La colțu' străzii

Cartile – ca decor de stilistica retro

15 comentarii

Pentru mine cartile si ziarele pe hartie (ironica subliniere) sunt deja niste frumoase obiecte de muzeu ale epocii pre-internet, inca accesibile colectionarilor.

Pubertin fiind, adunasem o colectie de casete audio de care eram foarte mandru, chiar daca majoritatea erau piraterii „Vivo” de anii ’90. Pe la jumatatea anilor ’90, cand au aparut primele CD-uri, exorbitant de scumpe, un coleg mai calculatorist asa, mi-a aruncat-o sadic si enervant de sigur pe el: „Casetele vor disparea. Viitorul muzicii inseamna mp3!”. Dupa care mi-a pus o bipaiala de melodie de pe un 486 care mie mi se parea ca se auzea oribil fata de muzica „de calitate” de pe casetele mele. Care muzica de casete audio oricum era „doar un fasait naspa” ca sa-l citez pe tata, fata de muzica de pe benzile lui de magnetofon, de care mama si acum dupa 30 de ani se streseaza ca ii ocupa inutil  sertare importante din biblioteca. Ce m-am mai certat, ce-am mai aparat muzica „pe banda” impotriva invaziei profanatoare a ciudatelor fisiere mp3, ce-am mai filozofat cu prietenul meu convins de moartea iminenta a casetelor audio! De colectia mea de casete audio s-a ocupat mama, care a eliberat rafturile la niciun an dupa ce-am plecat din casa la facultate, facand-o cadou copiilor din vecini, verisorilor, tuturor celor interesati de vreuna din casete. Ce-a mai ramas, a ajuns intr-o cutie printr-un pod prafuit de la tara.

Poate si din pricina adolescentei traite intr-un continuu progres tehnologic, cand viteza procesoarelor si a memoriilor se dubla de la an la an, poate si fiindca mi-a ramas in cap disparitia casetelor audio,  cum ziceam mai sus, am ajuns sa privesc ziarele si cartile, printul, ca pe niste viitoare obiecte de muzeu ale epocii pre-internet. De aceea mai cumpar uneori cate o editie de colectie profitand de pretul inca bun dat de tirajele si costurile lor din prezent.  Am evitat sa imi expun foarte direct aceasta convingere in fata iubitorilor de hartie tiparita, fiindca stiu ca as fi fost privit la randul meu tot ca un sadic, un profan! iar raspunsul ar fi fost inevitabil unul emotional. Dar sunt 100% de acord cu citatul de mai jos.

Indiferent ce pareri ati avea despre  Gabriel Liiceanu, trebuie notata opinia sa, macar in calitatea indiscutabila de editor de succes, cu vanzari de hartie tiparita in valoare de milioane de euro. Mai ales ca vine de la un filozof mai degraba conservator. Dintr-un interviu din Gandul de azi:

Reporter: În aceste zile există dezbateri serioase despre viitorul presei scrise: va rezista ea pe hârtie sau se va muta cu totul on-line? Credeţi că este posibil ca şi viitorul cărţii (tipărite) să ajungă la un moment dat să fie privit în aceiaşi termeni, în condiţiile în care generaţiile ce vin din urmă par să se hrănească spiritual aproape exclusiv prin formate video şi audio?

Gabriel Liiceanu: Da, cred că va veni acest moment. Nu ştiu dacă într-un an sau în zece. E mai uşor să pleci în vacanţă având întreaga bibliotecă pe ecranul unui Kindle şi să poţi deschide oricare dintre cărţile înmagazinate, la orice pasaj vrei, în câteva secunde. Aici nu e vorba de a face judecăţi de valoare, de a compara „epoca Gutenberg” cu cea a e-book-ului, ci de a privi realitatea actuală şi istoria care ne stă în faţă, cu luciditate. Când fiecare locuitor matur al unei ţări va avea un computer, e puţin probabil că forma tradiţională a cărţii va rezista. Vor mai exista biblioteci-muzee, cu ediţii deosebite, şi vor mai exista şi biblioteci private care vor decora casele oamenilor bogaţi. Dar ele vor trimite la o stilistică „retro” şi vor fi prescrise, pentru anumite camere sau genuri de case, de către arhitecţi. Îmi imaginez că obiectul carte va deveni unul de lux, că vor exita comenzi speciale de titluri, la preţuri uriaşe, pentru o mână de oameni.

 

 

15 gânduri despre „Cartile – ca decor de stilistica retro

  1. Nu cred ca ziarele scrise vor dispare rapid, ci mai curand vor urma evolutia radioului, dupa aparitia televizorului. Mai intai se vor adresa publicului sarac, ce nu isi permite sau nu stie sa utilizeze un notebook, apoi, dupa ce acestea se vor generaliza, vor mai supravietui o vreme ca produse de nisa. Va veni si o vreme in care isi vor lua locul in muzee, precum manuscrisele pre-Gutemberg, dar nu cred ca suntem aproape de ea.

