La colțu' străzii

Angela Merkel despre EU si pacea in Europa

10 comentarii

Zilele trecute, sefa executivului german a deschis sedinta Parlamentului in care s-a dezbatut extinderea Fondului de Urgenta al Zonei Euro cu un discurs ce a cuprins o fraza socanta: „Nimeni să nu creadă că alţi 50 de ani de pace în Europa sunt de la sine înţeleşi. Cade Euro, cade întreaga construcţie europeană”.

Am citit cateva comentarii prin presa autohtona ce explicit sau sugerat au interpretat aceasta declaratie fie ca o umflare a muschilor, fie chiar ca pe o exprimare venita din istoria nefericita a Germaniei din prima jumatate a secolului XX.

Din pacate atunci cand incepea constructia europeana noi eram in plina paranoia national-comunista, poate de aceea am ramas cu reflexul de a ne gandi instantaneu la razboiul rece sau mai rau, la experienta nazista, intr-atat incat sa neglijam faptul ca fraza a fost adresata propriilor parlamentari si nu reprezentantilor unor terte tari, sau ca ideile pacifiste sunt mai puternice in Germania decat in marea majoritate a statelor dezvoltate, incat au dus la decizii controversate precum respingerea interventiilor militare din Irak si Libia.

Angela Merker a adus aminte de un adevar uitat: EU n-a fost inventata doar din ratiuni pur economice ci si pentru a elimina disputele teritoriale si ambitiile nationale ce au dus la atatea razboaie in Europa. Iar cine isi imagineaza ca disparitia EU ar avea doar consecinte economice, gen inflatie in sud si austeritate in nord, greseste. Esecul sau chiar si numai slabirea proiectului european ar avea si consecinte politice deloc placute. Pana la Barbarossa, chiar si o alunecare a Greciei spre extremism ca raspuns popular la austeritate ar fi o tragedie pentru multi oameni (mii, milioane), iar fara EU sau cu o EU mai slaba, sansele pentru asa ceva cresc.

Iar ideea ca „pacea este garantata pentru mult timp” este o tampenie ce a dus la multe nenorociri in istorie. Nu cred ca sunt prea multi europeni cu asemenea convingeri, dar sunt foarte multi ce pur si simplu au uitat complet de existenta subiectului. Iar birocratii germani si europeni, anesteziati de deceniile de dezbateri „aprinse” pe probleme sociale si de mediu, si pusi in fata unor decizii majore, in care alegerea este doar intre „foarte rau” si „mai putin rau”, fara macar sa aiba garantia ca efectele acestor decizii vor fi cele dorite, aveau nevoie de un impuls. Angela Merkel a vrut sa le aminteasca celor de acolo cu ce anume se joaca, si a inceput chiar cu ai ei.

10 gânduri despre „Angela Merkel despre EU si pacea in Europa

  1. mă întreb, totuși, dacă în acest moment (ori în următorii 50 de ani) ar putea exista două puteri europene într-atât de cretine încât să se războiască (deschis) între ele.
    una e să lupți contra unor arabi/afgani divizați între ei, când toate super-puterile militare și tehnologice sunt fie de partea ta, fie neutre,
    și cu totul alta să lupți împotriva unui inamic cu o tehnologie militară și un sistem de relații politice internaționale egale cu ale tale.

  2. @ddl: Razboiul din Iugoslavia e al naibii de aproape, nu trebuie sa ne uitam peste 50 de ani ci doar inapoi usor spre anii ’90. Eu nu stiu despre „sa se razboiasca deschis” fiindca suntem in alta era. Dar bascii din Spania, irlandezii si IRA, maghiarii de prin toate tarile vecine Ungariei, Transnistria, Macedonia-Grecia-Turcia, etc. sunt tot atatea potentiale conflicte si motive de razboi civil daca sunt lasate de izbeliste unei crize economice. Si mai e si Rusia care ar inarma oricand pe oricine „ar avea nevoie de sprijin in afirmarea identitatii”. Una e sa fie administrate local de un guvern vremelnic (eventual si populist) alta e sa fie administrate de o forta precum UE.

    Dar din fericire, astea raman doar conspiratii de comentariu pe blog. 🙂

  3. @ Moromitic: nu cred că mai sunt condițiile din anii ’90, din niciun punct de vedere (în primul rând din perspectiva tehnologiei militare).
    și oricum, eu mă refeream doar la marile puteri din Europa 🙂

    un conflict în Europa actuală ar fi fie total dezechilibrat (să ne imaginăm, de pildă, bascii contra unei armate spaniole care dispune de arme inteligente), fie echilibrat (gen Franța contra Germania), caz în care, din cauza tehnologiilor disponibile, ar putea fi „ras” întregul continent.
    de aceea spuneam că nu cred că există două puteri europene într-atât de cretine încât să riște o asemenea catastrofă.

    dar să nu uităm și de condițiile non-militare.
    economic și comercial, Europa trebuie să fie unită pentru a face față concurenței americane, asiatice, rusești etc.
    iar tehnologic (civil + militar), dezvoltarea este astăzi condiționată de „schimbul de inteligență” între țări (sau chiar de „furtul de creiere”) – a început era în care realizările tehnologice sunt pan-europene, nu franceze, engleze etc.

    eu văd lucrurile astfel: în această epocă, doar un cretin (la propriu!) ar putea iniția, ca șef al unei mari puteri europene, un război împotriva unei alte mari puteri europene.
    mă rog, asta înseamnă că văd războiul acesta ca fiind improbabil, nu imposibil.

