guvern mai abstinent.

    SGG si comisiile/aparatul prezidential sunt printre modelele la care ma gandeam. Dar fiind o structura mai degraba informala… forma nu conteaza; Ponta poate sa organizeze cum il taie capul, nu trebuie sa isi imite predecesorii.

    Apropos, si eu sunt curios ce o sa reuseasca Marga.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.