La colțu' străzii

Ţara celor o mie de declaraţii

19 comentarii

Îmi amintesc acum câţiva ani, când mi-am luat permisul de conducere, că a trebuit să îmi „depun dosarul”. Unul dintre actele necesare era cazierul judiciar. Cum pe vremea respectivă încă mai eram cu domiciliul la Ploieşti, am fost la faţa locului. Am intrat într-o clădire insipidă în stilul fără gust al arhitectului modern, dar care avea la intrarea o placă aurită pe care scria mare „clădire inaugurată în timpul ministrului Rus” şi încă şi mai mare „prim-ministru Adrian Năstase”. Acolo erau adunate diverse servicii publice. Pentru cazier, mergeai la etajul doi, stăteai la coadă şi îl luai. Apoi, pentru permis, mergeai la etajul unu şi depuneai dosarul cu tot cu cazierul luat de la doi. Puteai să stai de la câteva minute la câteva ore, în funcţie de noroc şi de pilă; eu am terminat repede, nu că aş fi avut noroc.

Cu şi mai mulţi ani în urmă, m-am înscris la un curs de master. La înscriere am depus dosarul. Am pus cu grijă între coperţile de carton, în copii legalizate: diploma de licenţă – logic, că era un nivel superior; diploma de bacalaureat – dar puteam să am diplomă de licenţă fără bac?!; carte de identitate – să zicem că ar trebui, deşi nu prea văd cum puteam să obţin bac şi licenţă fără ea; certificat de naştere – că doar mi-ar fi dat statul carte de identitate şi fără el!; cerere în care am copiat cu grijă toate datele din documentele de mai sus, plus informaţii detaliate despre profesiile şi locurile de muncă ale părinţilor; poze (patru bucăţi). Din câte înţeleg, la fel e şi în ziua de azi.

Tot în urmă cu câţiva ani, pe când SRL-ul propriu mai avea activitate, aveam şi un angajat, pe mine, cu salariul minim pe economie. Pentru acest angajat plătam lunar taxe şi contribuţii la stat, nouă tipuri, cu nouă ordine de plată diferite; ca să mai scap de plimbat hârtii, începusem să plătesc anticipat pe câte trei luni, ceea ce ulterior mi-a adus alte bătăi de cap, căci fiscul nu a înţeles cum plătesc eu anticipat şi m-a somat să plătesc; aşa că am alergat să demonstrez că am plătit, ba chiar cu câteva luni înainte. De vreo doi ani s-au deşteptat, cerând un singur ordin de plată; am aflat însă că în spatele acestui unic ordin de plată, cineva, un funcţionar public, împarte manual banii în cele nouă conturi diferite, şi că dacă acest funcţionar greşeşte (da, mai greşeşte) te poţi trezi dator la stat.

Pe lângă plata taxelor, contribuabilul are însă datoria să şi anunţe statul că are de plătit, adică să facă bucuclaşele declaraţii; iar asta nu s-a schimbat. Pentru taxele de care vorbeam mai sus, trebuia să anunţ patru cinci instituţii că le dau bani: ANAF, Casa de pensii, Casa de asigurări de sănătate, Agenţia pentru forţa de muncă şi ITM. Lunar, la început doar pe hârtie, apoi pe hârtie şi pe dischetă. Când la şomaj au început să accepte declaraţii prin email a fost ca un miracol. Dar celelalte cer şi în anul de graţie 2010 dischetele – ia verificaţi, calculatorul de pe care citiţi acest mesaj are cititor de dischete? Lăsaţi un mesaj, facem un sondaj.

Mai mult, şi nici asta nu s-a schimbat, amenda dacă nu depui declaraţii este sensibil mai mare decât penalizările pentru neplata taxelor, pentru o firmă mică sau medie. Adică poţi să nu plăteşti, dar nu care cumva să nu depui hârtia (şi discheta!), că scoţi bani grei din buzunar.

