La colțu' străzii

Pasajul Basarab și importanța ideii de Proiect

16 comentarii

Ieri am fost printre cei care s-au plimbat pe noul pasaj Basarab, prilej de a nota câteva gânduri. De azi, deja orașul Drumul Taberei și orașul Militari vor intra în București: cel puțin teoretic statuia Leu și rondul de la Răzoare vor fi la câteva minute-mașină de piața Victoriei.

Preambul de trafic

Până acum, orașul Drumul Taberei și orașul Militari făceau parte din capitală doar duminica dimineața și în două-trei săptămâni de concedii de august, până să-nceapă goana după rechizite din septembrie. Apoi, după octombrie încolo când apăreau și studenții și ploile de toamnă, orașele Militari și Drumul Taberei rămâneau niște enclave, niște locuri izolate ca satele rupte de inundații, niște insule din care se scăpa pe rând, unu’ câte unu’, bară la bară, geam lângă geam, cu toții buluc la rondul de la Răzoare sau la statuie la Leu; asta excluzând norocoșii evadați, care citeau ziarul pe volan pe podul Grant.

În zilele bune ale blocajelor în trafic, îmi necăjeam amicii băștinași ai acelor zone că ei nu locuiesc de fapt în București. Că bulevardul Castanilor din Ploiești e mai aproape de Gara de Nord decât Drumul Taberei fiindcă orice tren venind de pe Valea Prahovei face 45 minute din Ploiești (Sud) până-n Gara de Nord. Iar pe-atunci ăsta era un timp de invidiat ca s-ajungi în Gară venind din adâncurile Militari sau Drumul Taberei. Ba mai mult, pentru cineva din aceste zone, ca timp efectiv, Piteștiul era mai aproape decât Arcul de Triumf sau parcul Herăstrău. Judecând după faptul că astea două cartiere bucureștene au populație cât vreo trei municipii reședință de județ (să zicem Târgoviște, Giurgiu, Alexandria la un loc), nici nu eram departe în a le denumi orașe propriu-zise.

Mai jos, am pus două poze pentru acest preambul vestic: indicatoarele respective sunt ca două vești bune după mai mult de 10 ani de blocaje în trafic.

Așadar orașele Militari și Drumul Taberei (dar și celelate gen Ghencea, Roșu, Giulești, Crângași) revin oficial în București și o vor face grandios. Mai precis vor inunda zona Titulescu, Banu Manta, Doctor Felix dar mai ales gura pasajului Victoriei, unde oricum e care pe care pentru un loc mai față spre Ștefan cel Mare. Nu trebuie experți de trafic ca să estimăm că zona Titulescu va arăta precum intersecția unde podul Grant se revarsă în Ion Mihalache (1 Mai, la Miciurin). Alt „bottle-neck” cred că va fi Calea Griviței și asta sigur-sigur pe termen scurt-mediu, având în vedere lucrările de la Buzești.

Pasajul Basarab este însă un pas înainte. Măcar ca bonus comunitar.

Să nu o dăm în cârcoteală. Un astfel de proiect e un lucru bun prin simplu fapt că există. Că arată cum-necum, că o comunitate a reușit să construiască așa ceva. Că niște români din prezent lasă ceva unor români din viitor iar asta inevitabil contribuie la spiritul comunitar. Zic „români” și nu „bucureșteni” fiindcă orice român simte ca Bucureștiul îi aparține și lui, fiind capitala țării. Bucureștiul aparține tuturor românilor și de fapt nimănui, dar asta e altă poveste. Important e că Bucureștiul e mai legat decât pare și nu doar prin acest pasaj ci și prin locuitorii săi. Zic „locuitori” și nu „bucureșteni” în sensul propriu al cuvântului, fiindcă mulți sunt aici în trecere pentru studii sau munci, iar bucureștenii de măcar două generații sunt probabil o minoritate.

