La colțu' străzii

Vreau o definiție pentru „expert”

33 comentarii

In 1999, undeva în toamna, am „livrat” (cum se zice în termenii educației experiențiale:), primul meu training, împreuna cu 2 colege. Era despre dezvoltare comunitară, despre renașterea spritului civic în satele izolate ale Romaniei, despre experiența noastră de teren…La un moment dat, unul din participanții la training, cu maxim de seriozitate, ne-a numit „facilitatori experți„. Am râs. Lucram de 1 an și ceva în satele României, încercam niște metode noi (la firul ierbii), ieșisem de curând de pe băncile facultații și (după zeci de interviuri în care mi-am dat seama că nu știu să fac nimic) am avut șansa să fac dezvoltare comunitară și să scot capul în lume… Deci am râs. Când spuneam „expert” eu îmi închipuiam un domn (hm, nu o doamnă, asta mă pune pe gânduri) cu înțelepciune în privire, cu voce gravă, bătut de soarele și vânturile locurilor izolate prin care a umblat, care știa să spună o mulțime de povești din propria-i experiență. Evident, nu eram un facilitatorexpert (dați-mi voie să îngroș acest cuvânt).

A trecut ceva vreme, am îmbătrânit și încă râd de fiecare dată când aud cuvântul expert și îmi pun o gramadă de întrebări înainte de a trimite un CV în care trebuie să mă numesc așa. Pentru că nu știu ce înseamnă. Când devii expert? Am auzit oameni care spuneau că dacă faci un master în…ești expert. Pe alții care, după 2-3 traininguri, au devenit cei mai „tari” traineri-experți. Pe alții care, după 3-4 luni de experiență practică au devenit”experți” și dădeau sfaturi cu maxim de seriozitate și gravitate. Și mai sunt cei care sunt experți doar pentru că ei (și numai ei) dețin adevărul absolut. Fără să fi experimentat un domeniu, să fi citit despre el, să-și fi pus întrebări…Am câțiva colegi din ultima categorie și ma mir constant de încrâncenarea lor de a arăta că știu tot. Mă obosește.

Ajutați-mă, vă rog! Ce înseamnă „expert pe termen lung”, „expert pe termen scurt”, „expert internațional”, „expert de gradul I, II, III”? Când o să încetez a-mi mai pune întrebări și, cu o siguranță absolută, voi declara „sunt expert”, iar mâna nu o să-mi mai tremure când va trebui să scriu acest cuvânt în CVul meu?

Nici DEXul nu mă liniștește. Definiția este „ Specialist cu o pregătire înaltă; om care posedă cunoștințe fundamentale într-un anumit domeniu de activitate. 2) Specialist însărcinat de un organ de stat să facă o expertiză”. Și mă întreb iar: Am cunoștințe fundamentale despre…? Sunt desemnată de un organ de stat să…? (de obicei nu).

Ajutați-mă, vă rog. Vreau să răstesc respicat „SUNT EXPERT”. Fără mă întreb de ce.

Autor: Mona Prisacariu

sociolog-politolog prin educatie, orice altceva (manager program, facilitator comunitar, trainer) ca experienta

33 de gânduri despre „Vreau o definiție pentru „expert”

  1. Expertul este o persoana care a facut toate greselile posibile intr-un domeniu foarte restrans de activitate.

  2. Eu am senzatia ca „expert” a devenit pur si simplu un cuvant la moda, la fel precum „epic”.

  3. Eu aş vrea să fiu expertĂ.
    Din păcate, în România în nomenclatorul de meseriii toate profesiile au doar forma la genul masculin.
    Ca să înţelegeţi la ce mă refer vă invit să citiţi articolul mai vechi al colegei de blogosferă Alexandrina, care ar vrea să se numească „consilieră”: http://comunicare-genizata.blogspot.com/2010/02/ce-sanse-am-sa-ma-numesc-consiliera.html

  4. eu cred ca doar punandu-ti aceste intrebari esti mai experta decat multi din Romania care dorm linistiti noaptea si scriu „expert” in CV-ul lor, fara sa le tremure mana…