Îmi amintesc de toate acestea acum, când statul a impus o taxă nouă şi apoi a însărcinat instituţiile din subordine să o colecteze. Aşa că acestea au făcut ceea ce ştiu ele mai bine, au cerut declaraţii; pe hârtie; depuse personal; trei declaraţii diferite pentru acelaşi venit (a patra, la fisc, se depune anual). Şi cu nesimţirea caracteristică şi-a pus contribuabilii pe drumuri pentru a duce exact aceeaşi informaţie la trei instituţii publice diferite, exact aceeaşi informaţie pe care o colectează oricum şi ANAF. Este vorba desigur de contribuţiile pe drepturile de autor şi declaraţii aferente.

Mi-am amintit şi cum prin 2005, după venirea la putere a dreptei, la Ministerul Comunicaţiilor, cu mult avânt a fost constituită o comisie care să lucreze la standarde de date pentru administraţia publică, un pas necesar pentru a crea un sistem informatizat. Planul pe termen era ca cetăţeanul să nu mai fie purtător de informaţie pe hârtie, ci această să treacă electronic de la o instituţie publică la alta. Am fost la prima întâlnire (de la „societatea civilă”), unde am constatat că erau mulţi oameni cu entuziasm, nişte reprezentanţi plictisiţi ai diverselor ministere, veniţi acolo că era sarcină de serviciu, şi o absenţă: ministerul de finanţe; pe ei nu îi interesa. La a doua întâlnire entuziasmul încă mai era, se mai răriseră plictisiţii, dar finanţele tot nu au venit. Apoi nu m-am mai dus, nu ştiu dacă finanţele au venit vreodată, dar ştiu că în cinci ani s-au schimbat cinci miniştri la comunicaţii şi evident nu s-a făcut nimic cu standardele de date.

„Reforma statului” este una dintre sintagmele cu care preşedintele Băsescu şi PDL au trecut prin două rânduri de alegeri şi probabil vor încerca din nou în 2012. Au eşuat lamentabil chiar acolo unde era mai multă nevoie de reformă, la nucleul dur al relaţiei între funcţionar şi contribuabil. În România, funcţionarului, de la cel de la ghişeu până la ministru, i se pare normal că trebuie să aibă aceste pretenţii absurde de la cetăţean, şi se comportă ca atare. El, funcţionarul, nu înţelege care-i treaba cu calculatorul şi la ce foloseşte, că doar poate cetăţeanul să plimbe hârtii prin oraş. Poate vă amintiţi interviul cu ministrul Vlădescu (pe atunci în Guvernul Tăriceanu) mărturisind senin că nu ştie să folosească aşa unelte şi nici nu îl interesează. Cu miniştri ca Şeitan, Vlădescu, Pogea, Videanu sau chiar Boc nu va fi în veci „reforma statului”.

Închei totuşi cu o doză de optimism. Anul acesta mi-am schimbat paşaportul, de data asta la Bucureşti. Nu am depus niciun dosar, am fost doar cu cartea de identitate, am stat vreo douăzeci de minute la coadă. Funcţionarul mi-a făcut poze, am semnat pe un dispozitiv electronic, pe baza CNP-ului a printat un formular deja completat pe care eu doar l-am semnat. După două săptămâni am revenit şi mi-am luat paşaportul nou (se putea şi mai devreme dacă plăteam suplimentar). Cu alte cuvinte, se poate.

19 gânduri despre „Ţara celor o mie de declaraţii

  1. Ovidiu, multumestei UE si geografiei (tara de frontiera a Europei, vorba istoricului) pentu treaba cu pasaportul.

  2. Cititoru’ de card se pune de unitate pt floapa? (floppy)

  3. Ocazional, mai citesc blogul roz al Simonei Tache. De obicei are umor in scriitura.

    Azi cred ca a semnat cele mai agresive paragrafe din cariera ei.

    http://www.simonatache.ro/2010/08/25/vreau-demisia-lui-boc-greva-fiscala-si-sa-emigrez/

  4. Si cu citat:

    „Am o prietenă avocat care a cerut consultanţă financiară la vreo trei firme de specialitate. Răspunsurile şi interpretările pe care le-a primit sunt diferite una de cealaltă şi absolut contradictorii.

