La colțu' străzii

Înscrierea la școală între planuri generoase, incompetență și corupție

69 comentarii

Din această lună au început procedurile pentru înscrierea la școală a copiilor de 6-7 ani ce urmează să intre în clasa pregătitoare sau în clasa întâi în noul an școlar. Este unul din punctele cheie ale noii Legi a Educației Naționale, prima generație care ar urma să studieze cap-coadă în cadrul creat de noua lege. Tocmai pentru că miza este atât de mare Ministerul Educației a încercat să se ocupe din timp de întreaga operațiune. Sunt încă în lucru cadrul curricular și curriculum în sine (mult întârziate, dar măcar în lucru), iar „în teren” a început partea administrativă de identificare și repartizare pe școli a copiilor. Dincolo de bunele intenții ale Ministerului, ne lovim de la început de cele două mari probleme dintotdeauna: absența standardelor de calitate și corupția.

În acest an, procedura aduce din nou în prim plan repartizarea copiilor la școala cea mai apropiată de casă. Deja în această perioadă are loc evaluarea psihosomatică a copiilor care vor împlini 6 ani până la 31 august și ai căror părinți doresc să îi înscrie direct în clasa întâi. La începutul lui martie urmează înscrierea și prima repartizare, exclusiv pentru copiii care vor să meargă la școala de circumscripție.

A doua etapă are loc în a doua jumătate a lui martie. În limita locurilor rămase disponibile, vor fi înscriși copiii ai căror părinți optează pentru altă școală. Vor avea prioritate copiii cu nevoi speciale, cei ai cadrelor didactice din școala respectivă și cei care au frați/surori în școala respectivă, iar apoi școala își stabilește propriile criterii.

O a treia etapă este programată în aprilie pentru cei ce s-au înscris la altă școală decât cea de circumscripție și au fost respinși și în fine o ultimă etapă în mai, pentru toți copiii care dintr-un motiv sau altul nu au fost înmatriculați la nicio școală.

În teren, mai ales în București, părinții au început marea alegătură pentru a identifica și mai ales pentru a ajunge la școala pe care o consideră potrivită. Cei mai hotărâți identifică un prieten sau un binevoitor (plătit, desigur) care locuiește pe raza școlii dorite și unul dintre părinți „își face mutația” la acesta – implică schimbarea cărții de identitate. Alții mizează pe faptul că vor rămâne locuri și își caută pilele, intrările, relațiile la directorii școlilor, deveniți dintr-o dată stăpâni pe o feudă valoroasă și bănoasă. Iar unii se bazează pe a cincea etapă, informală, cea a „transferurilor”, ce va urma inevitabil în timpul verii.

De ce atâta alergătură? Pentru că unele școli sunt mai bune – sau percepute ca fiind mai bune – decât altele, iar părinții au înțeles că o educație solidă este necesară pentru reușita în viață (ceea ce duce oarecum în ridicol corul bocitoarelor televizate ce deplâng mentalitatea poporului, dar acesta e subiect pentru altă discuție).

Aici am ajuns la prima mare problemă a întregii proceduri: diferențele între școli și incapacitatea cronică a statului de a defini, măsura și impune standarde în educație. Teoretic, planul Ministerului e bun. Pentru că în teorie toate școlile publice livrează o educație cam la același nivel, este logic să trimiți copilul la școala cea mai apropiată de casă. Doar că în practică, diferențele între școli, cel puțin la nivel de percepții, sunt uriașe. Probabil că și în realitate există aceste diferențe, doar că nu știm să le măsurăm.

Există o instituție numită Agenția Română de Asigurare a Calității în
Învățământul Preuniversitar (ARACIP), înființată în 2005, care ar trebui să se ocupe de aceste lucruri. ARACIP este însă ca și inexistentă. Prin 2008 a elaborat un set de indicatori de performanță, are în implementare câteva proiecte strategice din fonduri europene (adică are bani) și cam atât. N-are nici măcar site, ci doar o pagină în interiorul site-ului Ministerului, ce să mai vorbim de alte realizări.

Desigur, ARACIP se ocupă cu sârg de acreditarea școlilor, adică de emiterea unor hârtii în schimbul unor taxe, tipul de spoliere a contribuabililor pe care o practică toate agențiile „independente” înființate în ultima vreme. Toate școlile au hârtia respectivă, cu ce ne ajută asta? În șapte ani nu a reușit să ne spună nimic relevant despre calitatea educației în învățământul preuniversitar și probabil că nici nu va reuși prea curând.

Astfel se naște o clasificare informală a școlilor, pe bază de zvonistică și inevitabil apare o piață neagră controlată de directori, inspectori și alte personaje ce într-un fel sau altul au ajuns în funcții de decizie. Sunt de vânzare pe această piață atât posturi de profesori, cât și locuri la înscriere (sau la „transfer”). Lipsa de transparență și numirile politice în funcție sunt terenul propice pentru corupție. Nu degeaba aceste posturi de inspector sau director sunt atât de căutate, deși aparent înseamnă doar muncă multă și salarii proaste.

Astfel, prin incompetență și corupție, tot planul ce arată atât de frumos în teorie la nivel central se sparge în bucăți când se lovește de realitatea din teren. Este tot în mâna autorității centrale să rupă cercul vicios: să facă din ARACIP un instrument funcțional, nu o sinecură și să acționeze ferm împotriva pieței negre a locurilor (pentru profesori sau elevi) la „școli bune”.

Până atunci, părinții – plătitori de taxe – vor alerga și vor cheltui pentru a-și duce copiii la o școală „mai bună”, orice ar însemna asta. Prima lecție de viață a micuților elevi, chiar de la noua lor școală, este că nu obții ceva pe merit, ci prin corupție. Cum spuneam pe vremuri, îi pregătim temeinic pentru a fi cetățeni de nădejde ai României.

69 de gânduri despre „Înscrierea la școală între planuri generoase, incompetență și corupție

  1. Nu va contest nicidecum faptele prezentate, vreau doar sa va propun o alta viziune asupra lor.

    Faptul ca parintii cauta o „scoala mai buna” este, de fapt, un element de piata, introdus intr-un sistem eminamente de stat. Ceea ce numiti „zvonistica” e tocmai piata care razbate precum „firul de iarba care sparge betonul”.

    Toata aceasta zbatere arata ca sistemul permite introducerea unor elemente de piata, care sa creasca calitatea sa, probabil mult mai profund si mai durabil decat o poate face un ARACIP mai functional.

    Asa ca – parerea mea! – decat sa incercam sa ucidem piata, mai bine ne-am gandi cum sa o integram in sistem si sa ne folosim de ea ca de o parghie.

    Subiectul poate fi dezvoltat, spatiul e evident prea restrans. Concluzia mea e scurta insa: in cele din articol putem vedea un neajuns sau o oportunitate. In functie de cum o catalogam, actiunile viitoare sunt complet diferite…

  2. Sunt de acord ca principiu cu introducerea competiției prin deschiderea pieței pentru furnizori privați de servicii educaționale. De altfel, LEN direcționează către acest lucru, cu principiul finanțarea urmează elevul. Acțiunile viitoare ar trebui să fie cam în aceeași direcție, indiferent cum catalogăm faptele.

    Însă acest lucru nu se poate face fără un control eficient al standardelor. Vedem foarte limpede ce se întâmplă în domeniul universitar: competiția nu a crescut calitatea, dimpotrivă. Asta pentru că acreditarea este o formă fără fondă, hârtiile respective nu atestă nimic, cel mult că beneficiarul lor a plătit taxele. Fără standarde și capacitatea de a le măsura și aplica, nu rezolvăm nimic, ci doar creștem costurile. De aceea zic că este esențial să se dezvolte ARACIP în sensul în care a fost creată.

    Apoi, să nu uităm că avem la fundamentele sistemului public de educație și alte principii. Pe lângă dreptul părinților care vor și pot să selecteze un furnizor mai bun de educație, cu costuri suplimentare, nu trebuie să neglijăm dreptul tuturor la o educație publică măcar decentă.

