La colțu' străzii

„Calea Victoriei” de Cezar Petrescu – impresii si concluzii personale

9 comentarii

O sa incerc sa aplic o idee de-a lui Mihvoi de a face review la cartile citite care merita recomandate si altora. Este vorba despre romanul „Calea Victoriei” de Cezar Petrescu.  Despre acest Cezar Petrescu stiam foarte putine pana nu demult. Impresionat de ce am citit, am aruncat un ochi si pe prefata, unde am aflat ca acest om a scris o tona de carti, ce promiteau a fi la fel de impresionante. Contrariat de faptul ca nu se afla in bibiliografia scolara de pe timpul meu am cautat pe prietenul nostru goagal care m-a trimis la amica mai putin cunoscuta wikipedia de la care am aflat ca mai citisem ceva de acest scriitor, pe nume „Fram, ursul polar„, si „Neghinita„. Consider ca s-a facut o nedreptate, pe motiv de adevarul doare. Se pare ca nu sunt singurul care a gandit la fel dupa cum puteti citi si aici.

Sa revenim la romanul din titlu. Actiunea se intampla in perioada interbelica. Ce m-a impresionat cel mai tare este ca pare a fi scris ieri, si multe dintre personaje par a trai bine-mersi printre noi continuandu-si viata. Sa dau cateva exemple :

Afacerea petrolul : exista un personaj care prin masinatiuni, sfori, spagi si aranjamente a ajuns putred de bogat, dar totusi mai vrea, si se afla bagat in niste invarteli cu oarece campuri petrolifere. Un politician i-a pus gand rau si doreste sa il „aranjeze” printr-un proces public, bineinteles, in cautare de capital politic, nutrind un post de cel mai inalt post in stat la care se putea ajunge in acea vreme, si anume de prim ministru. Dosarul detinut de politician despre, sa-i zicem, mogul, a ajuns unde trebuie si procesul incepe. Numai ca mogulul are si el un dosar despre politician, ceva legat despre niste case si alte matrapazlacuri. Ca fapt divers, fata procurorului si care ancheteaza cazul si fata mogulului sunt prietene. Cum procurorul care instrumenta cazul era incoruptibil, politicianul fabrica un dosar despre fiul procurorului, si toate cele trei dosare se musamalizeaza. Toata lumea care are dosar pare a se indrepta catre promovarea mult-dorita, sau o viata tihnita.

Situatia mass-media : Se prezinta mai multe destine de tineri scriitori integri si cu talent care ajung la Bucuresti si datorita lipsei de mijloace materiale, a tentatiilor si a mediului gazetaresc ajung sa scrie la comanda articole, punandu-si stiloul in slujba celui care plateste, fie el patron de presa, politician, sau mai stiu eu ce alta parte interesata de imagine publica spalata, sau manjita, dupa caz.

Fiul de potentat care scapa basma curata : Baiatul mogulului de mai sus violeaza pe fata procurorului, fata se sinucide, iar beizadeaua scapa, isi continua viata bine-mersi. Si  baiatul procurorului, amestecat mai mult din prostie intr-un anturaj nu tocmai in regula, cochetand cu actiuni anti-sociale, nu sufera repercursiuni.

Destinul artistei talentate : Pana la momentul marelui succes care sa ii puna in valoare talentul, traieste in mizerie, si trece prin patul mai multor barbati, mai mult sau mai putin influenti.

Societatea : Totul se petrece intr-o capitala bucuresteana unde banul are putere peste orice, mitocanii bogati putandu-si bate joc oricand si oricum de boierii scapatati si intelectualii saraci. Foarte multi traiesc peste posibilitati, pe datorie, dorind sa consume toate placerile, acum, si in vazul si cu atat mai bine daca este spre ciuda celorlalti : masini, case, restaurant, vestimentatie, etc. Toti par a putea fi prostiti prin campanii de presa, discursuri sforaitoare, si par a uita scandalurile in care se balaceau cei care astazi par a fi salvatorii neamului.