  5. Acum vreo jumătate de an m-a sunat un amic să mă întrebe dacă nu vreau să fiu expert pe un proiect (şi expresia asta e deja intrată în lexiconul de aur al experţilor). Desigur că vreau să fiu expert, cine nu vrea? Ar fi trebuit să le explic unor funcţionari publici care-i treaba cu sondajele, cum se fac, la ce folosesc. Să zicem că mă pricep. Dar ne-am lovit de birocraţie: trebuie să dovedesc că am calităţile necesare pentru a fi expert pe acel proiect, conform termenilor de referinţă. Eu îndeplineam criteriile de experienţă, nu şi cele legate de diplome. Nu avem certificat că sunt „formator de formatori”, adică nu eram acreditat să învăţ alţi oameni lucrurile pe care eu le cunosc. Pe asta s-a oferit să o rezolve amicul, ştia pe cineva care are o firmă de consultanţă (expert, consultant, tot acolo) ce îşi acreditase cursul de formator de formatori. Cursul cică dura 3 luni, dar dacă ştiam să pun problema obţineam diploma în trei zile, doar să plătesc taxa. Însă a doua problemă era insurmontabilă: cel ce făcuse termenii de referinţă scrisese că expertul în sondaje trebuie să fie absolvent de sociologie. Aşa ştia el. Eu am studiat ştiinţe politice, nu putem să fiu expert în sondaje pe acel proiect. Şi uite aşa am rămas şi fără diploma de formator de formatori, că nu s-a mai oferit nimeni să mi-o dea, dacă nu mai eram util proiectului.

    Nu-i uşor să fii expert, zău aşa!

  6. @Medusa: comunicare genizată, lol, trebuie să fii expert să pricepi cuvintele astea 😀

    Nu vrei tu ca în loc să scrii din când în când pe blogul tău, să scrii din când în când la colţul nostru vesel? Şi nu doar subiecte genizate, desigur 😛

  7. Mie imi place definitia lui Dan, dar asta duce la faptul ca putem deveni experti cand suntem cu intelepciunea in ochi, adica tarziu (ca ani). Ceea ce nu e rau, cred, parca mi-ar sta mai bine sa fiu expert(ă) de la 30,40 în sus decât la 20. Și Ovidiu, îmi pare rău pentru experiența ta nefericită. Traume? :).Și da, e un cuvânt la modă. Cel puțin în lumea ONGurilor, pe care o cunosc destul de bine (sunt expertă:) e utilizat atât de mult, încât toți (absolut toți) suntem experți în ceva. Cu cât mai larg domeniul, cu atât mai bine. Uff, dacă mai scriu pe tema asta, s-ar putea să realizez că sunt expertă în a scrie despre experți. :). Mulțumesc de comentarii, sunt entuziasmată ca un copil acuma (că pot scrie). Sper să nu-mi treacă repede

  8. Daca te declari expert fara sa ai dubii ceva nu mai e in regula. Eu cred ca sunt diverse grade de expertiza, si e relativa treaba asta. Faci dezvoltare comunitara, ai invatat si stii mai mult decat ei, ei te percep ca expert. Poate artrebui sa stabilesti cateva subcategorii: expertel -, expert -, expertoi, sau expert cu fruntea intacta – expert care a dat putin cu capul, expert – plin de cucuie – ex[ert cu fruntea acoperita de calus.
    Si da, femeile sa fie experte/consultante/specialiste. E mai logic.

  9. ex pert=un fost „pert”. Ce inseamna „pert”?

  10. Aş vrea să scriu, desigur. O să mă gândesc la invitaţia ta când îmi vine în cap un subiect din afara ariei de care se ocupă blogul meu. Asta bineînţeles dacă o să mă simt expertă pe subiectul cu pricina sau măcar „expertuţă” 🙂

  11. Cred ca devii expert doar in momentul cand realizezi si recunosti ceea ce nu stii, ca mai ai multe, foarte multe de invatat si ca nu vei reusi intr-o viata sa le inveti, tocmai ca sa devii expert.
    sau
    Fiecare dintre noi suntem experti prin experientele noastre. Eu ma declar experta, datorita experientei mele fericite, in magiun de prune. Mi-a iesit bestial anul trecut.