    Paranteză: dacă acceptăm că e un drept nu mai e nevoie de altă discuție. Dar chiar și pentru cei ce se declară libertarieni sau radicali în vreun sens sau altul și consideră că educația de calitate nu e un drept, analiza cost-beneficiu arată că investiția în educație de calitate pentru toți înseamnă câștig considerabil pe termen lung. Închid paranteza, putem reveni dacă cineva nu e convins.

    Ori competiția în sine nu îmi asigură educație de calitate rezonabilă în celelalte școli, „mai slabe” și trebuie intervenit pentru impunerea standardelor.

  3. Probabil ca solutia este una mixta: piata+standarde…

  4. Nu poți să ai piață fără standarde și care să producă rezultate. Simpla presiune a părinților pentru educație de calitate nu funcționează, așa cum ne arată situația din învățământul universitar.

    În general, privatizarea completă sau parțială a furnizorilor de servicii considerate bunuri publice (educație, sănătate) trebuie însoțită de un organism sănătos de evaluare a calității. Mâna invizibilă nu a funcționat nici măcar în economie, așa cum ne arată criza pe care o traversăm.

  5. Situatia din invatamantul universitar e diferita, pentru ca piata a fost creata acolo tot de stat. „Fabricile de diplome” au produs in principal pentru angajarile la stat, unde exista conditia imperativa a „studiilor”…

    Mana invizibila ar fi functionat daca nu intervenea plasa de siguranta a statului, conform principiului too big to fail… Ceea ce nu inseamna insa ca nu e nevoie de reglementare. Problema este ca reglementarea pleaca mereu de la protejarea clientilor si sfarseste cu protejarea furnizorilor. Dar asta e alta discutie…

  6. Mie mi se pare că întreaga poveste a fost gândită de niște indivizi care habar n-au cum arată sistemul de învățâmânt în teren.

    În primul rând, școlile publice sunt departe de a livra aceeași calitate a educației, iar acesta este un fapt, nu e doar percepția unora sau a altora. M-am lovit de el cât timp am avut de-a face cu câteva serii de studenți la cursuri ce nu cereau abilități tehnice, ci un bagaj modest măcar de cultură generală sau cunoștințe elementare de limba română- la unii existau, la alții nu și dincolo de factorul personal, mult mai important era cel al școlii urmate, liceului absolvit etc. Am prieteni care au copii la nivel de ciclu primar sau gimnazial ce învață în școli diferite și există diferențe semnificative între școlile cu prestigiu și restul școlilor, diferențe care se văd în bagajul de cunoștințe și aptitudini pe care le-au dezvoltat copiii respectivi – același lucru se întâmplă și la nivel de grădinițe, deși aici există alternativa grădinițelor private.

    În al doilea rând, în afară de mediul urban, în această țară numită România, există și un mediu rural din ce în ce mai ignorat. Nu pot să nu mă întreb cum vor fi repartizați copiii din satele în care școlile au fost desființate sau unde clasele au fost comasate etc. Nu văd cum, prin mecanismul acesta, se va lua în calcul posibilitatea părinților de a susține copilul în cazul în care acesta va fi repartizat aleatoriu. Apoi, sunt o mulțime de situații de familii tinere care s-au mutat în localități aflate în apropierea orașelor mari, dar al cărui loc de muncă este în orașele respective. Practic, această lege îi obligă să își dea copiii la școală acolo unde le este reședința, deși atât pentru ei cât și pentru copil ar fi mai simplu ca acesta să învețe în localitatea unde lucrează părintele.

    Last but not least, și cred eu că e aspectul cel mai impotant, părinții sunt cei în măsură să decidă care este școala potrivită pentru copiii lor, nu ministerul sau altă instituție. Și ar trebui să li se lase această libertate! Știu cazuri de părinți care vor să își dea copiii la aceeași școală unde au învățat și ei, școală de prestigiu din Ploiești, numai că nu pot din cauză că nu locuiesc în aceeași circumscripție cu școala respectivă. Eu însămi am făcut și gimnaziul, nivel pentru care erau și încă sunt doar două clase speciale unde intrai pe bază de examen, și liceul la una dintre școlile cele mai bune din Ploiești, CN I.L. Caragiale, deși nu locuiam în apropierea colegiului respectiv. Părinții mei așa au decis și le sunt recunoscătoare pentru asta pentru că, în timp, am descoperit cât de mult a contat alegerea lor pentru mine. Și încă de atunci exista o diferență semnificativă între ce făceam noi, la Caragiale, și ce făceau ceilalți în școli sau licee care potrivit noii legi ar asigura același nivel de educație. Așadar, nu sunt de acord că acest prestigiu se creează doar pe bază de zvonistică și că există doar la nivel de percepție, dar sunt de acord cu ideea că trebuie să existe mecanisme clare de evaluare a școlilor și liceelor la fel cum cred că părinții trebuie să aibă libertatea de a decide asupra educației copilului și că acest mecanism întregistrare a copiilor acolo unde decide ministerul e un abuz.

    Iar dacă aș fi în situația unui părinte care pentru a-și da copilul la școala pe care o consideră potrivită pentru el ar trebui să mituiesc pe cineva, să apelez la cunoștințe sau mai știu eu la ce alte strategii, eu, care nu dau bani nici picata cu ceara dacă nu primesc chitanță pentru ei, aș face-o. Asta după ce aș organiza un comitet al părinților nemulțumiți și m-aș „război” în prealabil cu minsterul.

  7. Raluca:
    1. Sunt diferente chiar si intre profesorii din aceeasi scoala…
    2. Intr-adevar, in mediul rural este cu adevarat jale… 😦

  8. De acord. Noi, în liceu, am făcut cerere către director să ne schimbe un anumit profesor pentru că nu eram mulțumiți de metoda de predare. Am avut această libertate și ni l-a schimbat. Dacă ne-am fi luat după principiul pe care e construit mecanismul acesta de repartizare a copiilor, că toate școlile, implicit profesorii, asigură aceeași calitate a educației, probabil ar fi trebui să ne mulțumim cu ce am primit. La fel cum părinții din rural care vor și au posibilitatea să își trimită copiii la o școală din urban, ar trebui să se mulțumească acum cu ce au.

  9. Raluca: voi, fitzoshii de la Caragiale, v-ati permis sa cereti schimbarea profesorului… 🙂

  10. „Eu însămi am făcut și gimnaziul, nivel pentru care erau și încă sunt doar două clase speciale unde intrai pe bază de examen, și liceul la una dintre școlile cele mai bune din Ploiești, CN …”
    [tușind peiorativ] … Mihai Viteazul.
    Asa ar tuși mai mulți dintre prietenii mei ploieșteni. 😀

  11. cam cate aspecte ale libertatii incalca aberatia asta a legarii copilului de glie… a… de scoala? fata mea are 1,5 ani. am cam 4 ani la dispozitie sa ma gandesc cum evit enormitatea asta. as putea incepe cu tararea statului prin sali de judecata pentru incalcarea unor libertati fundamentale…

  12. @Raluca: să nu exagerăm în direcția opusă.

    Pentru cei din rural există un plan de repartizare la cea mai apropiată școală. În cele mai multe cazuri în care școala e în alt sat, sunt și mijloace de transport (nu în toate, ceea ce e o problemă). Problema de fond este că unele dintre școlile respective nu oferă o educație de calitate. Câte? Nu știm. Pentru că nu măsurăm.

    Apoi, în orașe mari, cum e Ploieștiul, mergând în sens invers ajungi la altă problemă: cum faci selecția dacă toți vor să își dea copiii la cele câteva școli considerate foarte bune? Un examen e exclus la această vârstă. Alt criteriu? Doar pentru că părinții vor? Dacă ne uităm la motivare, unul dintre motivele pentru repartizarea geografică este eliminarea corupției endemice la repartizare în școli precum Caragiale.

    Problema o rezolvăm ridicând școlile considerate slabe. După ce aflăm care sunt cu adevărat slabe.