Concluzie personala : Pentru cine inca mai are iluzii, mesajul meu este ca asa suntem noi, romanii, ca popor, si nu parem a ne schimba prea curand. Sunt convins ca cine va scrie un roman asemanator despre perioada post-decembrista va zugravi personaje similare cu cele ale lui Cezar Petrescu, inspirate din realitatile de astazi.

Paranteza. Citez: „De trăsăturile acestea de caracter au profitat cu vârf şi îndesat imperiile din jur, mai cu seamă noua putere născută la Răsărit după 1917, de astă dată în mod grosier, de-a dreptul frustrant, prin adevăraţi „cai troieni” năimiţi de bolşevici.” Continuarea aici.

Pentru ca sunt un povestitor mult mai prost decat autorul, va recomand sa cititi romanul, si trilogia, si celelalte opere ale autorului. Imi urmez sfatul, acum citesc „Întunecare. Veti descoperi desigur, alte scenarii si personaje care sa se muleze pe cele existente in prezent.

9 gânduri despre „„Calea Victoriei” de Cezar Petrescu – impresii si concluzii personale

  1. De curand am recitit si eu cartea si am avut o senzatie similara. La fel am patit si cu alte romane scrise in perioada interbelica. Totul pare sa indice ca reusim sa ne revenim dupa negura comunista si sa reluam dezvoltarea societatii pe valorile de la finele anilor 40. A durat destul de mult, dar totusi e bine ca se intampla.

  2. Eu mă delectez cu Caragiale. Inutil de spus că, peste mai bine de 100 de ani, tot pe la 1800 ne situăm.

  3. si eu am citit romanul acum peste 30 de ani…pe cand eram adolescent.
    Interesant felul de a raporta totul la pretul unei perechi de incaltaminte….o casa face atatea perechi, o masina atatea perechi, o mobila atatea perechi…sotia magistratului – cu aer usor provincial regasindu-se astazi pe mai toate treptele societatii – in parlament, partide, guvern, presa, in magistratura…
    Interesant (la fel cu Coriolan al lui Caragiale – tineti minte cine incerca sa suprime studentii) cum un incoruptibil de provincie, promovat la capitala…se molipseste de miticismele dambovitene…exact ca in zilele noastre, mon cher!

  4. @petrescu : Am un coleg de serviciu care masura totul in gogosi cand era copil :). Am mancat si eu de la gogoseria respectiva, 2 lei gogoasa, dar nu masuram in gogosi.

  5. Pingback: “Intunecare” de Cezar Petrescu – impresii si concluzii personale | La colţu' străzii

  6. Am scris un roman despre perioada postdecembristă iar personajele lui Cezar Petrescu sunt prea slabe pentru a fi luate în seamă. Originalitatea lui Cezar Petrescu lasă de dorit. Cărțile sale nu atrag. Dacă la colțul străzii se crede că acest autor este valoros, vă pierdeți timpul.

  7. @T.G.: La ce editură a apărut romanul? Bănuiesc că editura e una mare și că romanul a fost deja vândut în mii de exemplare și premiat de nenumărate ori, așa cum se cuvine unui autor cu adevărat valoros, cu o originalitate debordantă, cu personaje puternice, un autor ale cărui cărți atrage. Mă refer desigur la T.G., nu la nimeni ăsta de Cezar Petrescu.

  8. @T.G. : Daca este asa de bun romanul, si „Calea Victoriei” a lui Cezar Petrescu paleste in fata lui, l-as citi, si de ce nu, i-as face o recenzie si aici. Numai ca nu am auzit de acest roman, vorba lui Ovidiu 🙂

  9. Fiul de potentat care scapa basma curata sufera de „reperCURsiuni” auzi…. :))) Uita-te in dex sa vezi forma corecta, dragule sau draga…

Lasă un răspuns la T.G. Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.