  12. In vara aceasta, Ovidiu m-a intrebat daca nu vreau sa vorbesc cu niste domni ce aveau nevoie de un expert intr-un anumit domeniu. Eu dupa mintea mea nu ma consideram expert, ci cel mult initiat, dar i-am lasat pe ei sa aprecieze. Se pare ca au fost multumiti de priceperea mea, astfel incat cu ocazia aceasta am aflat si eu ca sunt expert. 😀

    Probabil ca este modul cel mai obiectiv de a privi problema, prin ochii clientului. In diferite conjuncturi, fata de diferite persoane, oricare dintre noi poate fi la un moment dat, sau permanent, expert. Desigur, atunci cand clientul este o birocratie, decisiva in ochii clientului este simbolistica rituala: diplome, autorizatii, etc si nu informatia. Pentru ca pe ei nu ii intereseaza sa faca, ci sa se justifice.

  13. definiția asta mi se pare de-a dreptul ilară:
    « om care posedă cunoștințe fundamentale într-un anumit domeniu de activitate »

    cunoștințele fundamentale sunt cele de bază, primele cu care se vine în contact, și pe care le are oricine.
    expert ajungi abia când ai cunoștințele „de vârf”, pe care nu le au alții.

    [cred că oricare vizitator de aici are cunoștințe fundamentale de aritmetică: știe operațiile de bază, stăpânește conceptele principale etc.
    dar nu oricare vizitator este un expert în aritmetică.
    sunt șanse mari chiar să nu fie niciunul.]

  14. 🙂 este o dilema epistemologica veche – multi dintre cei ce obtin calificativul de expert sunt blocati intr-un discurs pozitivist-stiintific cf caruia ‘cunosterea’ este separata de abilitatile umane de a imagina si a pune la indoiala…poate am face tuturor un serviciu daca (in procesul de ajutorare a categoriilor ‘subalterne’) am constientiza si noi caracterul contextual/politic si chiar fantezist al ‘expertizei’ noastre

  15. My 2 cents:
    Expert este cel care are expertiza si/sau face expertize. Deci o persona certificata de o breasla si care-si asuma responsabilitatea (juridica, profesionala etc) pentru „experizele” sale. Sensul primar cred ca e in experti judiciari care-s atestati sa faca expertize judiciare in diverse domenii.
    Particular, pe o societate anomica, din lipsa de incredere in „atestate”, trece drept expertiza acumularea de experienta (un fapt usor demonstrabil care substituie „atestatele”).
    Conjunctural, de la posdru-uri si alte asemenea (proiecte care presupun existenta unor „experti” recunoscuti de societate), expert e o persoana capabila sa „acopere” un domeniu/pozitie.
    Ce sa faci ca sa devii expert? in primul caz (cel formal) trebuie sa gasesti un domeniu in care comunitatea care se ocupa de el sa-ti confere calitatea de „expert”. In cazul 2 …. vezi anunturile de meditatii sau de matrimoniale si … e pe baza de asumare. In cazul 3: cauta o cunostinta care are nevoie de un „expert” intr-un proiect … si vezi ce-ti trebuie pt a fi incadrat ca expert.

  16. Subscriu la ce spune Tudorina. Punct.Şi mai adaug ceva: gura lumii-adică tradiţia aplicată la statistica pieţei. Punct.
    Concluzie: dreptul contractual sau legislaţia contractului de muncă. O.K.?!

  17. Well, in domeniul constructiilor de exemplu, ai nevoie de 15 ani de experienta (parca) , recomandari de la alti experti, si sa sutii un examen in fata unei comisii formate din somitati. Anul asta teoretic ar trebui sa ma fac si eu „expert”. Ce e drept scrie si „tehnic” pe tine dupa aia.

    Sincer, mie imi plac mai mult aia care fac „proiecte”. Aia e tare de tot. Ii intreb si eu „si tu cum ai putea sa ajungi la puscarie in urma unei >> greseli de proiectare<< ?"

  18. @parvan: imi plac mult variantele 2 si 3, suna bine :). Cred ca as deveni rapid expert.
    @ pongo: Felicitari (in curand), domnule expert! Uite un criteriu: 15 ani de experienta in acelasi domeniu. Hm! Mai am pana la a deveni expert..:)
    @joness: da, cred ca definirea din exterior e buna daca cei din fata te pot evalua (adica daca sunt si ei experti). Daca ei nu sunt experti, ce ne facem?:)

  19. Cei ce m-au evaluat pe mine sunt si ei evaluati drept experti de altii ce platesc pentru asta si la randul lor sunt evaluati drept experti de un public larg, incluzand unii ce chiar se pricep si altii ce doar cred ca se pricep… Dupa cum vezi, cu cat adaugam conditii suplimentare cu atat devine mai complicat. Prefer lucrurile simple si clare. 🙂