  13. S-au grupat ploiestenii pe blog :)… Ovidiu, discutia a fost deturnata… 🙂

  14. @ Breb: 🙂 Eh, bun și Mihai Viteazul, dar îi lipsește tradiția pe care au tot încercat, fără a reuși, să o fure de la noi. Am intrat de curând pe site-ul CN ILC și, apropo de citeriile de performanță despre care vorbea Ovidiu, am descoperit că din 2002 a devenit Academie Regională CISCO ( sâc, LMV!) și are în subordine alte 10 licee și colegii din Prahova. Pe lângă o mulțime de premii la concursuri internaționale și olimpiade naționale. Și știind acestea, prin ce argument valid interzice Ministerul Educației părinților care nu locuiesc în proximitatea colegiului să își dea copiii la școală acolo? Din 2003 sau 2004 Caragiale are, pe lângă cele două clase speciale de gimnaziu, și două clase speciale pentru ciclul primar. LMV la fel, dacă nu mă înșel. Despre clase pregătitoare, nu m-am interesat.

    Și sunt sigură că situații asemănătoare sunt în multe județe sau orașe din România.

    @Ovidiu: De acord cu tine că trebuie creat un mecanism de evaluare și că școlile mai slabe trebuie ridicate, dar nu văd de ce asta ar trebui să implice îngrădirea dreptului părintelui de a-și da copilul acolo unde consideră el. La Caragiale dacă nu mă înșel există un test pentru copiii care vor să urmeze acolo ciclul primar. La fel cum exista și încă mai există un examen pentru cei care voiau să urmeze acolo ciclul gimnazial. Erau 50 de locuri, dintre care 25 pentru clasa de engleză și 25 pentru cea de franceză, iar probele erau la matematică, română și limbă străină. Am avut colegi care nu veneau doar din Ploiești, ci și din alte localități. Am impresia că, ulterior, au creat și una pe profil real.

  15. Ovidiu, dincolo de offtopicul de la comentarii, postarea e una top class. Mai ales claritatea expunerii de probleme.

  16. @Claudiu: cunosc povestea. Întâmplător, am terminat același liceu ca Raluca. Atunci mi s-a părut foarte bun. Privind în urmă, a fost departe de a-mi oferi tipul de educație pe care îl aștept de la o școală bună. Din ce cunosc eu, nici acum nu e mai bine. E un liceu bun doar comparat cu altele foarte slabe.

    @Raluca: nu mi-ai spus, dacă se înscriu la Caragiale de două ori mai mulți de câte locuri sunt, cum alegi cine rămâne și cine nu?

  17. „Problema o rezolvăm ridicând școlile considerate slabe. După ce aflăm care sunt cu adevărat slabe.” sigur. numai ca in procesul de aflare a celor cu adevarat slabe si imbunatatire a lor, proces care dureaza ani, copii cu locuinte ghinioniste vor avea parte de o educatie proasta. ei ce vina au?
    solutia imediata e ca scolile bune sa poata inscrie cati elevi doresc. salile de clasa si profesorii lipsa pot veni din scolile care vor disparea prin acest proces. cu alte cuvinte, daca nu putem supune copii de 6 ani la un examen, pe profesori ii putem

  18. @ Ovidiu: Am actualizat comentariul anterior. Prin test sau examen, așa cum se făcea și înainte. Problema nu cred că va fi în toate școlile, ci în școlile cu prestigiu, iar acestea ar trebui să aibă autonomie și libertatea de a decide singure care sunt elevii acceptați și care nu – prin evaluări. La fel cum, dacă locuiesc într-o localitate nu foarte îndepărtată de un oraș unde sunt astfel de școli, nu ar trebui să fiu obligat să aleg pentru copilul meu școala din localitae, dacă îmi pot permite și dacă acel copil este suficient de bun pentru a urma școala pe care eu o aleg.

    P.S: Mi se pare ușor exagerat să spui despre ILC că este o școală bună doar comparată cu altele foarte slabe.

  19. „solutia imediata e ca scolile bune sa poata inscrie cati elevi doresc. salile de clasa si profesorii lipsa pot veni din scolile care vor disparea prin acest proces.”

    N-am rezolvat mare lucru. Ce definește o școală ca fiind bună? În acest moment bursa zvonurilor, că altceva nu avem, se orientează după rezultate: note mai mari la examene naționale, olimpiade, mai mulți la facultate.

    Ca să ajungă la rezultate, școlile „bune” au trei avantaje competitive majore:

    1. Profesori mai bine pregătiți. Îl anulezi când aduci profesorii din școlile „slabe”. De asemenea anulezi avantajul managerial răspândind școala în mai multe clădiri (că aducerea claselor asta înseamnă).

    2. Elevi mai „buni”, adică din familii care se ocupă mai bine de ei. Cele două se completează, școlile „bune” fac o selecție discriminatorie a familiilor cu resurse (bani, educația părinților, relații) mai multe. În mod sistematic elevii din familii cu resurse mai puține sunt excluși din școli precum Caragiale cel numit de Raluca, ceea ce contribuie la menținerea statutului școlii. Acest avantaj dispare atunci când primești pe toată lumea.

    3. Resurse mai multe, care vin de la părinți, despre care tocmai am spus că le au în măsură mai mare. Aceeași observație ca la doi.

    Deci ce ai rezolvat prin această comasare? Nimic. Mă rog, faci o egalizare în jos a calității educației și nu vor mai fi școli mai bune, ci doar mediocre.

  20. @Raluca: deci un test sau examen la vârsta de 6 ani ar trebui să decidă școala la care merg copiii? Ridicol, nici măcar nu mă obosesc să argumentez împotriva unei astfel de aberații.

  21. „Ce definește o școală ca fiind bună?”
    ce defineste un produs oarecare ca fiind bun? faptul ca exista cerere mare asupra lui

    „Îl anulezi când aduci profesorii din școlile „slabe””
    chiar trebuie sa-ti desenez faptul ca si in scoli slabe sunt profesori buni si ca sunt acolo doar din cauza ca posturi in scoli bune nu exista? si, oricum, asta-i ideea unui examen pe care il dau profesorii: sa-i trieze pe cei care merita sa fie intr-o scoala buna.
    „avantajul managerial” e avantaj daca reuseste sa se descurce in probleme dificile, daca nu, nu e nici un avantaj.

    „școlile „bune” fac o selecție discriminatorie a familiilor cu resurse (bani, educația părinților, relații)” „Acest avantaj dispare atunci când primești pe toată lumea.”
    s-ar pare a ca nu intelegi: nu primesti pe toata lumea, ci pe cei interesati sa invete la o scoala buna. exact sistemul ce se intrevede va primi pe toata lumea (de pe o anumita raza geografica).

    „nu vor mai fi școli mai bune, ci doar mediocre.”
    da, chiar ca n-ai inteles. repet: la scolile bune vin copii cu parinti interesati de educatie. unde e mediocritatea? mediocritatea vine cand la scolile bune intra doar copii dintr-o arie geografica, fie buni, fie rai. toata discriminarea pe care o invoci tu va disparea.

  22. Ipoteza că doar o parte dintre părinți sunt interesați de educație de calitate e falsă. Toți părinții ar vrea să își dea copiii la o școală bună. Doar o parte au resurse ca să facă asta: de la a ști cum să procedezi, la banii necesari. Adică cererea pentru școli bune este foarte mare, dar pentru că oferta e scăzută sunt ținuți departe cei fără resurse.

    Dacă se anunță că școlile bune vor primi toți elevii, indiferent câți sunt și de unde vin, fără restricții, impedimentele dispar. Cererea va crește corespunzător. Acum recitește argumentele anterioare despre școli bune și școli slabe.

  23. Ovidiu, există o mulțime de metode prin care se evaluează copiii, inclusiv cei de 6 ani. Iar la 6 ani poți face diferența între doi copii. Chiar și la 4 ani. Consultă-te cu psihologi, educatori, învățători sau părinți despre această „aberație”. Și n-am vorbit despre testare la nivel național, ci despre autonomia instituțiilor de învățământ și despre libertatea părinților de a alege ce consideră potrivit pentru copiii lor. Nu sunt eu, părinte, vinovat dacă tu, minister, nu ești capabil să ai un criteriu de evaluare și să crești calitatea procesului educativ.