În fine, milioanele de bucureșteni le au pe ale lor (adăugați problemele specific românești la problemele uzuale ale unei metropole) dar sunt și puțin mai altfel: n-au ieșit la nicio grevă din ultimii ani grei, însă au venit să sărbătorească pasajul Basarab așa cum au fost curioși să vadă stadionul Național în construcție. Au fost 60,000 în Piața Constituției la concertul AC&DC, dublu decât orice manifestație de protest din ultimii ani. Au explodat neașteptat cu toții la o plimbare de Crăciun în piața Unirii ca să vadă un brad, dacă va amintiți acea inexplicabilă ieșire în stradă, care a paralizat câteva ore piața Unirii în decembrie 2007. Sunt suprinzători și nu doar în rele. 🙂 Iar eu m-am simțit bine plimbându-mă printre ei pe podul Basarab. Podul ăsta deja aduce la un loc comunitatea, și asta va continua în viitor când va fi arătat cu mândrie vizitatorilor străini, de fiecare bucureștean de parcă podul îi aparține și lui un pic. Ăsta e bonusul comunitar.

Început de Băsescu, finalizat de Oprescu

Politic vorbind, pasajul Basarab va spune mereu ce-nseamnă forța politică a unui proiect. Ce-nseamnă să vii cu o propunere în care oamenii să-și poată investi speranțele. Să propui limpede și credibil o soluție la o problemă. Să ai „un proiect” – asta a avut primarul Traian Băsescu în primul său mandat iar atotputernicul premier Năstase a intuit această amenințare. Foarte sumar, istoria o aveți mai jos, dacă doriți să revedeți:

În 2000, primarul Băsescu obține finanțarea BEI pentru pasajul Basarab însă nu-și poate impune proiectul în fața unui PSD controlat obsesiv de sufocantul Adrian Năstase. Conflictul Băsescu vs PSD a dospit an de an și  nimic nu s-a mișcat propriu-zis cât Năstase conducea țara, împotriva alocării de fonduri pentru pasajul Basarab votând inclusiv actualul primar Oprescu, pe atunci senator PSD. Însă prin opoziția sa tenace, primarul Băsescu a urcat direct în cel mai înalt ring al politicii românești unde l-a și învins pe fostul premier. Abia în 2006 – primarul Videanu termină proiectarea și licitația și semnează contractul cu constructorul, proiectul dublându-se și fizic și ca buget. Iar al treilea primar Oprescu semnează recepția lucrărilor după 11 ani din care 5 ani de șantier efectiv. De menționat că autoritățile au contribuit direct la întârzierile lucrărilor prin întârzierea exproprierilor, ce-i drept făcute în plin boom imobiliar când  părea normală febra supraevaluării fiecărui coteț din zona Giulești/Regie/Gara Basarab.

Ieri am făcut la pas pasajul și pot confirma că Oprescu e primar sigur. Din nou observ  ce-nseamnă să se vadă ceva, să te lipești de un proiect și să încerci măcar să oferi o soluție unei probleme. Așa, ca test blitz, vă vine în minte vreo soluție, vreo idee de proiect, orice proiect ale actualei Opoziții?

În privința pasajului, Oprescu a mizat excelent pe reconciliere, urmându-și linia neutră și speculând diplomat dezamăgirea foștilor votanți ai primarului Băsescu. Inclusiv cu plăcuța inedită de pe unul din stâlpii podului.

Mesajul „Început de Băsescu, finalizat de Oprescu” obține reacții, chiar dacă mai degrabă discrete. Din majoritatea tăcerilor amuzate am înțeles că lumea recunoaște paternitatea proiectului însă doar atât fiindcă Oprescu e acceptat ca și „făcător”. Dar să nu cumva să confundați mulțimea ieșită la o plimbare cu găștile politice de prin televiziuni sau forumuri. Vocali politic am întâlnit doar două cupluri care se contraziceau pe subiect, primii ceva gen „Păi și nu-i așa? Nu-i așa? Nu el l-a început?” (ea, retorică pe un ton vădit defensiv) si ceilalți „Oprescu! Păi normal că Oprescu l-a făcut, că ălălaltu’ nu e în stare să termine nimic!” (el explicând cu năduf). Așadar mesajul funcționează și ca reverență pentru cine vrea să-l citească în această cheie și ca ironie, pentru cei anti Băsescu. Mesaj bun, punct ochit, punct lovit – cel puțin pentru actualitate. Pentru posteritate, probabil că post-mortem își vor împărți numele vreunui tronson sau măcar o bretea ceva redenumite în cinstea fiecăruia. 🙂