    Cat despre carti, parerea mea personala este ca nu vor fi niciodata inlocuite de mijloace electronice. Pur si simplu e incomod sa citesti pe un ecran, eu unul nu pot citi „de placere” pe laptop. Ecranul oboseste, e pentru cititul superficial (stiri) sau obligatoriu (job). Cartile ca vector de cultura si relaxare facultativa vor ramane.

    Apropo, eu in ultimii 2-3 ani am cumparat multe carti. Odata la cateva luni cumpar 7-8 carti odata. Insa citesc foarte putin. Am sperat ca dupa ce voi fi mai liber voi reincepe sa citesc, dar deocamdata procesul de reobisnuire cu cititul e lent, desi o schimbare este. Insa imi aduc aminte ca asa a procedat si maica-mea: cumpara mult mai multe carti decat reusea sa citeasca. Pe multe le-am citit eu in copilarie si adolescenta, dezlipindu-le paginile la ani de zile dupa ce fusesera cumparate. Iar acum, la pensie, si ea si taica-miu citesc constant si destul de mult.

    Poate asa o sa fie si cu mine: daca nu reusesc eu acum o sa le citeasca ai mei copii, sau eu in alta perioada a vietii. Sa fie acolo, rau nu fac sigur.

  2. joness: nu cred ca esti singular. vanzarile de carti n-au scazut asa dramatic in ultimii ani. Oricum mult mai putin decat alte bunuri de folosinta indelungata. Faptul ca domunul Liiceanu isi percepe businessul amenintat „intr-un an sau zece” poate fi dintr-o experienta particulara.

    Stirea din pasaj e ca Humanitas se considera competitor cu mockup-urile de la ikea (si poate si cu pestii pictati). Sa nu ne enervam! Sa fim moderati! Poate merge si asa! 😦

    Ps: la ziare e alta „socoteala”. Ca sa fie cum zici tu trebuie sa si vrea/poata/gaseasca/acopere nise.

  3. parvan, eu cred ca pui problema gresit. Au crescut vinzarile de carti electronice fara indoiala si nu cred ca din cauza ca s-ar citi mai mult sau s-a marit populatia dornica de lectura. Eu cred ca mare parte din vinzarea de carti pe suport de hirtie se datoreaza rezistentei la schimbare a unui sistem care ne-a educat cu carti pe hirtie, ca si pretului oarecum prohibitiv al notebook-urilor.
    Mie mi-ar conveni sa-mi trimit copilul la scoala cu un reportofon pe care sa-l puna pe catedra, in loc sa-si deformeze degetele scriind urit cu prescurtari pe care nu le mai intelege nici el facind ceea ce se cheama „luat de notite”, as dona clasei o imprimanta wireless pe care sa-si scoata teza scrisa in word la laptop si as milita ca ministerul invatamintului sa aiba toate manualele online. Daca la ultima ar fi mai greu, cum crezi ca s-ar uita profesorii la fiica-mea in primele 2 cazuri? Crezi ca i s-ar permite?

    Cit despre ziare, cine ar prefera sa astepte sa citeasca miine pe hirtie ce poate afla azi online?

  4. pai evit sa pun problema in orice fel tocmai pentru ca-i un subiect prea complicat ca sa fie „rezolvat” la coltul strazii 🙂
    Doar ii spuneam lui joness ca nu e singurul. Da evident ca se cumpara mai mult decat se citeste, asa a fost mereu dar acum procentele au crescut. Si eu visez la table interactive in care sa poti lua istoria acelei tanle pe stick 🙂 dar momentan inca mai caut un manual pe care nu l-am gasit desi e 5-a saptamana de scoala.

    Apropo de „rezistenta la schimbare” (ce sintagma propagandista) recunosc ca-s crescut in biblioteca unui oras de provincie, ca posed peste 5000 de carti la care tin (desi o parte le-am dus la casa de la tara); nevasta-mea tocmai a mai „scos” o carte, umblu prin anticariate si librarii , am avut anul asta convingerea (aproape mistica) in durabilitatea cartilor intr-o biblioteca-muzeu din Florenta. Hate me daca asta te ajuta dar la unele schimbari chiar imi doresc sa rezist.