    Observațiile tale privind resursele părinților nu sunt noi, le întâlnim la Bourdieu, dar asta nu justifică o uniformizare. Pentru că, dacă ar justifica, atunci propun să se uniformizeze și salariile. Ca să fim cu toții egali, să aveam aceleași șanse.

    Nu rezolvi problema calității educației prin îngrădirea libertății de a alege.

  24. Pingback: Concurenţa şcolară versus planificare centralizată «

  25. „Toți părinții ar vrea să își dea copiii la o școală bună.”
    asta-i o gluma buna, nu? sau, cel mult afirmatia unui om care nu-i cunoaste pe romani. oricum, chiar daca ai avea dreptate, privirea ta e dogmatica: presupui ca, indiferent de distanta, resurse, interese, nazuinte, posibilitati, exista o singura scoala buna unde vor merge toti copii. in fapt, sunt n niveluri ale calitatii corespunzatoare a n niveluri de profesionalism in randul profesorilor, n niveluri de interes in randul parintilor si n niveluri de inteligenta in randul copiilor. doar libera miscare a tuturor celor implicati poate mari calitatea invatamantului. actualul sistem propus face exact pe dos: legarea de glie aelevilor, trimitand si profesori buni in scoli slabe, reteaza sansa unor copii buni de a accede la invatamant de calitate, plafoneaza profesori si duce la expansiunea coruptiei.

  26. Mă întorc la discuția inițială cu Claudiu Minea, de la care am fost deturnați. Soluția este una mixtă:

    – concentrarea resurselor sistemului public de educație pe ridicarea calității în toate școlile la un nivel decent

    – introducerea în paralel a învățământului privat. Acesta este parțial finanțat din surse publice (banul urmează elevul, cum zice Legea în vigoare) și părinții care pot și doresc plătesc mai mult pentru calitate mai bună

    Toate acestea sunt posibile în prezența unui organism eficient de monitorizare a calității, care să spună autorităților unde trebuie investite resursele și părinților care școli merită investiția suplimentară.

    Strict la povestea cu testare, nu zic că nu poți să testezi, ci că e aberant să legi viitorul unui individ de un examen pe care îl dă la vârsta de 6 ani.

  27. solutia exista. Dpdv. al meu, nu duce capul pe romani, sa copie pe straini. Vezi cazul francez, unde este conceptul ZEP http://fr.wikipedia.org/wiki/Zone_d%27%C3%A9ducation_prioritaire
    Scoli cu…patura saraca, sau cum spun ei: opiii din clasele sociale defavorizate.
    Au ore in plus de limba pt emigranti, au cadre psihologice, au profesorii salarii in plus pt a veni aici sa lucreze (si in Romania era un spor pt profesorii la tara). Rezultatele nici la ei nu sunt spectaculoase, anaiza franceza (si statul face statistici si studii acolo), arata ca de fapt, rezultatele sunt mai mult rodul muncii familiei ( parintii se implica sau nu in educatia copilului, iar asta se regaseste in orice scoala).

    Si totusi, corect este ca copiii sa aiba aceleasi sanse, pentru ca daca nu se incepe de pe acum, mai tarziu o sa fie prea tarziu. Si cat timp sunt tratati de parinti, vecini, profesori, colegi diferit, asa va fi si mai tarziu.

    P.S. discutia pe tema asta am avut-o cu profa de franceza. Am intrebat-o de ce preda (in conditiile in care are ore zilnic pana la 16, si seara la3 scoli, de la 18 30 la 21:00). Raspunsul ei a fost: ca toti cei din invatamant, pt bani ca salariile sunt mici. Am ramas fara replica, pt ca profa preda clar cu vocatie, de mentine atenta si prezenta la ore dupa 9 ore de serviciu o gasca de 25 babalaci, ne da teme, ni le corecteaza, si lucreaza si cu cei mai slabi (de fapt cu cei cu nivel scazut pune accentul, pe cei activi ii intreaba numai cand nu are alte raspunsuri). Nu toti au norocul meu cu asa prof.

  28. E aberantă o evaluare la 6 sau 7 ani – evaluare, nu examen, sunt foarte multe forme de a evalua, iar aceste evaluări se întâmplă deja prin sistemul public de învățământ din state mai de la Vest (Spania, Franța etc) – dar nu e aberantă o măsură prin care legi viitorul unui individ de strada pe care s-a născut. Alte comentarii sunt de prisos.

    P.S: Pentru că cererea era mai mare decât oferta, eu, la 10 ani, am dat examen (examen scris, nu evaluare!) la trei materii, română, matematică și franceză, ca să intru în clasa a V-a la Caragiale. Și consider că părinții mei au fost inteligenți, nicidecum aberanți, când au decis că e mai bine să merg acolo.

  29. @Raluca, Ovidiu: Scoala va alege ce fel de copii primeste, indiferent de teste:
    Director: Ce sunt parintii tai?
    Ionel: Mama judecator si tata medic chirurg.
    Director: F. bine, in prima banca.
    Gigel: Tata lucreaza la banca, iar mama este director la Firma X.
    Director: Bun, in prima banca, langa Ionel.
    Dorel: Tata este mecanic de locomotiva si mama croitoreasa.
    Director: Cred ca pentru tine ar fi mai buna o scoala mai aproape de casa!

    Dincolo de amuzament, daca sunt foarte multe crereri se vor aglomera clasele sau se va mai face inca una. Daca si in acest caz sunt mai multe or sa conteze pilele/banii ceruti (piata neagra).
    Nu inteleg de ce la cresa/gradinita/scoala iti trebuie adeverinta de la serviciu la inscrierea copilului. La ce foloseste adeverinta, stie cineva?

  30. Ovidiu, tu uiti un fapt. In momentul de fata scolile „de varf” sunt cele ce fixeaza un standard de excelenta in educatie. Nu o utopica comisie de evaluare. Asta permite ca atunci cand vom face cu adevarat reforma sa stim cum arata o scoala de calitate adaptata la conditiile romanesti. Imi pare rau pentru cei lasati in urma de scolile de stat, dar mai bine salvam ceva decat nimic.

    In alta ordine de idei, exista trei tipuri de parinti, in functie de cum cheltuie banii pe copii
    – carne multa -> masina + sc de fotomodele -> carti si meditatii
    – carne multa -> carti si meditatii -> masina + sc de fotomodele
    – carti si meditatii-> alte lucruri

    Acuma fara gluma, mama a dat meditatii, si te pot asigura ca nu toti parintii vor aceleasi lucruri pentru copii lor. Si si eu, cand voi avea copii, voi incerca sa ocolesc sistemul a.i. sa ii plasez in anturajul potrivit.

  31. @Raluca: E aberantă o evaluare la 6 sau 7 ani – evaluare, nu examen, sunt foarte multe forme de a evalua, iar aceste evaluări se întâmplă deja prin sistemul public de învățământ din state mai de la Vest (Spania, Franța etc) – dar nu e aberantă o măsură prin care legi viitorul unui individ de strada pe care s-a născut. Alte comentarii sunt de prisos.

    Hm, articolul la care comentăm combate tocmai măsura privind repartizarea geografică. Însă nu o combate propunând măsuri mai rele în locul ei.

  32. Tu spui că, teoretic, acest principiu al legării de strada pe care ești născut este bun pentru că, teoretic, toate școlile livrează educație cam la același nivel. În practică, lucrurile nu stau chiar așa, tot tu spui asta. Mai departe tu propui crearea unor mecanisme clare de evaluare a școlilor și îmbunătățirea calității educației în școlile slabe, propuneri cu care sunt de acord. Dar nu sunt de acord cu această legare a copilului de strada pe care e născut, mai ales în sistemul actual. Mi se pare normal ca, în orice domeniu, să existe libertatea de a alege ceea ce consideri că este potrivit pentru tine. Iar Ministerul Educației, în cazul acesta, are obligația de a oferi servicii bune, oricare ar fi alegerea individuală.