  20. EXPERT= fost pertinent cunoscator !

  21. Nu esti singura. Si nu-i un trend doar aici si acum. In cel mult doua decenii … generatiile de gameri obisnuiti sa-si autodefineasca identitatea (si expertiza) pe baza de clickuri si shortcut-uri … vor face ca „expertii cu atestate” sa fie doar niste „freaky” marginali 😀

  22. De acord. Si cred ca pentru „lumea dezvoltata” doua decenii e o estimare pesimista. Eu as zice cel mult unul singur.

  23. joness: nu-ti contest expertiza 🙂 dar cred mai degraba ca va fi ca la Engels si aparitia comunismului. Nu va fi in zonele „dezvoltate” ci acolo unde conditiile istorice vor fi favorabile. Delay-ul dat de accesul diferentiat al maselor la „tehnologii” (delay care oricum se scurteaza) ar putea fi compensat de anomia din unele spatii mai putin „dezvoltate” si de structura demografica diferita (varsta medie, ponderea „nativilor” digitali etc).
    Poate ne spune Mona, in domeniul ei, cat a contat accesul diferentiat la tehnologie si cat faptul ca nu exista o formalizare a domeniului + distributia demografica a „posibililor experti”.

  24. Mda, greu cu expertii astia, noua profesie la cel mai mare angajator al Romaniei (POSDRU). Specia asta s-a raspindit ca molima de vreo 2-3 anisori de cand absurdele grile din si mai absurdele ghiduri ale AMPOSDRU trebuiau sa ne incapa pe toti. Dar amorul propriu a fost zgandarit si multi s-au simtit mai confortabil sa se considere experti (ca tot scria asa pe contractul lor de munca). Ca sa ii dau un raspuns Monei ( asa cum vad eu astazi expertii) as spune ca Expert = angajat pe 2,3, 4 sau 8 ore/zi in cadrul unui proiect strategic/grant de pe POSDRU.

    Mai e acolo o grila care imparte expertii in expertisori, experti si super experti ( tipul A,B si C) in functie de cate hartii poseda fiecare pentru a-si dovedi vechimea/expertiza in domeniu. Dar, dupa cum a scris si Ionut zis Ratonul „Daca te declari expert fara sa ai dubii ceva nu mai e in regula” asa ca ,atunci cand am fost nevoit sa ma declar expert pe proiect , m-am trecut la categoria C( cu cea mai mica vechime).

  25. Expert, expert …. Ma gandesc la foarte multe cand aud/citesc cuvantul asta, dar in momentul de fata imi vine in minte „Regula celor 10.000 de ore” a lui Malcolm Gladwell, cu care sunt de acord. El spune ca pentru a avea succes intr-un anumit domeniu, in facutul de ceva, trebuie sa ai in spate cat mai multa practica. 10.000 de ore ar insemna 20 ore de practica pe saptamana, timp de 10 ani.
    Cred ca dupa o asa perioada poti sa incepi sa te gandesti ca te pricepi la ceva. Si ca te pricepi bine.

    http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,1858880,00.html

  26. @parvan: faptul ca nu exista o formalizare a domeniului a facut ca multimi-multimi de oameni sa devina peste noapte „experti”. Cum spunea Daniel mai sus, POSDRU e un exemplu minunat. Toti suntem experti. Fie A, fie B, fie C, nu mai conteaza, sunt expert. Iti zic cum fac eu: e nevoie de expert pe dezvoltare comunitara sau resurse umane? Perfect. Lucrez din 1998 (deci am mai mult de 13 ani de experienta, am lucrat pe domeniul acesta – full-time – mai mult de 7 ani si am si 6 ani experienta de resurse umane in diverse companii. Mai ales pe training. Dezvoltare comunitara= construire de capacitati, deci pot echivala cu partea de training (si mai extins resurse umane) si iaca: pot fi fie resurse umane fie dezvoltare comunitara. Expert A, cu mai mult de 10 ani experienta. Se complica daca trebuie sa aduc diplome, ca nu am educatia formala pe nici unul din aceste domenii. La mine scrie „sociolog”. 🙂
    Cat despre accesul la tehnologie, nu am sentimentul ca a contat extrem de mult. Gasesti acum experti care nu stiu sa scrie foarte bine pe un calculator (sau sa foloseasca ca lumea facebook sau un blog, ca mine 🙂 si gasesti oameni super”inteligenti” digital (zic bine?nu stiu termeni din astia :)). Cred ca conteaza in momentul in care trebuie sa afli despre oportunitatile de a deveni expert, caci tehnologia iti deschide drumul spre comunicarea cu lumea.
    Hopa, am scris cam mult. Ma opresc. Nu am nimic impotriva expertilor (mai ales ca si eu, in adancul sufletului meu, cred ca sunt experta:), doar ca, lucrand intr-o lume care e foarte, foarte putin „tehnica” (si expertii mai greu de masurat), simt nevoia sa vorbesc despre asta. Dupa cum se vede, mult prea mult.

