La colțu' străzii

Votul prin corespondenţă şi frauda electorală

16 comentarii

Acum vreo zece zile cel mai sondor blogger a făcut vâlvă cu un articol provocator încă din titlu: Cât se poate frauda prin intermediul votului prin corespondenţă? Ipoteza principală a articolului este că prin introducerea acestui mecanism alternativ de vot apare o nouă oportunitate de fur de voturi şi că patidele vor încerca să profite, cu precădere PDL, iniţiatorul proiectului. După calcule complexe cu care vă las să vă delectaţi la sursă, Turambar ajunge la concluzia că PDL ar putea să câştige cam 6% din introducerea votului prin corespondenţă în străinătate, cea mai mare parte (adică vreo 4 din cele 6 puncte procentuale, dacă am înţeles bine) prin fraudă.

Aşa cum era de aşteptat, articolul a stârnit vâlvă. Turambar a fost fie atacat, fie lăudat de cei care văd doar PDL şi reacţionează pavlovian şi a fost pentru o zi sau două vedetă pe la moguli. Au fost şi câteva reacţii la obiect, care discutau metodologia de calcul, însă fără a veni cu contra-argumente solide. Şi au mai fost alte câteva reacţii la obiect, cele care discutau principiul şi costurile asumate pentru a asigura accesul la vot. Apoi s-a aşternut liniştea şi ne-am întors la alte subiecte. Şi dacă tot e linişte, m-am gândit şi eu să scriu o replică la articolul lui Turambar.

Voi spune de la început că poziţia mea de principiu este că mecanismele alternative de vot – vot anticipat, vot prin corespondenţă, chiar vot electronic – trebuie introduse de urgenţă, pentru toţi cetăţenii (nu doar pentru cei din străinătate). Între 15 şi 20% dintre cetăţenii români cu drept de vot trăiesc în altă parte decât au domiciliul din documentele de identitate sau călătoresc în ziua votului. Fie că sunt în ţară sau străinătate, este anormal să li se ceară să facă un drum lung şi costisitor până la secţia de vot de care aparţin. În particular pentru cei din străinătate, chiar şi la scrutinurile la care există liste speciale cea mai apropiată secţie de vot este de obicei prea departe pentru a fi tentaţi să participe. Este datoria statului să asigure cetăţenilor căi prin care să poate să îşi exercite lesne dreptul la vot, iar aceste căi sunt deja folosite de democraţii mai vechi, nu trebuie să invetăm nimic.

În acelaşi timp însă, trebuie să privim cu seriozitate problema fraudei, pentru că suntem păţiţi. Experienţa ne învaţă că dacă lăsăm la îndemâna partidelor un sistem cu posibilităţi de fraudă, aproape sigur acestea vor profita de el. Din această perspectivă, eu nu citesc articolul lui Turambar în cheie politică, anti-PDL, ci în cheie civică, un semnal de alarmă binevenit. Să fim atenţi cu votul prin corespondenţă că putem să avem probleme. Păi să fim.

Aici vin cu critica la adresa articolului. Nu am nimic de spus în legătură cu formulele de calcul. Cred că ipotezele intermediare sunt de bun simţ şi formulele propuse au sens. Însă, dintr-un motiv care îmi scapă, Turambar a ignorat un element esenţial de context: cum se desfăşoară votul prin corespondenţă? Cadrul general propus este că oricine dintre cei aflaţi în străinătate votează în voie prin poştă şi deci furnizează un potenţial vot ce poate fi furat. Nu e chiar aşa.

Proiectul MAE nu propune deloc un sistem simplui. Dimpotrivă, dacă lucrurile rămân aşa va fi destul de complicat. Pentru a vota prin corespondenţă sunt trei paşi importanţi:

  1. înregistrarea voluntară în registrul votanţilor prin corespondenţă, în scris, la ambasada cea mai apropiată, dovedind reşedinţa oficială (cu înscrisuri) în ţara în care eşti
  2. primirea prin poştă a documentelor securizate
  3. trimiterea votului, tot prin poştă

Condiţia iniţială reduce bazinul potenţialilor votanţi prin corespondenţă la aproximativ o treime. Afectează în principal românii aflaţi la muncă în Spania şi Italia, adică ţinta predilectă pentru un eventual furt la urne. Turambar a luat în considerare acest lucru în calcule, dar vom vedea că este important şi pentru potenţiala fraudă, atunci când este pusă în practică.