  33. haideti sa va spun situatia mea, practica. Parinte de copil, sistem ne-romanesc, dar caut si eu scoala buna (pe raza de 1km, am 5 scoli). Am gasit-o pe cea perfecta pt noi, prin discutiile cu vecinii, si luptat sa o inscriem. Datorita suprasolicitarii capitalei, scolile au liste de asteptare, secretarele se joaca de Dumnezeu (diferenta e ca aici am gasit reclamatia ca functioneaza).
    In ce consta diferenta de scoli ? Ce face o scoala mai buna ca cealalta? -Pt noi, consta in activitatile din cadrul orelor, si ca invata lucruri la nivel de joaca.
    Un alt criteriu f. important pt mine: distanta fata de casa. Dupa ce 1 an jumatate am alergat cu copilul prin mijloace de transport dus/intors zilnic, am decis ca scoala cea mai buna este f. aproape de casa – asta da posibilitatea copilului sa faca prieteni din scoala si dupa scoala, de a avea o apropiere cu scoala, o normalitate in viata, sa ne gasim parinti in situatie identica sa putem sa ne ajutam cu copiii, si de ce nu in viitor, sa poata sa se duca/vina singur cu cheia la gat.

  34. Mai propun și crearea unui sistem concurențial complementar, care poate fi alcătuit din școli publice și private. Dacă vrei să mergi la școala publică pentru o educație decentă, mergi la cea de lângă tine. Dacă vrei și poți și e nevoie să investești mai mult, pentru o educație mai bună, mergi la școala aleasă de tine.

  35. Ovidiu: inca o propunere de la mine: trecerea de la sistemul tip holding de gestionare a scolilor (unic „proprietar” Ministerul Educatiei) la autonomia scolilor si punerea lor in concurenta (inclusiv cu angajarea profesorilor la nivel de scoala).

  36. Avem o lege în vigoare care spune exact asta, că școlile trec în administrarea comunității, cu angajarea tuturor resurselor umane la nivel de școală, cu decizii majore pe conținutul educației etc. Mai spune legea că acestea intră în vigoare după ce ministerul adoptă legislația secundară, adică normele prin care se aplică principiile. Au trecut 14 luni de la adoptarea legii și ministerul nu a avansat deloc. Vor mai trece câteva luni și va veni un alt guvern, cu alte idei, printre care o împotrivire fermă la descentralizare în educație.

  37. Ovidiu: se va auzi un strigat „Am infrant! ? 🙂

  38. Un sistem concurențial complementar nu garantează creșterea calității educației, ci creează, pe lângă școlile publice, școli private. Și tot nu soluționează problema calității școlilor publice atât timp cât legi copiii de școala din proximitate. Pentru că orice s-ar întâmpla școlii respective nu-i vor lipsi „clienții” decât din cauze biologice.

  39. claudiu, si coruptia ar fi colosala. Vezi cazul spitalelor mutate la administratia locala.
    Cat timp fondurile vin de la stat, INTODEAUNA vor da vina pe fonduri insuficiente, profesorii nemotivati, etc. Solutia este intr-o puricare atenta a scolilor, analizarii tuturor reclamatiei, fonduri alocate functie de rezultate, si mai ales mentinerea evaluarii (capacitate, bac) cu supraveghere video ca anul trecut.
    Acum 2-3 ani, scolile de la tara aveau rezultate colosale la examenul de capacitate!! nu pt ca se facea carte, ci pt ca la teste, copiii primeau rezolvari ca sa nu iasa prost si se inchida scoala.

  40. Multe, multe probleme ridica educatia in ziua de azi atat la nivel de parinti cat si la nivel de copii. La nivel de parinti si interesul lor pentru o scoala buna:
    – cum aflam potentialul unui copil la 6 ani? E stiut ca un copil de care te ocupi inca de foarte mic, il angrenezi in jocuri educative va fi la 6 ani evident cu o minte mai dezvoltata decat un copil care pana la 6 ani e prea putin bagat in seama si care are poate un potential la fel de mare
    – ca nu toti parintii sunt interesati de educatia copiilor e iarasi foarte adevarat, din fericire sunt din ce in ce mai putini dar raman destui cei care gandesc ca daca lor le-au ajuns 4 clase nici copiilor nu le trebuie mai mult.

    La nivelul scolilor:
    – diferenta intre scoli e evidenta si e facuta si de resursele parintilor. E stiut ca in scolile bine cotate destul de multe investitii se fac cu banii parintilor. Poate o scoala sa asigure educatie competitiva fara contributia directa a parintilor? Daca s-a pastrat situatia de acum 10 ani sigur nu

    – un alt punct in discutie e motivatia cadrelor didactice. O referinta buna aici: http://www.zerostiri.ro/invatamantul-primar-motivatia-nu-exista-noroc-sotul/

    – e corect sa impui parintelui sa-si duca odrasla la o anume scoala? Teoretic nu. In practica insa nu vad nici o alta solutie in afara de presiunea parintilor asupra scolii pentru inlocuirea invatatorilor/profesorilor incompetenti. Din experienta mea insa, in prea putine cazuri acest demers e eficient.

  41. Arakelian: hai sa privim si alt fel lucrurile.

    Unu: daca votezi pentru 1 litru de ulei si 1 punga de zahar, atata vei primi in schimb. Cu tot ceea ce vine dupa, inclusiv coruptia… 🙂

    Doi: da, exista coruptie si incompetenta in sistemul de sanatate de stat. Dar, in acelasi timp timp, exista si SMURD sau Spitalul Moinesti, care functioneaza bine (fioarte bine dupa standardele romanesti). Deci se poate.

    Trei: statul trebuie sa se retraga, pe cat posibil, din postura de prestator de servicii (in sanatate si educatie inclusiv). In schimb, trebuie sa isi intareasca pozitia de reglementator si controlor la finalul procesului (asa cum bine spui: bac, capacitate etc).

    Patru: inainte de a trece pe taramuri filozofice :), trebuie sa intelegem (toti!) ca libertatea si democratia se apara zi de zi. Presiunea societatii civile e unul din instrumente. Si e mai usor sa pui presiune pe primarul unei localitati sau pe directorul unei scoli decat pe ministrul educatiei sau pe primul ministru.

  42. Intervenția Glumetzului readuce în discuție întrebarea pentru perspectiva pe termen scurt: dacă eliminăm distribuirea geografică, ce alte metode de selecție avem în acest moment? Cum vor selecta școlile „bune” cine rămâne și cine pleacă?

    Singurul răspuns de până acum este cel al Ralucăi, testarea copiilor de 6 ani, care are două probleme majore:
    – e inexactă, deci are potențial ridicat de eroare, așa cum spune și Glumetzu
    – perpetuează discrepanțele cu costuri mari pe termen lung. Copii cu potențial mai slabi trimiși la școli slabe înseamnă risc ridicat de eșec, adică pe termen lung cetățeni slab calificați, cu venituri mici, dependenți de protecție socială.

    Asta vrem? Ce alte soluții avem acum?

  43. din pacate asta cu presiunea nu functioneaza. Vezi articolele si discutiile tot de pe blog la voi, cu primariile, angajatii serviciilor sociale, etc. cum se manipuleaza la nivel local.
    Descentralizarea e o idee sueprba in teorie, neaplicabila in Romania. gandeste-te ca fondurile nu vor ajunge pt regiunile sarace, astfel scolile din Botosani vor fi f. sarace, si copiii de acolo nu au nicio sansa.
    si alte tari au trecut prin aceeasi dilema – sa lase primariile locale sa se organizeze, fara interventia de sus. Din pacate dictarea o fac cei cu banii, iar in Romania se vor concentra astfel toate familiile in bucuresti, doar pt a oferi copilului o scoala (nu o scoala mai buna,da?, ci o scoala).