    Nimeni nu înţelege nimic, nici măcar un doctorat în finanţe nu ne-ar putea ajuta să înţelegem ce ni se întâmplă. Jurnalişti, publicitari, artişti, avocaţi, contabili, stau cu toţii în bătaia jetului guvernamental de urină, iar răspunsul premierului avorton la toate astea este halucinant: “Atâta vreme cât situaţia asta nu există e doar o afirmaţie. Oamenii stau la coadă dar nu pentru cauza invocată de dumneavoastră. Trebuie să mi se aducă o analiză pentru asta”. Păi, futu-ţi analiza mă-tii, nu mai bine ne prezinţi tu o analiză a căcatului în care afunzi ţara asta, din ce în ce mai tare, pe zi ce trece, după care îţi dai demisia? Sau, mă rog, vorba unui coleg, ne-am mulţumi şi doar cu demisia, nu mai avem nevoie de analiză. Şi, înainte de demisie (sau după, nu ţinem la o ordine anume), nu mai bine îţi bagi undeva dosarele alea cu şină? Vezi, poate mai încape pe lângă dosare şi legea neconstituţională de micşorare a pensiilor, o altă dovadă a marii tale incompetenţe, care frizează deja patologicul. Poate încape şi grădina carpatică. Hai, şi tot haosul, şi toată mizeria la care asistăm cu toţii în fiecare zi. În nume personal, te rog să-ţi bagi în fund şi cele câteva zeci de declaraţii de venituri pe care numai eu le am de depus până la sfârşitul anului.”

  5. Ai uitat de delaratia la somaj. E drept ca se transmite pe email, dar tot declaratie este.
    Si poti duce declaratiile si pe stick usb. E drept ca, atunci cand pe la administratiile financiare e coada, daca ai discheta stai la coada care merge mai repede, unde doar se lasa declaratiile, nu sunt si preluate in baza de date.

  6. unitate floppy n-am nici la laptopul actual, nici la cel vechi, cumparat in 2003. E drept ca am un floppy extern din 2003. Pe vremea aia unele programe de declaratii generau fisierele numai pe discheta.
    Inca si mai enervanta este lipsa unor versiuni ale programelor pentru altceva decat Windows.

  7. @Reactionarul: nu ştiu, du-te cu cardul să depui declaraţia, ia vezi, ţi-o primeşte? 😀

    @Liviu: ah, da, la şomaj era pe email, nu la ITM! Voi modifica, mulţumesc.

    Îmi amintesc şi programele pentru declaraţii făcute în VBasic, cât se poate de neprietenoase şi care merg doar pe Windows.

  8. Eu am floapa, ofc! 😀 O am din 99 si am mutat-o din PC in PC de cate ori l-am schimbat, si am schimbat vreo 4-5 pana acum…

    Si la laptop am floapa externa, iar daca achizitionam desktopuri, fara floapa nu se discuta. Ghici de ce. 😀

    Eu sustin guvernul la faza asta. Sunt milioane de oameni ce trec prin chinul asta de ani de zile. Tonomatele n-au avut habar, pentru ele este „creatoare” (de ce, de laturi?) si ca urmare evazioniste. Daca era posibil eu i-as fi pus sa plateasca din urma tot, si desigur sa depuna si declaratiile restante, cu amenda, si sa isi calculeze singuri majorarile si dobanzile de intarziere. Daca era vorba de orice alta categorie sociala nu se afla nimic. Astia, dupa ce au FURAT statul ani de zile mai si guitza acum. Ua!

    Nea asta: http://www.evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-sa-le-mai-platim-taxe-acestor-guvernanti-nesimtiti-904195.html zice ca nu stie ce e aia „salariul mediu brut utilizat la fundamentarea asigurărilor sociale de stat”. Daca nu stie, atunci cum si-a calculat suma de plata pentru asigurarile sociale? Procent din ce??