Să mergem mai departe. Cum se poate frauda cu ajutorul votului prin corespondenţă? Sunt două metode de a adăuga voturi suplimentare:

  1. Vot dublu. Pentru o parte din cetăţenii ce se înscriu la vot prin corespondenţă  se introduce în urne câte un vot pentru ei şi la localitatea de domiciliu.
  2. Vot fictiv. Pentru o parte din cetăţenii aflaţi în străinătate şi care nu au chef să voteze sunt produse de către aparatul MAE voturi prin corespondenţă.

Ambele metode au importante impedimente în practică. Pentru votul dublu trebuie controlată comisia de vot, ceea ce nu e aşa simplu acolo unde primarii sunt din opoziţie; iar alegerile locale sunt înainte de cele parlamentare. Însă problema cea mai mare rămâne verificarea votului dublu. Autoritatea Electorală a folosit deja un sistem de verificare post-alegeri şi lucrează la unul ce ar putea să micşoreze foarte mult timpul de control.

Votul fictiv este un coşmar birocratic. În primul rând, MAE trebuie să producă o listă cu cetăţeni români aflaţi în străinătate şi cu probabilitate ridicată să nu voteze în persoană. Atenţie, trebuie să producă nu doar lista, ci şi documentele cerute de lege pentru fiecare, unele emise de statul român, altele de autorităţi străine. În pasul doi, trebuie să trimită prin poştă, cu confirmare de primire, plicurile către toţi aceşti oameni, şi să aibă confirmările de primire. Doar apoi trebuie să adauge efectiv voturile în urnă, şi să aibă elementul de control. Probabilitatea ca angajaţii MAE să facă toate aceste lucruri pentru zeci, poate sute de mii de voturi, şi totul să rămână ascuns, este foarte redusă.

Având în vedere cele de mai sus, părerea mea e că ignorând contextul Turambar greşeşte. Poate că în teorie frauda e posibilă, dar în practică va fi al naibii de greu de implementat.

Aici mă îndepărtez de articolul de la care am plecat, pentru a spune că proiectul MAE este criticabil tocmai pentru că face procesul de vot prea dificil şi îl reduce la o categorie restrânsă de cetăţeni – cei care au reşedinţa oficial în străinătate. Votul prin corespondenţă şi alte mecanisme alternative de vot trebuie introduse pentru toţi cetăţenii şi însoţite de informatizarea sistemului, astfel încât să fie prevenită frauda. Acesta este însă un subiect pentru un alt articol.

Înainte de a încheia mai trebuie să fac o precizare. Toate mecanismele alternative uşurează cumpărarea de voturi, pentru că oferă cumpărătorului o cale prin care să verifice direct dacă vânzătorul chiar a vota aşa cum i s-a cerut. Un partid hotărât poate să identifice cetăţenii dispuşi să-şi vândă votul, să îi ajute să se înscrie pentru vot prin corespondenţă, să îi controleze cum votează şi să pună în numele lor la poştă plicurile închise. Costurile asociate s-ar putea să fie mai mici decât cele actuale. E adevărat, e o problemă potenţială. Însă nu chiar aşa de mare. Pe de o parte, PDL şi USL se vor contracara reciproc în această practică; pe de altă parte, românii din străinătate nu sunt aşa săraci să se vândă ieftin şi au intrat în contact cu alte valori; se vor gândi de două ori înainte să o facă. Până la urmă, dacă votul e un drept, trebuie să acceptăm că fiecare îl utilizează aşa cum consideră de cuviinţă. Unii pot să aleagă pentru principii înalte, alţii pentru o pungă cu făină. Am ajuns de unde am plecat: e dreptul lor.