    Un exemplu de descentralizare e dat de SUA, unde fiecare stat are autonomie. Unele state, datorita crizei, au redus complet fondurile pt scoli, scolile au renuntat la profesori pastrand numai suplinitori; la fel in politie- au taiat pana la 30% din angajati, ramanand in prag de colaps. Acest lucru nu s-a vazut in statele scumpe – lumea si-a abandonat casele si s-a mutat direct – pt binele copiilor.

  44. Arakelian: descentralizarea mecanica e o idee la fel de tampa precum centralizarea mecanica (sa nu uitam ca acum vreo 200 de ani moda era centralizarea). Centralizat sau descentralizat, nivelul deciziei trebuie luat in conformitate cu principiul subsidiaritatii: el trebuie plasat la cel mai de jos nivel care are capacitatea administrativa de a adopta decizia. De aceea, unele decizii trebuie plasate la nivelul primariei. Altele la nivelul scolii. Altele la nivelul ministerului.

    Familiile din Botosani… poate parea cinic ce spun, dar poate ca acele familii ar trebui sa se mute (nu neaparat la Bucuresti, poate la Iasi) pentru a oferi copiilor o sansa in plus la educatie. Si, ca sa nu crezi ca vorbesc din carti, eu ma voi muta anul asta tocmai pentru ca fiul meu intra la scoala si vreau sa il dau la o scoala buna.

    Poate ca suntem prea legati de glie (mental vorbind)… 🙂

  45. Eu nu cred că distribuirea geografică este o metodă de selecție, ci mai degrabă o metodă prin care se ascunde gunoiul sub preș. Și nu am propus testare la nivel național a copiilor de 6 ani. Am luat un exemplu de colegiu care are și ciclu primar, iar la întrebarea lui Ovidiu, ce facem dacă sunt mai mulți copii decât numărul de locuri al unei școli, am spus că la colegiul respectiv copiii sunt evaluați înainte de a fi acceptați într-una din acele două clase I.

    În condițiile în care nu se identifică altă metodă de creștere a calității educației, sunt de acord cu Claudiu când spune că statul trebuie să se retragă treptat, să ofere autonomie școlilor și să le pună în competiție. Nu cred că dacă într-o lege se stipulează că este obligatorie implicarea comunității, lucrul acesta se va și întâmpla după un model ideal. În Spania, de exemplu, pentru a avea loc la grădiniță, copiii sunt înscriși încă de când se nasc și părinții plătesc timp de câțiva ani o taxă lunară cătrea acea grădiniță. Plătind, există și o monitorizare a acelei instituții pentru că nimeni nu vrea să plătească în van pentru servicii proaste.

    Să trimiți un copil cu potențial slab într-o școală proastă duce la eșec și la costuri pe termen lung, dar la fel se întâmplă și dacă trimiți un copil cu potențial mai bun într-o școală proastă sau într-o colectivitate cu potențial mai scăzut. Un grup eterogen de copii nu garantează un nivel optim sau înalt al învățământului. Doar ascunde faptul că anumite școli rămân fără elevi din cauza calității scăzute a serviciilor oferite.

  46. Cred ca in sens mai larg avem o mare problema la descoperirea copiilor cu potential si ma gandesc la ceva ce e evident in zilele noastre: situatia Romaniei la competitiile sportive.

    Evident copii slabi la scoli slabe e rau. Dar copii buni la scoli slabe e o tragedie, pentru ca aceia care te-ar putea ridica sunt condamnati. Iar mai departe pana la un sistem mai bun, pana la corectarea mecanismelor educationale cred ca potentialul financiar al parintilor ramane singurul indicator utilizabil la indemana. Cu alte cuvinte pana nu gasim un indicator sau o metoda care sa ne dea posibilitatea sa nu pierdem prea multi copii cu potential, hai sa mizam pe faptul ca parinti de succes, in speta parinti care au facut bani, poate sa insemne potentiali copii de succes. Sigur ca teoretic gandirea are foarte multe lacune (de la nu toti banii sunt facuti cinstit pana la nu din toti parintii destepti se nasc copii destepti). Din pacate insa e singurul criteriu practic la indemana acum in 2012, chiar daca aplicandu-l sansa de a pierde copii cu potential e destul de mare.

  47. Pentru ca nu ma pricep la subiect, am citit articolul de doua ori inainte de a imi da cu parerea. La a doua citire am realizat ca ARACIP nu repartizeaza copiii, ci, teoretic, ar trebui sa furnizeze un clasament al scolilor, un fel de mercurial oficial, dupa care parintii sa se orienteze in demersurile lor. Insa repartitia s-ar face la fel chiar si daca ARACIP si-ar face treaba bine.

    Ma gandeam (dupa prima citire) ce ar fi daca statul ar desfiinta pur si simplu agentia asta, iar banii pe care ii cheltuie cu ea i-ar distribui parintilor cu copii de varsta scolara sub forma unor vouchere ce pot fi folosite exclusiv pentru a beneficia de serviciile unor consultanti in domeniu, firme sau persoane, care sa sfatuiasca parintii pentru a face cea mai buna alegere, in functie de oportunitati si posibilitatile reale ale fiecaruia. Realizez ca in prima faza asta s-ar transforma tot in coruptie, mai precis cei mai cautati consultanti ar fi cei ce au pilele necesare pentru a baga copilul la scoala dorita. Insa cum doritorii vor fi mult mai multi decat locurile disponibile, cred ca in 2-3 ani lucrurile s-ar aseza cat-de-cat. Dar nu sunt foarte entuziasmat de propria mea idee.

    In ceea ce priveste varianta socialista in care functionarii de stat analizeaza scolile si repartizeaza judicios elevii tinand cont de egalitatea de sanse si alte vorbe frumoase, hmm, …chiar mai trebuie sa spun ce cred despre asta?

    Sunt de acord ca n-ar fi bine ca elementul financiar sa influenteze decisiv accesul la educatie. Impartasesc argumentele lui Ovidiu din comentarii, in domeniul acesta nu sunt deloc convins de argumentele libertariene. Insa cred ca statul ar trebui sa se preocupe ca din partea LUI elevii sa beneficieze de sanse egale si sa nu incerce sa egalizeze fortat sansele tuturor elevilor, ceea ce in opinia mea este o simpla utopie, ce nu a functionat nici macar in perioada celui mai crunt stalinism, face mai mult rau decat bine in ceea ce priveste calitatea investitiei umane la nivel de societate, si reprezinta un consum imens de resurse publice.
    De aceea varianta cu voucherele mi se pare rezonabila. A incerca sa oferi elevului cu parinti ce pot/sunt dispusi sa investeasca 0 lei in educatie aceleasi sanse precum celui ce are parinti dispusi sa cheltuie mii de euro numai pentru acest prin pas este o utopie fara nici o sansa de reusita. Important este ca si primul sa aiba o sansa decenta, determinata de interesul parintilor masurat si altfel decat banesc (ex modul in care folosesc consultanta gratuita la care ar avea acces).

    In ceea ce priveste metoda de selectie folosita de scoli, n-am alta idee decat autonomia unitatilor scolare. In timp cele cu metode de selectie mai performante se vor autoselecta. Probabil ca in prima faza scolile cu „nume” vor fi interesate exclusiv de copiii cu parinti cu bani. Dar in timp cred ca sunt sanse bune sa apara si scoli ce vor intelege oportunitatea de a isi creste prestigiul racoland elevi promitatori, si nu doar elevi bogati.

    Eu daca as fi profesor si ar trebui sa imi aleg copiii de 6 ani cu care sa lucrez, as apela pur si simplu la un interviu cu copilul si cu parintii sai, sa inteleg daca si ce aptitudini are, cata preocupare pentru scoala exista in familie, cum sta cu cei 7 ani de acasa, etc.

  48. am copil de 4 ani, si in jur multii copii. Nu exista copii slabi!!! doar ne-educati. Fiecare om are partea lui buna, fiecare copil (inclusiv copiii speciali) au latura lor buna care asteapta sa fie descoperita si cultivata.