Dar oricum, lumea era liniștită și zâmbitoare, exceptând o disperată de la Realitatea, ofuscată că poliția i-a pus în vedere să-și mute duba de pe mijlocul podului. I-am bătut obrazu’ și eu și alții „Ca să putem trece și noi, d-aia!” când țipa isterică la șofer „De ce să te muți? De ce să te muți?”. Mi-a plăcut că lumea respinge presarii, așa e, poporu’ nu mai dă nici doi bani pe suportul uman de microfon. 😀

Pasajul e un pas înainte fiindcă…

…mașinile se vor înmulți, traficul va crește, blocajele vor continua și va deveni evident pentru toată lumea că nu doar infrastructura e problema ci organizarea un pic mai inteligentă a orașului. Gospodărirea circulației. Logistică. Traffic Management. Cu ditamai turnurile și ditamai podu’ ca exemple în ochii tuturor și vizibile din orice birou de Șef, soluția nu va mai fi doar îngroparea banilor în betoane pentru locuitorii-strict-șoferi. Se va ridica sprânceana către încurajarea altor forme de circulație (transport public, biciclete, scutere), restricționarea accesului auto în zonele centrale, parcări și deci eliberarea unei benzi, linii de tren suburbane, lărgirea centurii, etc. D-asta e bun pasajul: oricând se poate argumenta că cu banii pe pasajul Basarab se putea face metrou în Drumul Taberei – proiectul Fata Morgana al  locuitorilor zonei. De fapt, mă aștept la multe fraze comparative începute cu „Cu banii de pe pasajul Basarab… [proiect alternativ]„.

Apropo de proiecte alternative: mutarea Gării și desființarea liniilor de cale ferată, apoi străpungerea directă spre Titulescu, fără nevoia unui pod gigant. Totul urmat de transformarea în parc a ariei de foste căi ferate dintre Basarab și Gară precum și regândirea Pieței Gării ca piațetă pietonală, concomitent cu renovarea clădirilor Gării și reutilizarea lor ca muzee, galerii,  săli de spectacole. Reinventarea ariei ca  zonă culturală și cu potențial comercial, prin închirierea unor spații pentru terase, cluburi, magazine. Plus salvarea unei sume importante de zeci de milioane de euro. Ministrul Mitrea propusese asta, dar eram toți prea preocupați să detestăm guvernul Năstase. Cum asta ar fi însemnat că banii se cheltuiau de Minister și nu de Primărie, ghici conflict de idei edilitare.

Cândva cred că e posibil chiar să se întâmple proiectul alternativ de mai sus și vom sfârși cu un mare pod trecând peste un nou parc făcut cadou electoral bucureștenilor (eh, vise). Fiindcă măcar atât, parcurile aduc voturi, sper  că din ce în ce mai multe – a se vedea Chiliman-Bordei, Negoiță-Titan și sigur confirmat la anu’ de Piedone-Tineretului.

După ce m-am întins precum cablurile ce țin podu’, până la urmă m-am reîntors la politic, mai precis la leadership, așa că închei cu un truism vechi de când lumea: în orice domeniu voturile, încrederea nu se câștigă cu hate-speech bezmetic, ci venind cu o Soluție, cu un Proiect; de preferat limpede și credibil. E chiar atât de simplu. Iar pentru cine nu crede, tocmai ce s-a deschis un pod grandios în București.