16 gânduri despre „Votul prin corespondenţă şi frauda electorală

  1. Thurambur este un naiv-optimist daca are impresia ca frauda o sa fie doar de 6%.
    El a pornit de la premiza ca organizatorii votului prin corespondenta, adica MAE, este neutru.
    O putere este legitima daca eletoratul are incredere in sistemul de vot.
    In Romania peste 80% din electorat considera ca alegerile sunt fraudate in sistemul actual, deci legitimitatea este minima.
    Politicenii nu au vrut sa informatizeze evidenta prezentei la vot pentru ca sa nu se vada amploarea fraudei prin vot multiplu.
    Aceeasi politiceni nu vor ca sa ofere garantii, respectiv posibilitatea ca votantul sa verifice ca votul a fost inregistrat corect, si nici sa informatizeze evidenta participarii la vot pentru a impiedica votul multiplu, in tara si in straintatate.
    In sistemul actual procesul de vot este supravegheat de reprezentantii tuturor partidelor participante la vot si de ONG-uri, pe cand votul prin corespondenta nu mai poate fi supravegheat, pentru ca el are secvente in care este gestionat numai de MAE.

    Eu cred ca tocmai MAE o sa fie sursa de frauda si asta face ca frauda sa fie mult mai mare.
    Cine impiedica pe cei de la MAE, respectiv SIE, sa inlocuiasca voturile sosite la consulate, cu unele in care votul este cunoscut?
    Oficialitatile au elementele de siguranta, lista celor inscrisi in registru alegatorului si gestioneaza corespondenta in intervalul sosirii si inregistrarii.
    Cine impiedica MAE sa adauge voturi in numele celor care sunt inregistrati in registru, dar nu au trimis plicul in timp util sau deloc?

    Metodele de mai sus sunt posibile pentru ca proiectul de lege nu prevede feedback, respectiv posibilitatea votantului sa verifice a votul lui a fost inregistrat la candidatul votat de el.
    Daca votantul ar fi scris pe buletinul de vot un cod numai de el cunoscut si comisia de numarare sa inregistreze codul si cu cine a votat si l-ar fi afisat pe situl consulatului, alegatorul ar fi avut posibilitatea sa consulte lista sa vada daca isi regaseste votul.
    Olanda care a introdus votul electronic numai pentru votul prin corespoondena a prevazut acesta posibilitate, tocmai ca electoratul sa aiba incredere in sistemul de vot.

    Proiectul de lege al MAE nu a prevazut garantii pentru corectitudinea votului.
    Romania ofera asigurari si ne cere sa avem incredere in autoritati, ca in cazul FNI, ceea ce face sa planeze mari suspiciuni.

    De ce sa aiba MAE elementele de siguranta si sa nu le gestioneze doar AEP?
    MAE sa primeasca doar corespondenta de la solicitanti, iar in sens invers corespondenta sa plece direct de la AEP la alegator, prin posta normala.
    De ce este implicat MAE in procesul electoral?
    Implicarea unei autoritati subordonata guvernului in procesul electoral, incalca cele mai elementare reguli ale unui proces transparent si corect.
    Mai ramane sa fie implicat si STS cu votul electronic si „au pus bomboana pe coliva” alegerilor libere si a democratiei.

  2. Da, este o evaluare corectă. Cele mai multe temeri de fraudă îl descriu mai mult emitentul lor, decît situaţia reală. Procedura încă mai are cîteva excese birocratice şi doctrinare, pe care le-am semnalat la vremea lor.

    Screeningul iniţial, într-adevăr, va scurta lista electorilor, deci şi probabilitatea fraudei.

    Pentru darea în gît a unui eventual vot multiplu există CNP. Şi chiar dacă erorile de transcriere a cifrelor din CNP ar genera false voturi multiple, ele pot fi uşor demontate pe baza altor elemente de disjuncţie (inclusiv telefonice).

    Pentru identificarea votului fictiv se pot lista separat adresele (de) la care s-au trimis mai mult de două seturi de documente. Să nu uităm că MAE are obligaţia de a păstra datele de identificare ale electorilor, ceea ce iterează mult mai exact: locuri, autori şi complici, persoane reale, în eventualitatea (improbabilă a) votului fictiv. Sigur, cheile de identificare a votului fictiv pot fi mai multe. Inclusiv chei statistice.

    O singură problemă constituţională reală ridică votul prin corespondenţă: secretul lui. Dar nu secretul în raport cu organizatorul, ci secretul pe orizontală, atunci cînd la o adresă sunt doi sau mai mulţi electori. Însă şi pentru acreditarea secretului pe orizontală, procedura prevede completarea şi semnarea declaraţiei pe propria răspundere.

  3. Am reacţionat în luna ianuarie şi la obiecţiile unui deputat PSD (?). Ca întotdeauna, deputaţii nu răspund la scrisori.