    Mi se pare rasist incercarea de a pune accentul numai pe cei buni, ignorand ceilalti. Toti copiii merita o sansa, iar ideea de selectie la 6-7 ani, este complet depasita. Exista copii timizi, timorati, articolele psihologice spun ca nu e cazul de competitie pana la 12 ani, pt ca poate inhiba dezvolatrea psihologica a copilului. Inclusiv scolile de arta sau cele altfel, nu fac selectie ci au o discutie cu parintii si copiii.

    A trebuit sa plec din tara, si sa citesc alte ziare, ca sa vad solutii altfel lucrurilor. Nu daramat un sistem actual, care de bine/rau merge, ci ajutat si simplificat si impins de la spate. De aceea, primul lucru care consider necesar este … pedepsirea coruptiei si celor care fac greseli constiente, ajutarea celor cu greseli inconstiente.

    Mai e o problema destul de grava in scoli: stilul de predare. Acelasi stil, de lucru numai cu copiii buni, si ignorea din plan a celor ramasi in urma.

  49. Spinoasa problema a mai ridicat Ovidiu.

    In primul rand, o intrebare: arondarea copiilor la scoala de cartier se face numai la intrarea in scoala primara, sau este vorba si de intrarea la gimnaziu?

    Eu unul nu ma pronunt, dar cred ca experienta invatatorilor care lucreaza direct cu copiii in cauza ar trebui sa cantareasca (cel mai) greu in chestiune. Din partea mea, inteleg atat obiectiile anti-evaluare ale lui Ovidiu, cat si cele anti-legare de glie ale Ralucai.

    O scurta cautare pe Google arata ca „school choice” este un topic fierbinte. Pare-se ca in Franta este acelasi sistem de legare de glie (http://www.french-property.com/guides/france/public-services/school-education/primary/school-choice/). In Germania pare, iarasi, ca legarea de glie este norma, dar exista si exceptii, decizia fiind la nivel local (http://ideas.repec.org/p/bwu/schdps/sdp09011.html).

    Inclin sa cred ca legea copiaza un sistem vest-european, ceea ce ii da un bonus din punctul meu de vedere. Macar aia se chinuie cu cercetarea si evaluarea avantajelor fiecarui sistem posibil, in timp ce, la noi, oricare ar fi sistemul putem fi siguri ca este facut din pix si fara o cercetare prealabila. Copiind modelul dintr-o tara asemanatoare macar ne bazam pe studiile lor.

  50. @arakelian: ai 20 de locuri, sunt 100 de copii de 6-7 ani ce le doresc. Cum procedezi? Dai cu zarul?

  51. La 6-10 ani educatie buna nu inseamna romana si matematica. Inseamna, cred eu, in primul rand dezvoltare socio-emotionala, inseamna sa inveti sa-ti faci prieteni, sa inveti sa respecti regulile traiului in comun, sa inveti ca e amuzant sa inveti. Pentru asta n-ai nevoie de Caragiale sau LMV. Ai nevoie de o scoala aproape de casa care sa-ti permita sa-ti vezi prietenii dupa ore, care sa-ti permita sa dezvolti legaturi cu comunitatea ta, care sa-ti permita sa-ti dezvolti abilitatile de a fi independent. Care scoala sa respecte niste standarde de calitate.

    Mi-e teama ca in perceptia populara o invatatoare buna e cea care pregateste olimpici din clasa I-ii, care lucreaza dupa culegeri celebre, care nu-i lasa pe copii sa alerge ca bezmeticii prin clasa in pauze si care ii cearta foarte tare la sedinte pe parintii lenesi care nu-si dau interesul.

  52. Cred ca e vorba de o falsa problema…parintii care au copiii destepti foc (toti parintii sunt convinsi de asta) isi pot duce odraslele la Colegile nationale unde se intra si se ramane pe baza de examene. In concluzie…nu iti primesc copilul la scoala preferata ca esti mecanic de locomotiva?!..il duci la Colegiul National unde da examen si daca e capabil intra.

  53. off-topic: eu trag linie si imi iese asa:
    – statul ma obliga sa platesc pentru o pensie si un sistem de sanatate de care nu beneficiez / nu voi beneficia
    – statul ma obliga sa imi fac asigurare pe casa, desi nu stau in zona inundabila sau cu risc seismic
    – statul ma obliga sa imi dau copilul la gradinita / scoala de la varsta de x ani, desi nu toti copiii se dezvolta la fel
    – statul ma obliga la ce scoala sa imi dau copilul
    – mai nou, statul ma obliga sa stau si eu o luna cu bebelusul acasa, iar mama sa se duca la serviciu (haos in programul celui mic, haos in familie, haos in firmele la care lucram)
    Amu, sa inteleg ca niste functionari birocrati numiti pe criterii politice stiu mai multe despre binele meu decat stiu eu??? Inseamna ca sunt un tampit, iar statul ar trebui sa ma oblige sa nu mai fac umbra pamantului degeaba.

    on-topic: solutia mea a fost deja spusa
    „introducerea în paralel a învătământului privat. Acesta este partial finantat din surse publice (banul urmează elevul, cum zice Legea în vigoare) si părintii care pot si doresc plătesc mai mult pentru calitate mai bună”

    in traducere: in baza impozitelor pe care statul mi le ia cu japca, copilul meu are dreptul la educatie, „gratis”. Daca nu imi convine ce mi se ofera (ca altfel unde dracu e libertatea individuala???), primesc un „voucher” (virtual, ca astia sunt in stare sa il tipareasca si sa ne puna sa ne facem dosare pentru ele si sa stam la cozi pe la ghisee!!!) si platesc diferenta.
    Sau o lasam ca acuma: platesc impozite si asigurari, iar cand am nevoie mai platesc iarasi, „la privat” (spital, gradinita, scoala, fond de pensii, etc.)

  54. Statul ne obliga sa ne dam copiii la scoala (ceea ce este un lucru foarte bun). Rezulta ca statul este obligat sa asigure locuri la scoala pentru toti copiii. Si scolile trebuie sa respecte niste standarde de calitate. De aici, cred eu, obsesia lui Ovidiu cu ARACIC-ul. Dar statul nu este obligat sa ne faca pe toti olimpici. Trebuie sa asigure un minim. In tarile care s-au trezit mai de mult, minimul asta tinde spre un optim, si tine cont cont si de drepturile copilului, si de nivelul lui de dezvoltare, si de potentialului acestuia.

    Ca parinte, evident ca ai dreptul sa doresti mai mult pentru copilul tau, si atunci ar trebui sa ai posibilitatea sa-l trimiti la scoli private.

  55. Nu va speriati cu scolile proaste… cel putin in orase sunt din ce in ce mai putini copiii ceea ce inseamana ca vor incepe scolile sa se comaseze din lipsa de musterii…ceea ce va insemna concentrare de resurse si cadre didactice maio bune (cei slabi vor fi eliminati). Exista si parti bune in depopulare+natalitate scazuta…

  56. in primul rand, eu nu am intels deloc, dar absolut deloc, de ce este nevoie de aceasta clasa pregatitoare. stie cineva care sunt avantajele? pt ca dezavantajul pt parinti este clar: costa.
    in al doilea rand, sunt de acord cu iuliboy. educatia in clasele primare are un scop, cea din clasele gimnaziale, altul. nu sunt inca parinte, dar mi se pare ca nivelul de educatie al unui copil la varsta de 9-10 ani depinde in mult mai mare proportie de parinti decat de scoala. de aceea, as prefera varianta cu legare de glie, in conditiile in care statul asigura conditii egale tuturor scolilor publice. din ciclul gimnazial, da, nu are decat sa existe concurenta intre scoli si elevi dar nu si pana atunci: concurenta „institutionala” intre niste prichindei de 7 ani mi se pare exagerata.