  9. Cred ca n-am mai vazut discheta floppy (si unitatea aferenta) de vreo 10 ani.
    Astia din romania sunt niste imbecili.
    Am prieteni contabili care mai lucreaza cu stickul USB dar dupa fiecare vizita la fisc trebuie sa deviruseze stick’ul, efectiv colcaie de virusi/malware/spyware.

  10. joness, aveam pretentii de la tine. Evazionisti? Oamenii se autoprotejeaza pentru ca n-ar primi nimic in schimbul banilor dati la stat. Nu intelege nimeni ca statul lui Boc vrea sa fure de la oamenii astia bani ca sa plateasca pensiile celor de la care au furat bani timp de 20 de ani? Peste 20-30 de ani cind vor iesi la pensie „evazionistii” de azi va avea grija bocul de-atunci sa le taie pensiile „nesimtite” cu 15% sau sa le impoziteze daca nu le poate taia. O sa trebuiasca sa vada ce dobitoci mai sint prin tara si cum poate lua piele in plus de pe ei.

  11. Dorel, mai naspa e ca pensiile cu adevarat costisitoare sunt cele legate de linistea batranetilor de „paznici”, fie ei colonei, nomenclaturisti, magistrati comunisti si alti diversi… „securisti”.

  12. @joness: şi eu sunt de acord în principiu că taxare identică a tuturor veniturilor din muncă (indiferent de muncă) este o măsură binevenită. Ba chiar sunt de acord şi cu propunerea ta de taxare retroactivă, dacă ANAF ar avea capacitatea de a implementa aşa ceva.

    Însă felul cum e pusă în practică măsura e de tot râsul (sau plânsul). Că unii se chinuie de ani de zile cu sistemul idiot nu mi se pare un argument pentru a-i chinui şi pe ceilalţi.

  13. Pe mine faptul ca pe langa milioanele de contribuabili cinstiti ce se chinuie de ani de zile cu sistemul idiot se mai chinuiesc acum si cateva zeci de mii de „creatori” de radio-sant invatati sa nu plateasca nimic si sa nu declare nimic pentru ca ei sunt „a patra putere in stat si n-are curaj nici un guvern sa se ia de ei” nu poate decat sa ma bucure, o bucurie rautacioasa, desigur. Da-le Bocule cu coasa peste nas! Vladescule, n-ai tupeu daca peste o saptamana nu anunti ca toata procedura a fost eronata si trebuie reluata de la inceput (asa cum altii au patit nu odata…)!

    Oricum nu sta nimic in loc in timpul ala. Un ziar precum Click poate fi facut integral de un elev de 12-a, iar programul de la A3 il tine Stan fara nici un efort 24 din 24! La OTV si B1 metoda se foloseste de mult. Restul sa stea la cozi!

  14. Ovidiu, eu am (numai) 3 probleme cu toata tevatura asta:

    1–sa ma pici cu ceara si nu-nteleg cum e posibil ca nimeni sa nu acuze lipsa de legalitate 😦 s’a incalcat legea transparentei decizionale, pentru ca nu s’a facut consultare pe tema asta (nu-i prima data cand acest guvern ia decizii contrare procedurilor din legea 52–sa ne aducem aminte de coduri, de salarizare, se reforma justitiei etc…) s’a incalcat legea privind modificarea codului fiscal si s’a incalcat legea privind normele de tehnica legislativa… de asemenea, includerea unor reglementari privind contributiile in legislatia fiscala e, la randul ei, ilegala 😦

    2–nu mi-e absolut deloc clar cu cat % creste baza de contributie la aceste fonduri, prin aplicarea acestor prevederi… da, cu totii depunem declaratii de venit global la ANAF, iar din datele vehiculate in primavara am inteles ca ~0,7 milioane de „contributori” a(vea)u alte baza contractuala decat legislatia muncii… bun, vor obtine ceva mai multi bani de la noi, da’ „noi” vom fi mai multi?!? [si cum s’au gandit ei ca aparatul administrativ, cu personal redus, va putea procesa un volum de hartii cu vreo 25% mai mare decat pana acum?!? da, intrebarea asta se leaga de absenta studiilor de impact, pe care le invocasem la punctul 1]