    Stimate domnule deputat Rizea,

    Mă bucur să aflu că vă preocupă facilitarea votului la distanţă, însă, vă previn că pretinsa birocratizare a votului prin corespondenţă nu poate fi mai mică în cazul votului online.

    Atît datele de identificare a persoanei cît şi parola cu codul de acces (personalizat) se trimit tot prin poştă, chiar dacă opţiunea electorală se exprimă anonim şi online. Corespondenţa pe hîrtie este necesară din motive de securitate.

    Procedura este similară cu cea la înfiinţarea unui cont bancar online, şi se bazează pe sănătosul principiu: nu pui toate ouăle într-un coş. Cu alte cuvinte, nici toate datele cu caracter personal (ci numai o parte) nici codul de acces nu se trimit online.

    Aşadar, domnule deputat, sunt binevenite observaţiile dv. dar e bine să vorbiţi în cunoştinţă de cauză. Din acest punct de vedere, proiectul MAE este mai sigur decît ceea ce aţi prezentat dv. drept „trend”. Vă spun toate aceste lucruri cu toate că eu însumi am adus proiectului MAE observaţii tehnice şi doctrinare cam de aceeaşi natură, şi sper ca ele să fie luate în seamă la dezbaterea publică.

    Aş fi însă dezolat să aflu că aţi ridicat obiecţiile cu pricina doar pentru a urma tactica trasului de timp, atît de dragă partidului din care faceţi parte. Îmi pare rău că trebuie să fac această precizare, însă de la 10.000Km aşa se vede.

    Cu stimă,

    Marius Mistreţu
    Hiroşima

  4. Atat articolul lui Turambar cat si acesta ma depasesc total. In principiu si eu sunt pentru un acces cat mai larg la vot. Limitarea sau ingreunarea acestuia „pentru a ne apara de fraude” imi aduce aminte de administratia financiara unde trebuie sa prezinti o sumedenie de hartii pentru a demonstra ca nu esti evazionist. Prezumptia de vinovatie.

    Insa asa in nepriceperea mea, argumentele tale pentru linistirea temerilor nu ma conving deloc:

    „Pentru votul dublu trebuie controlată comisia de vot, ceea ce nu e aşa simplu acolo unde primarii sunt din opoziţie; iar alegerile locale sunt înainte de cele parlamentare. ”

    Parca se vorbea ca desemnarea comisiei sa fie facuta de prefecti, si nu de primari? Si chiar daca va fi facuta de primari, ok, excludem localitatile unde sunt primari din opozitie. Dar asta nu e nimic nou, de regula fraudele se produc in favoarea partidului ce are primar in localitatea respectiva. Prea putin linistitor. Cat despre Autoritatea Electorala care verifica dupa, speranta ca o institutie a statului roman ar modifica substantial sau inversa rezultatele unor alegeri in urma unor investigatii referitoare la frauda nu ma incalzeste prea tare. Apropo, domnisoara aceea care dansa hora in seara alegerilor europarlamentare cu tata Base si fetita candidata, de la ce „autoritate” era?

    „Atenţie, trebuie să producă nu doar lista, ci şi documentele cerute de lege pentru fiecare, unele emise de statul român, altele de autorităţi străine. În pasul doi, trebuie să trimită prin poştă, cu confirmare de primire, plicurile către toţi aceşti oameni, şi să aibă confirmările de primire.”

    Asta in varianta in care cineva verifica dupa aceea documentele, confirmarile si originalitatea acestora. Slaba speranta. Eu cred ca e suficient sa aiba lista si sa introduca voturile. Dupa aceea cel mult se vor constata „nereguli grave ce insa nu deformeaza rezultatele alegerilor”, parca asta era formula birocratica, nu?

    Eu cred ca este mai probabil ca pentru multi dintre cei ce vor putea fi identificati de MAE ca fiind in strainatate sa avem doua voturi: unul acasa, pentru PDL, si unul in strainatate, pentru PDL daca cetateanul nu voteaza, sau pentru cine vrea el, daca o va face. Limitarile vor fi date doar de pastrarea unor aparente privind prezenta la vot (desi colegii comunisti de peste Prut n-au avut complexe in privinta asta) si de controlul asupra autoritatilor din localitatea de origine. Ca afara, cu MAE, SIE si STS, totul va functiona ordonat si fara tulburari nedorite.