16 gânduri despre „Pasajul Basarab și importanța ideii de Proiect

  1. Pentru mine pasajul Basarab mi-a adus o veste bună: traseul liniei de tramvaie 34 s-a prelungit până la terminalul Ghencea, trecând pe la mine prin 13 septembrie. Adică acum am tramvai care mă duce de aproape de casă până aproape de birou. Înainte aveam doar autobuz, dar tramvaiul are marele avantaj că pe majoritatea traseului maşinile nu pot încăleca şinele. Nu e chiar ca 41, unde pe întreg traseul şinele sunt apărate de asaltul automobiliştilor, dar poate să fie o opţiune bună. Voi verifica luni dimineaţă.

    Podul ar trebui să fie prilej de dezbatere urbană, cum bine zici. Am văzut deja opinii contrare construcţiei, tocmai pentru că nu duce la rezolvarea problemei de trafic, ci doar o amână, ba chiar o amplifică, pentru că mai multe şosele înseamnă mai multe maşini. Însă aceste opinii sunt minoritare între bucureşteni. Probabil că după o vreme şi acest pod se va dovedi insuficient, dar să vedem ce ne aduce viitorul. Deocamdată sunt înclinat să zic că e util.

    Sunt îngrijorat de stilul autoritar şi „haiducesc” ce se amplifică la primarul Oprescu pe măsură ce se apropie alegerile. Toate proiectele de infrastructură pe care le păstoreşte – stadion, pod, străzi, pasaje subterane, sediul primăriei – sunt făcute în afara cadrului legal. Se întâmplă exact ca la proiectele imobiliare, construcţie rapidă fără aprobări, pe principiul că apoi nu mai au ce să facă şi se va intra în legalitate post-factum. Pentru un oraş care suferă amarnic din cauză că nimeni nu respectă regulile, un primar cu aceleaşi apucături este o bombă cu ceas.

    Uitându-ne în trecut, vedem că şi atunci când a fost „doar” doctor, director de spital sau senator Oprescu a arătat dispreţ faţă de reguli, mergând pe principiul „eu ştiu mai bine” sau „regulile sunt pentru fraieri”. Ironic, cred că Udrea a pus diagnosticul corect când a spus astăzi că Oprescu se comportă „şmechereşte”. Este elocventă auto-aşezare primarului în moştenirea lui Băsescu: „început de Băsescu, terminat de Oprescu”. Şi Băsescu are acelaşi stil, iar mitocănia este la fel la amândoi, doar că Oprescu este mai strident decât actualul preşedinte.

    Cred că Oprescu este candidatul cu prima şansă la alegerile pentru primărie din 2012. În condiţiile noii legi cu alegerea din primul tur, ţinând cont şi de dihonia din USL şi de căderea liberă a PDL, e foarte aproape de un nou mandat. Iar după aceea vor veni alegerile prezidenţiale din 2014, pentru care PDL nu are pe nimeni iar USL are un Antonescu tot mai pierdut în ideile lui fixe. Cu stadion şi încă vreo două poduri/pasaje/străzi mai late, Oprescu va fi în prim-plan. Numai bine pentru o alianţă cu partidul ce se va afla la putere, oricare va fi acela.

    DIncolo de politică şi de urbanism, cred că un lucru poate fi spus: constructorul are de ce să fie mândru. E ditamai podul, domnule!

  2. Uf, deja a început invazia cu 34… stați domne’ la voi acolo în orașele voastre din sud-vest! 😛

  3. Mi-a venit o idee: îţi dai seama cât capital politic o să câştige Oprescu dacă măcar începe să lucreze la metrou în Drumul Taberei? Iar preşedintele ce va veni după două mandate ale lui Oprescu va fi primarul bucureştean ce va finaliza metroul 😀

  4. Contractul de la metroul din Drumul Taberei e deja e in desfasurare, dar metroul e facut de ministerul transporturilor, nu de primarie.

  5. Eu prefer pasajele subterane, sunt mai practice si mai estetice. Si cred ca la fel de scumpe. In Barcelona este un astfel de pasaj rutier subteran prin care poti parcurge frumos cu masina o bucata buna de oras.

  6. Am făcut 30 de minute de la mine din 13 septembrie până în Ştefan cel Mare, la intersecţia cu Dorobanţi. Ce-i drept, la ora 10, când deja traficul e mai lejer. Însă nu-i rău.