    3–nu inteleg cum sa completez anumite rubrici din acele formulare… nu-s primele formulare ale statului roman pe care nu le stiu completa de prima data–o sa-nvat in timp, iar pana atunci voi scrie acolo „nu stiu”… dar am un astfel de contract „independent” in baza unui proiect finantat din fonduri europene, unde autoritatea de management a intarziat platile atat de mult, incat aproape ca mi-a pus angajatorul in imposibilitate de plata 😦 si-am convenit cu angajatorul meu sa-mi dea banii cand va putea… teoretic, eu am contract si-a trebui sa incasez banii, da’ nu e clar cand ii voi primi–si nu-mi convine sa declar si sa platesc in 2010, daca eu voi primi banii abia in 2011, tot din vina statului 😦

    cu alte cuvinte, desi discutia despre informatizare e corecta la nivel de reforma a statului, pana sa ajung acolo, eu ma blochez in alte aspecte, mult mai pamantesti… m’ajuta si pe mine cineva?!? vreun centru d’ala de consultanta/consiliere/informare publica inventat de statul roman?!?

  15. Detin laptop.Ma mir ca inca mai am un locsor mic pentru CD\DVD.

    De curiozitate: se mai gasesc de cumparat dischete?? Eu nu prea am mai zarit asa ceva.

    Suntem o natie de dosare si atat. Dosar pentru cutare, cu declaratie, cu semnatura, cu numar de exemplare, legalizate pe jumatate iar cealalta jumatate declaratie pe proprie raspundere ca nu’s fake-uri etc. Unde mai au loc de atatea dosare? Oare cati bani s-ar scoate din reciclarea lor? Ca – vorba aia – e criza.

  16. joness #8: am vazut la flashmobul ala ridicol u individ care se plangea ca trebuie sa declare si in lunile in care nu obtine venituri. Acelasi individ in urma cu ceva timp era extrem de vehement cu „evazionistii” care tin firme desi nu fac profit si concluziona ferm ca trebuie musai introdus impozitul minim.
    Mi-am adus aminte de comentariul tau de aici si tind sa-ti dau dreptate: oamenii, mai ales cand iau decizii si pt altii, ar trebui confruntati concret cu rezultatele alegerilor pe care le fac.

    PS: normal ca am floapa (tot asa plimbata de pe un desktop pe altul) si am chiar si una de rezerva.

  17. Este acelasi profund egoism si subiectivism ce mentine pseudo-societatea romaneasca intr-o stare de pulverizare. Fix aceeasi situatie ce ne indigneaza profund la altul este pe deplin justificabila la noi. Punctul cardinal al sistemului de valori este EU-ul propriu, ce include inclusiv satisfactia generata de beneficiile nemeritate si raca profunda fata de succesele altora. Nu suntem o comunitate, ci doar o adunatura de frustrati macinati de ciuda.

    Undeva firesc avand in vedere inversarea de valori pe toata scala societatii. De sus si pana jos sunt aproape exclusiv impostori. De la presedinti impostori pana la tarani impostori care prefera sa se imbete in carciuma in loc sa sape.

  18. Din punctul meu de vedere cred ca sistemul trebuie revigorat de principiu de la cap…nu de la coada…(deoarece e deja imputit) de ce nu se fac astfel de controale inainte de intamplarea unor tragedii precum ,,Giulesti” ?

  19. Aceste drumuri si declaratii exista de ani de zile. Pana acuma cei care (se) plangeau erau contabilii. Doar ca ei plangeau cu un ochi, dar radeau cu celalalt (nu de alta, dar peste 50% din banii lor veneau din completarea si depunerea declaratiilor).

    BTW: ai mai uitat de Registrul electronic al salariatilor de la ITM + copie de pe statul de salarii.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.