    PS: online-ul ca online-ul dar cresterea penetrarii internetului mobil face ca ziarele pe hartie sa devina „obsolete” 😦

  5. N-am nimic impotriva minuitorilor de hirtie, dar intre un search de max 2 minute si intre un drum la tara care se poate solda cu un rezultat de genul „ah, am crezut ca o am” dupa 2 zile de cautat un titlu, prefer prima varianta. Si asta ca sa nu mai spun ca inca sintem la inceputul cititoarelor electronice, ca inca sint in stadiul de cercetare (ma rog, produse deja dar trebuie imbunatatite) ecranele flexibile groase cit o foaie de hirtie. Cu un microSD si-un utilaj care seamana cu o carte o sa ai in format electronic cele cinci mii de volume + biblioteca din Florenta la dispozitie. Pe al doilea microSD o sa stea singura si neinghesuita o alta carte scoasa de nevasta 😛

  6. stai asa ca n-am zis niciodata ca se exclud. Traind din media sunt dependent de „net” iar „casa de la tara” am declarat-o frecventabila (si gazduitoare de bibloteca) abia dupa ce m-am asigurat cu retea, televizoare, pc-uri si alte ecrane si unitati de stocare indispensabile.
    Nu aminteam biblioteca din Florenta pentru continutul carti ci pentru Renasterea plecata de acolo cu ajutorul „cartilor” pastrate/transcrise cateva sute bune de ani.

    PS: ca te vad adicted si ca sa revenim cumva la tema cu decorul imi permit un hint: un ecran si o unitate de stocare (foto frame, tv care permite, monitor silentios etc)poate fi usor suport pentru un slideshow cu picturi celebre.

  7. Nu sint sigur (ti-am mai zis ca ai un stil ciudat, din punctul meu de vedere, de a te exprima-esti una dintre putinele persoane pe care nu prea le inteleg) dar cred ca vrei sa spui ca daca ar merge la carti/biblioteci ar merge si la picturi/muzee si-atunci eu va trebui sa recunosc ca nu se poate. Totusi, picturile alea foarte valoroase (originalele) pot fi vazute (cu obiectia ca s-ar putea sa nu fie tocmai originalele) dindaratul unor geamuri in care lumina luceste oricum numai original nu. Ciudet e ca transcrierea unei carti e motiv de renastere pe cind „transcrierea” unei picturi motiv de puscarie.

    Evident ca digitalizarea nu se va produce in timpul vietii noastre dar asta pentru ca lumea e saraca si neinformata. Degeaba ii trimt eu email bunica-mi daca ea nu numai ca n-are laptop dar nici n-ar sti ce sa faca cu unul.

  8. In ceea ce priveste scrisul sunt perfect de acord. Copilaria mea ar fi fost mai frumoasa daca as fi putut sa invat sa scriu direct pe calculator in loc sa re-invat in clasa I sa scriu cu dreapta, eu fiind stangaci.

    Insa in ceea ce priveste cititul sunt pesimist ca vreodata ecranele, oricat de avansate ar fi, vor putea oferi aceeasi experienta precum cartile pe hartie. Exista niste limite ale tehnologiei.De exemplu nici un sistem audio, oricat de performant, nu reuseste sa ofere o experienta auditiva superioara unui concert clasic ascultat live.

  9. Dorel: pai daca „nu prea intelegi” ce spun si totusi te preocupa, atunci eu o iau ca pe un compliment:) Unul din cele mai flatante. As prefera oricand ca in loc sa transmit/primesc informatii si certitudini sa transmit/primesc indoieli si cugetari interioare.

    revenind la hint, el era unul prcatic: un stick/sd/hdd cu picturi celebre, pus sa ruleze pe un ecran intr-o casa, poate fi o experienta de „stilistica retro” mijlocita de tehnologie si accesibila chiar si acum.

    joness: normal ca nu-i „aceeasi experienta” idee era de dezirabilatite a diverselor tipuri de experienta.

  10. Dorele, te intrevbi daca i s-ar permite fetei tale sa foloseasca reportofon in loc de notite si sa vina cu tema scoasa la imprimanta? In Romania in nici un caz, in tarile care au descoperit apa calda cu mult inaintea noastra probabil ca da.

    E prematur sa discutam despre disparitia cartilor, mai vorbim peste cativa ani.

  11. Intrebarea era retorica, stiu ca sintem in lumea a treia. Ca sa dau un exemplu, la metro, selgros, etc se dau cardurile binecunoscute, cu cod de bare. Aia cu apa calda au inventat pe smartphone-uri aplicatii care permit inregistrarea cardurilor si scanarea lor de pe ecranul telefonului mobil. Ei bine, in magazinele noastre nu se accepta decit scanarea de pe cardul fizic, adica trebuie sa rupi portofelul cu diferitele plastice.

  12. eltorque: la noi, clasa IV-a o scoala din centru bucurestiului, au fost pusi parintii sa se semneze un ROI prin care se interzic telefoanele care preiau imagini 😦 . tine si de parinti si de profesori nu doar de tara.

    Dorel: am desfasurat cateva campanii (mai mult pe cosmetice) in care „premiile” erau coduri de bara trimise pe telefon cu care se obtineau reduceri/produse dintr-un hypermarket. Problema n-a fost la casele de marcat ci la consumatorii care au considerat mecanismul mult prea complicat.
    Selgros si metro nu prea se poate caci implica firma si trebuie securizat.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.