  7. Masina/ Tramvai? Cum s-a circulat pe pasaj si cum a fost la iesire? Detalii pls.
    Oricum, grozav timp. 🙂

  8. Tramvaiul 34, după cum ziceam mai sus. Eu sunt şofer de week-end, nu merg cu maşina prin oraş 😛

    Pe pasaj a fost cel mai bine, de la intrare la ieşire am făcut vreo 3 minute. Pe acolo tramvaiul circulă pe şine protejate de intratul maşinilor. Podul era destul de liber şi pentru maşini.

  9. N-ai auzit de metrou? Ştiai că „oraşul” Militari are aşa ceva?
    Cât priveşte traficul rutier dinspre Militari spre centru, pasajul va rezolva foarte puţin şi o va face pe termen scurt.

  10. Stiu, dar aveam in cap amicii obligati sa se prezinte cu masina de serviciu. Plus altii care platesc rate la masina ca sa ramana pe veci in fata blocului, ei mergand exclusiv cu metroul. 🙂 Da, orasul Militari are metrou, poate nu e asa izolat ca Drumul Taberei, dar pe la suprafata tot un cosmar este (era), toti vecinii isi beau cafeaua pe volan la Razoare, la Leu sau pe podul Grant. Eventual imprumuta zaharul pe geam, ca niste buni vecini. 😀

    Doar gandeste-te la „sarpele” de pe podul Grant de zi cu zi…

    PS: sau tu nu cumva esti din orasul Militari si arunci cu patriotism local p-aici? 😛

  11. O suta de pasaje daca fac sint egale cu aproape zero atit timp cit nu vezi politisti impartind amenzi pentru oprire interzisa. Una e sa se termine ditamai pasajul intr-o banda ca atita ai, alta cind se termina intr-una pentru ca celelalte sint ocupate de masini de cocalari lasate pe avarie pentru ca nimeni nu le face nimic.

  12. Exact, Dorele, la asta speram si eu in postare: cu ditamai podul in ochii tuturor, va deveni evident ca blocajele se datoreaza altor cauze, precum cea descrisa de tine. Si se vor cauta si altfel de solutii, nu numai betoane, betoane, betoane.

  13. Am stat in Militari foarte mult timp (1978 – 2004), iar maica-mea inca sta acolo. Cartierul are extrem de multe pacate, e aproape irespirabil, dar din perspectiva transportului in comun sta foarte bine. Iar daca unii vor sa faca cu masina un traseu in dublul timpului pe care l-ar face cu metroul e treaba lor.
    Masinii ii sta bine in parcarea din fata blocului (asta cu parcarea, de exemplu, e o mare problema in Militari) si sa fie folosita pentru plecari din localitate, mers la cumparaturi mari, etc. Sau crezi ca aia de prin Bruxelles care lucreaza la Comisia Europeana si se duc la munca cu metroul/tramvaiul/bicicleta n-au masini?
    Ce vreau sa spun este ca putem face pasaje peste tot Bucurestiul, pana nu se asigura un transport in comun decent si rapid n-am facut nimic.
    In ce ma priveste direct, mie pasajul chiar imi rezolva o problema, pot ajunge mai repede de acasa (Bucurestii Noi) la maica-mea (Militari).

  14. Pasajul este bun din 2 motive, poti sa ajungi din Victoriei in Cotroceni facand mai putini km dar petrecand tot atat timp in masina pentru ca se infunda pasajul la ambele capete in intersectii semaforizate si ca se mai deblocheaza Podul Grant.
    Partile proste se vor vedea foarte repede…lipsa unor posibilitati de ajungere pe pasaj(de la G nord nu poti sui pe pasaj decat ajungand in Titulescu, de pe D Golescu nu poti ajunge pe pasaj decat ajungand pe Grivitei) si aglomerarea unor zone care pana acum erau aerisite(Banu Manta)

  15. Pingback: O navetă de bere pentru Horia Scarlat! – Dan Pandrea

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.