  27. Mona, accesul la tehnologie facut la varste mici nu inseamna doar comunicare ci tehnologia devine partener de socializare si sustinator de identitati (avataruri si caracteristici pe care le poti „alege” dintr-o galerie foarte accesipila).
    Dupa cum vezi … si eu tot cu numele din buletin. Si daca ajuta cu ceva precizez aici ca-s tot vreo 14 ani de cand „activez” intr-u domeniu in care (aproape) orice individ se considera „expert” (chiar fara sa aiba vreun castig material). In naivitatea mea inca n-am capitulat si inca insist ca lucrurile-s masurabile si operationalizabile. Nu fac asta dintr-o vanitate pt diploma formala de „sociolog” ci din nevoia de repere in „expertiza” generalizat clamata. 🙂

  28. Definitia mea:

    Expert inseamna profesionist bun in domeniul respectiv. Expertiza se leaga obligatoriu de un domeniu iar domeniul este din ce in ce mai restrins.

    Eu cred ca urmatorul nivel este de „doctor” in domeniu. La inceput esti invatacel, pe urma practicant, devii expert si daca inca mai inveti devii doctor in domeniu 🙂

  29. Copy/paste din „Pragmatic Thinking and Learning”

    <>

  30. Experts are the primary sources of knowledge and information in any field. They are the ones who continually look for better methods and better ways of doing things. They have a vast body of experience that they can tap into and apply in just the right context. These are the folks who
    write the books, write the articles, and do the lecture circuit. These are the modern wizards.
    Statistically, there aren’t very many experts—probably something on the order of 1 to 5 percent of the population

    Experts work from intuition, not from reason. This has some very interesting ramifications and raises some key questions – what is intuition, anyway?

    Although experts can be amazingly intuitive—to the point that it looks like magic to the rest of us—they may be completely inarticulate as to how they arrived at a conclusion. They genuinely don’t know; it just “felt right.”

    For instance, suppose a physician looks in at a patient. At a glance, the doctor says, “I think this patient has Blosen-Platt syndrome; better run these tests.” The staff runs the tests, and indeed, the doctor is correct. How did she know? Well, you could ask, but the doctor may well reply with “He didn’t look right.”

    Indeed, the patient just didn’t look “right.” Somehow, in the vast array of experiences, distilled judgment, memories, and all the rest of the mental effluvia in the doctor’s brain, a particular combination of subtle clues in the patient came together and suggested a diagnosis. Maybe it was the skin pallor or the way the patient was slumped over—who knows?

    The expert does. The expert knows the difference between irrelevant details and the very important details, perhaps not on a conscious level, but the expert knows which details to focus on and which details can be safely ignored. The expert is very good at targeted, focused pattern matching.

  31. Monique, nu te pot ajuta pentru ca singurul „expert” pe care-l cunosc, este directoru’. Stii care :))

  32. Expert?! Draga Mona, mie nu mi-au placut niciodata oamenii care isi fac din titluri un tel in viata s. De ce au unii nevoie de titluri pompoase? Pentru ca isi pot ascunde limitarea in spatele lor. Tu nu ai nevoie de titluri – esti definita de mult prea multe alte lucruri, de trasaturile caracterului tau minunat, de mintea ta care n-are odihna si e vesnic flaminda de informatii noi. Sa o ascunzi pe Mona in spatele unui singur cuvint ar fi o mare nedreptate.

  33. Pentru vorbitorii de limba engleza, un expert este cel despre care cei din jur considera ca poate face orice, mai ales in afara domeniului sau : http://www.youtube.com/watch?v=BKorP55Aqvg

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.