  4. Războiul greco-turc din 1919-1922 a lăsat mai multe răni decât suntem obişnuiţi să vedem, pentru că nu a fost niciodată în atenţia opiniei publice de la noi. Nu vorbim doar de rănirea orgoliului grec, cu prăbuşirea visului unei Grecii Mari pe teritoriul defunctului Imperiu Otoman, în favoarea apariţiei Republicii Turce. Sunt răni adânci cauzate de crime de război de ambele părţi.

    Ocuparea Smirnei de către greci şi apoi retragerea din faţa trupelor mişcării naţionale turce au fost însoţite de masacre ale populaţiei turce de către trupele Greciei şi miliţiile locale. Apoi victoriile turcilor au fost însoţite de masacre atât în est şi sud împotriva armenilor, cât şi în nord şi vest împotriva etnicilor greci. Sunt doar două generaţii de atunci şi încă mai trăiesc supravieţuitori. Astfel de lucruri nu se uită uşor.

    Şi mai există şi rana deschisă numită Cipru, doar o insulă, dar cu două state. Ocuparea Ciprului de Nord de către Turcia s-a făcut în 1974, spre supărarea Greciei. Relaţiile între actorii implicaţi nu s-au normalizat niciodată. Intenţia Republicii Cipru de a prospecta zonele maritime unde se presupune că sunt hidrocarburi a stârnit reacţia vehementă a Turciei, care ameninţă cu blocarea relaţiilor cu UE pe durata preşedinţiei cipriote (începând deci cu iunie 2012), dacă nu se ajunge la un compromis. Atena a răspuns la fel de agresiv, spunând că dacă Turcia va invada Cipru (atenţie! Turcia nu vorbise de invazie!), Grecia e gata de război.

    În Turcia armata pierde încet-încet teren în faţa politicienilor populişti şi islamici conduşi de premierul Erdogan. Şi social deja se simte o întoarcere către tradiţionalism chiar şi în cosmopolitul Istanbul. Observatorii îşi pun serios întrebarea cât timp va mai rezista moştenirea republicii laice a lui Ataturk. S-ar putea ca militarii şi politicienii să-şi găsească un punct comun într-un război, eveniment care-i mulţumeşte şi pe unii şi pe alţii, având de câştigat (pentru astfel de lideri pierderile de vieţi omeneşti sunt doar victime colaterale).

    De cealaltă parte, orice guvern grec se va confrunta cu nemulţumirea populară generată de măsurile de austeritate. Statul are la îndemână un arsenal militar însemnat, ca urmare a investiţiilor nesăbuite ale guvernelor anterioare. Un război care să catalizeze ura populară către un duşman tradiţional, să folosească arsenalul şi să genereze profituri pentru marea industrie ar putea să fie o cale atractivă pentru politicienii ce se agaţă de putere.

    Sunt două elemente esenţiale ale echilibrului de până acum: NATO şi UE. Pentru Turcia, urmarea logică a moştenirii Ataturk este păstrarea laicităţii, continuarea reformei în sensul drepturilor universale ale omului, aderarea la UE; în această direcţie au mers energiile politice până acum. Pentru Grecia, UE a generat prosperitate şi progres. O implozie sau şi un recul al Uniunii va genera tensiuni nebănuite în ambele ţări, prin spulberarea unor idealuri colective, lăsând loc pentru alte tipuri de utopii.

    Rămâne NATO, care a oferit în primul rând garanţii de securitate după atâţia ani de conflict, atât uneia împotriva alteia, cât mai ales ameninţării comune a comunismului totalitar şi expansiunii sovietice. Ameninţarea comună a dispărut. Pentru Turcia potenţial islamică NATO este important în relaţia cu Iranul, dar încurcă în cea cu Israelul. Pentru Grecia NATO nu prea mai oferă mare lucru. Fără umbrela UE, cât va dura până când politicienii şi militarii turci şi greci vor considera avantajele imediate aduse de război consolidării puterii personale ca mai importante decât garanţiile NATO?

    Eu aşa citesc îngrijorarea Angelei Merkel la acest moment.

  5. Bravo Ovidiu, chapeau bas !

  6. Ovidiu, ai putea sa mai mesteresti la comentariul asta si sa-l propui intr-o postare separata. Multe comentarii bune de p-aici se pierd, cand ar merita mai mult decat sa ramana doar simple comentarii.

  7. Sunt convins ca prin 180 era noastra cand in centru imperiului Roman fusesera vreo 200 de ani de pace tehnologia arta economia erau relativ prospere etc nu isi inchipuiau ca o sa se prabuseasca tot si ca italia o sa ajunga camp de razboi vreo mie de ani … Pacea eterna nu a fost si nu va fi garantata prea curand

  8. Ovidiu, este foarte corect ceea ce ai scris despre Grecia si Turcia. Cred ca doar Nato ii mai tine separati, dar nu se stie pentru cata vreme (ambele tari sunt cunoscute pentru locuitori cu sange fierbinte si traditii razboinice).

  9. Pe scurt : dupa scoaterea bancilor franceze si germane din perspectiva unui dezastru,Merkel & Srkozy vor primii care ii vor da Greciei in cap : iesirea din UE.Atentie,Sarkozy a si inceput !
    Restul sint comentarii inutile,deoarece fiecare se va proteja pe sine in continuarea aceastei crize 2011-2012.

  10. Pingback: E posibil un război între Turcia şi Grecia? | La colţu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.