  57. didi, comasarile sunt numai in provincie. Nu in orasele mari (Bucuresti si Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara).
    Scaderea natalitatii a inceput dupa revolutie, de la 330 mii pe an, la 195 mii in 2011. Comasarile si reducerile de angajari pt invatatori de ex. ar fi trebuit sa fie incepute la 6 ani dupa revolutie pe baza acestor evaluari, dar … nu s-a facut.
    In ultimii 20 ani, populatia a crescut numai in aceste orase (majoritatea studentilor/absolventilor de scoli nu s-au mai intors in provincie). Cand gasesc link-urile cu grafice pe judete, le voi posta aici. Tin sa atrag atentia ca aceste grafice sunt de mult timp in scadere, dar … cei din ministerul invatamantului au inchis ochii, deoarece era absolut normal efectul si de reducere a angajatilor la nivel superior (nu ai copii de educat, nu ai nevoie nici de prea multi ministri +consilieri).

    O alta problema indirecta o reprezinta liceele profesionale. Ca efect a coruptiei la nivel de examene de capacitate si bac, multi copii au urmat licee teorietice desi …e clar ca nu e locul lor acolo. Astfel,liceele profesionale au ramas fara elevi (inclusiv in capitala). Unele licee au deschis clase de real si uman, dar fara fundament /strucura. Rezultatul – cazurile de 90% picati in bacul 2011. Din pacate, in sistemul profesional nici nu exista personal care sa predea o meserie, principiul: eu nu vin la ora, voi chiuliti, incheiem noi situatia cumva a convenit si cadrului didactic, si directorului, si elevului.

    Inca o problema de coruptie e prezenta la nivelul universitatilor. Aparitia afacerilor numite facultati private (in care sunt implicati si cei din ministere, actionari, co-actionari,predau, etc) nu a tinut cont ca… aproape s-au injumatatit nr de copii in Romania. (atrag atentia ca exista un nr mare de copii romani dar care fac scoala in strainatate, pt ca parintii locuiesc acolo). Astfel, romania produce estimat 15-20% din copii dintr-o generatie cu facultate, desi nivelul de educatie nu a crescut. Rezultatul? invatamantul romanesc universitar este indoelnic in ochii tuturor. Coruptia este mare si in universitatile de stat, unde profesorii prin un post si stau acolo 40 ani, cu aceeasi programa, cu aceeasi materie, desi evolutia ultimilor ani arata ca materia ar trebui ajustata anual (vezi sistemul universitar american, unde profesorii semneaza contracte cu universitatea pe 1-2-3 ani, avand un interviu de angajare similar cu cele ale studentilor) si unde studentii opteaza pt un curs si puncteaza la final reusita cursului si utilizarea lui ulterioara.

    Fiecare segment educational trebuie tratat diferit. SIIIGUR exista solutii… cred ca toti ati citit articolele despre sistemul finlandez unde nu sunt repetenti…

  58. chirvase , aceasta clasa pregatitoare a fost inventata din mai multe motive.
    1. pt a explica fondurile pt scoli. Nu pt binele copilului
    2. argumentele pt binele copilului sunt:
    2.1. e obligatorie, deci nu vor mai fi copii deloc neinstitutionalizati la inceperea scolii
    2.2. se aliniaza oarecum cu occidentul, unde in majoritatea tarilor e mandatory sa inceapa scoala la 6 ani (chiar daca e la 6 ani si 1 zi)
    2.3. se incearca o familiarizare a copilului cu sistemul
    2.4 inainte clasa pregatitoare era in gradinite, cu edocatoare. Acum va fi cu invatatoare care sunt altfel pregatite.

  59. @chirvase: Clasa pregătitoare a fost introdusă ca răspuns la studiile din ultimele decenii (din țările din vest, nu de la noi) care arată importanța majoră a educației timpurii în dezvoltarea copilului.

  60. @arakelian
    „inainte clasa pregatitoare era in gradinite, cu educatoare. Acum va fi cu invatatoare care sunt altfel pregatite.”
    Serios? Ultima oara cand verificasem, ambele facusera liceul pedagogic.

  61. florin, s-au mai schimbat lucrurile si aici. Difera programa, abordarea dintre cele 2 cadre didactice. Pt gradinita, totul e ca o joaca, disciplina e mai putina.
    Acum exista invatatori… cu facultate de 3 ani (sau 4, si dupa 1-2 ain ales invatamant prescolar). Adica, eu care am facut liceu teoretic, pot incepe facultatea de pedagogia invatamantului(sau colegiu de insititutori dar nu sunt sigura daca asta mai exista sau iar s-a rebotezat), cu specializarea dorita; se poate trece de la una la alta, dar se mai face un curs.
    In plus, fiecare cadru da grade(am impresia ca sunt 1 definitivat si 2 grade, identic ca la profesori), inspectii, o data pornind intr-o directie, cu o programa, sa treci partea cealalta – o iei de la 0, si refaci module din facultate/colegiu.

    Avantajul e ca se face si la distanta.

  62. Clasa pregatitoare care era pana acum la gradinita nu intra in invatamantul obligatoriu. Gradinita nu era obligatorie (putea copilul tau sa arda gazul in fata blocului la 6 ani), acum pt ca este asimilata scolii va fi obligatorie. Asta e marea diferenta.

  63. Geografia e cel mai important criteriu si in UK, decat ca aici procesul e transparent si criteriile sunt clare. Cand inscrii copilul la scoala o faci la primaria locala, completand o lista de scoli in ordinea preferintelor. E adeavarat, fiecare scoala are propriile reguli de admitere – la scolile de stat sunt dictate de primarie si identice pentru toate scolile din oras/cartier, ceea ce asigura uniformitate (doar in cazuri exceptionale ti se permite sa mergi la scoala in alt oras). De obicei se tine cont de frati/surori care merg la aceeasi scoala, de nevoi speciale si inca cateva criterii, iar tie-breakerul pentru cazurile in care sunt mai multi copii pe loc si celelalte criterii au fost indeplinite este… distanta in linie dreapta intre casa ta si scoala respectiva. Da, asta influenteaza masiv poata imobiliara.

    Asa arata ARACIP-ul in UK: http://www.ofsted.gov.uk/

    Si asa arata un raport despre o scoala (nu am luat scoala la care merge copilul meu, am luat alta din zona cautand-o dupa adresa mea si gasind scolile dintr-o raza de X mile in jurul meu): http://www.ofsted.gov.uk/inspection-reports/find-inspection-report/provider/ELS/131930

    Concluzia? O sa existe intotdeauna scoli ‘bune’ si scoli ‘mai putin bune’, parintii se vor da intotdeauna de ceasul mortii sa isi trimita copiii la ceea ce considera ei scoala ‘buna’. E nevoie de transparenta in criteriile de selectie ca sa minimizezi/elimini coruptia, e nevoie sa pui presiune pe TOATE scolile sa devina mai bune. Dar alegerea scolii e o problema spinoasa pe care nu a rezolvat-o nimeni. Am auzit povesti foarte interesante despre parinti care au inceput sa frecventeze biserica, sa faca donatii la cutia milei si sa participe la actiuni caritabile initiate de biserica pentru ca este criteriu de admitere al copilului la scoala bisericii (scolile bisericii sunt de obicei considerate mai bune).

  64. homeschooling fratilor, alta alternativa umana nu prea este.
    Cu cat incerci sa centralizezi si sa sistematizezi ceva, cu atat dezumanizezi rezultatul.
    oamenii si sistemele nu se prea inteleg, fiind diametral opuse

  65. ei,mie mi-ar place homeschooling-ul. Din pacate, acesta e posibil numai in tarile unde structura educationala merge brici, si isi permit sa externalizeze primii 2-3 ani. Nu e cazul Romaniei.
    In afara de Franta, Canada, mai stii vreo tara?

  66. Homeschooling e posibil si in UK. Nici macar nu trebuie sa urmezi curicula nationala, trebuie doar sa demonstrezi Autoritatii Locale ca ai un plan si ca se ocupa cineva de copil. Copiii cu nevoi speciale pot sa beneficieze de home tuition, platit de stat.

  67. Pingback: Proasta guvernare: Ministerul Educației și fondurile europene | La colţu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.