    Probabil ca cea mai buna protectie antifrauda ramane o prezenta masiva la vot.

  5. Impartasesc si eu dubiile, mai ales cele legate de a treia cale de fraudare: omul voteaza pe X, MAE bifeaza votul la cine vrea. In plus, cine stie cate metode or mai fi. Einstein spunea ca o problema nu poate fi rezolvata la nivelul la care a fost enuntata. Cu alte cuvinte, din pacate, oamenii cinstiti nu sunt la nivelul de „furtisag” suficient pentru a putea sa-si inchipuie toate metodele de fraudare pe care le-ar scorni o autoritate. In plus, in tara in care nimeni nu a fost prins cu votul multiplu, mi-e greu sa ma gandesc macar la „masuri antifrauda” mai elaborate. Mai degraba se deschide portita pentru niste fraude mari, care apoi vor fi acoperite generos cu pulpana plapumei amintite mai sus, „nu deformeaza rezultatele alegerilor”. In concluzie, sunt sceptic.

  6. Hai sa nu ne mai suparam si azi! Christos a Inviat, Adevarat a Inviat, depinde cine-i primul, pot sa spun si eu ca-i duminica deja! Bucurii, sanatate si multa lumina!

  7. Waw! Ma simt magulit de interesul aratat acelui exercitiu de metodologie :). Va multumesc pentru comentariile pertinente. Din critica se naste cunoasterea. Pina ma intorc in Bucurestiul care imi va permite o cit mai buna concentrare intelectuala, va urez „Hristos a inviat!” (da, da, chiar si ateii pot spune asta uneori 🙂 :p ), va imbratisez si va urez cit mai multi kilowati de lumina si parseci.

    🙂 :friends: :hugs:

  8. Adevarat a inviat! Raspund eu in numele crestinilor, agnosticilor si celorlalti ganditori ce scriu mai des sau mai rar pe acest blog. 🙂

  9. Pentru mine e foatue simplu, indiferent de cate filtre ti se pun in cale la votul prin corespondenta…o sa ajungi in posesia unui vot in plic pe care il poti vinde cui vrea sa il cumpere…situatie care nu exista astazi. Deci atat timp cat nu exista nicio masura reala de siguranta care sa ne asigure ca votantii stampileaza ei cu mana lor si in conditii de protectie a votului acest vot prin corespondenta reprezinta un bon de masa.

    Cum aceste conditii nu se pot asigura la domiciliul fiecaruia, votul ar trebui introdus in conditii foarte severe, in care votantul sa dovedeasca necesitatea: ca in ziua desfasurarii votului votantul se va gasi la mai mult de x km distanta de sectia de votare unde e arondat (fie prin adeverinta de domiciuliu in orase unde nu exista sectii de votare, fie prin delegatii, viza de flotant). Repet, dovezi foarte stricte…si verificabile, nu declaratii pe propria raspundere.

    Si da, ar tebui ca votantul sa plateasca toate costurile suplimentare fata de un vot normal. Ti se face un serviciu, nu mai stai la coada, nu te mai deplasezi km…insa sunt costuri cu identificarea, codificarea, corespondenta. Trbuie sa fie un win-win.

  10. mil, de citit si ultimele 2 randuri din acest articol. Niciodata niciun sistem nu va putea opri un om sa faca fix ceea ce doreste el cu votul sau. Mai mult, e dreptul lui.

  11. br3b, un votul este secret…altfel este nul, iti spun ca ma fost in comisii electorale locale destule. De aia votezi la sectia de votare in cabina si nu pe hol sau in curte…de aia, daca esti nevazator, nu poate intra in cabina cu tine decat presedintele sectiei care e teoretic neutru

    Atat timp cat nu poti justifica necesitatea votului prin corespondenta, exercitarea lui trebuie limitata la conditiile normale.

  12. Pingback: Spaima de un vot corect – azi votul prin corespondență | Sareinochi's Blog

  13. Pingback: paima de un vot corect – azi votul prin corespondență

  14. Pingback: Mizele ascunse ale proiectului MAI privind alegerile din 2012 | La colţu' străzii

  15. Pingback: Registrul electoral și votul la distanță | La colţu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.