La colțu' străzii

O scrisoare din Hiroşima

20 comentarii

Marius e doar un nick amic, e unul din acei comentatori ocazionali cu care din când în când mai întreţinem politeţuri online precum vizite reciproce pe blog. Când am descoperit că în afara blogului este şi cârciumar (primul link ciudat în stânga are poze, dacă textul e o problemă 😀 ), am înţeles cum a deprins meşteşugul de a fi gazdă bună pe blog şi mai ales, de unde îşi trage deschiderea la vorbă cu clientul de la comentarii. Până la urmă, uneori, un blog, un forum pot fi şi forme de cârciumi virtuale. 🙂

Ştiam de o scrisoare mai veche către fostul ministru de externe Diaconescu şi în general cunoşteam saga sa personală şi principială cu statul român pentru a obţine mici demnităţi umane gen posibilitatea unui fapt atât de simplu: votul prin corespondenţă.

Împrumut aici ideea fixă a unui prieten bun, aceea că majorităţile umane, poporul, plebea de fapt nu contează, oricât de sufocant de uriaşe ar fi ca număr de indivizi. Oricât de majoritară ar fi, o mulţime este de fapt mişcată din inerţia ei de turmă de către  minorităţi aparent insignifiante şi iniţial văzute ca excentrice şi neputincioase. Ca un fel de epidemie, sunt anumite persoane care pot contagia mulţimi întregi cu anumite idei, bune sau malefice, schimbând culoarea şi convingerile majorităţii.

Săptămâna aceasta, Marius îşi continuă povestea sa personală cu statul român (nu cu România!) printr-o nouă scrisoare adresată domnilor Voinescu şi Baconschi. După ton şi scriitură se vede că nu e prima adresă, dar nici ultima. Când simple demnităţi umane, precum votul prin corespodenţă sau simplificarea procedurilor legate de cetăţenie, vor deveni realităţi pentru România, „lumea” va lua aceste lucruri de-a gata, nimeni nu se va gândi la perseverenţa excentrică a unui cârciumar român din Hiroşima.

20 de gânduri despre „O scrisoare din Hiroşima

  1. Mulţumesc pentru susţinere şi rostogol! Următoarea temă va fi, cît de curînd, despre demnitatea persoanei şi Dreptul familiei. E mult de mulinat… 🙂 Stay in touch!

  2. Ovidiu, îţi sunt recunoscător.

    Uite, am pregătit o temă ce priveşte mai ales cetăţenii din ţară. E tot despre demnitate şi despre capitalul personal de timp. Dacă crezi că merită rostogolită, o poţi face „la liber”. Asta înseamnă că eşti liber să alegi ce, şi cînd să preiei.

  3. Vezi ca suntem mai multi pe aici, in speta articolul acesta l-a scris breb. 🙂

    Nu-i bai, toti te sustinem, pentru ca intr-adevar meriti, si tu si cauzele tale. 🙂 Succes!

  4. Multumesc, Joness.

    Adineaori l-am confundat pe TOG cu Ovidiu. Îmi pare rău. Ce să fac? Imbătrînesc. În prăvălie, nevastă-mea e nomenclatorul care-mi suflă numele clienţilor. Dar aici trebuie să roşesc de unul singur. 🙂

  5. Marius, da-o dracu’ de politica dimboviteana, mai bine povesteste de la japonezi. Macar ne mai scade tensiunea 🙂

  6. Păi, Dorele, io nu mă bag în „speculăţele” şi „bovărele” despre politica dîmboviţeană. Nu fac pronosticuri, nu pariez pe nimic. Nu prea citesc gazete, nu mă uit la TV. Văd că pînă şi la Voxpublica mi-au banat IP-ul, că nu mai pot intra acolo de la prăvălie. Nici măcar Realitatea fm. nu mă mai lasă să ascult. Cum ziceam, mă bag însă acolo unde văd diferenţe flagrante între cele două birocraţii şi popoare prietene. Cred că sunteţi curioşi să aflaţi despre japonezi, însă cred că e mai util să ştiţi ce stă la baza comportamentului lor, fără să mă bag în drept comparat, ci doar în „empiruţe” personale comparate. Cam ca în scrisorile persane, minus fineţurile stilistice.

  7. Marius, eu cred ca Dorel iti sugera sa te-apuci de un blog de restaurant gen „Un carciumar roman din locul unde-a cazut bomba nucleara”.

  8. Pai, m-ar fi interesat, de exemplu, daca Garda Financiara Japoneza vine vreodata in control cu scopul declarat amical, la o cafea in timp ce comisarul completeaza procesul verbal, ca e ordin de 15 cu 20, unde 20 e amenda si 15 spaga. Milioane vechi. Daca vine OPC-ul sa-ti dea 300 milioane amenda ca ai un afis pe care scrie ca vinzi feta, cind „se stie” ca aia e marca inregistrata de greci, dar pleaca cu 20 si multe sarutari umile de miini. Mai am 🙂

  9. În 13 ani, doar o dată mi-a venit de la fisc. Dar pentru ce crezi? Pentru un chestionar sociologic. Inspectorii de acolo nu au numai treaba lor, ci mai fac şi trebuşoare utile în estimarea uşoară a volumului de încasări pentru anii viitori. Asta nu înseamnă că nu suntem monitorizaţi. Suntem, dar discret. Informaţiile de screening (profiling) se obţin indirect, de la compania de apă-canal. Se uită la cît ai consumat, ce încasări ai declarat, şi dacă raportul yeni/litru e prea mic, abia atunci devii suspect. Dar nici atunci nu vin în control. Îţi pleacă cu gunoiul pentru cîteva luni. Şi dacă găsesc în el urme de contabilitate dublă, abia atunci vin. La sigur. Mi-a povestit o proprietăreasă de club cum a umflat-o liota de inspectori, i-au aşezat hîrţoagele în cutii de carton, după care, în liniştea din adîncuri, au făcut împreună socoteli. Au scos-o datoare la fisc vreo 15 milioane yen. I-a plătit şi şi-a salvat afacerea.

    OPC nu vine decît împreună cu poliţia şi cu televiziunea. Dar ca să devii vedetă, trebuie să fi făcut ceva nasol, cum ar fi, să fi intoxicat pe careva. Dacă apari la telejurnal, îţi poţi lua adio de la afacere. Acum vreo doi ani am auzit că e o directivă cum că trebuie să scriem din ce regiuni ale Terrei provin materiile prime. Habar n-am dacă e obligatoriu. Pînă acum, nici clienţii nu m-au întrebat. Dacă le-a plăcut mîncarea mai vin. Dacă nu, nu.

    Controlul sanitar se face o dată la 5 ani, cînd vine sorocul pentru reînoirea autorizaţiei. Se uită o fătucă de la primărie dacă ai modificat poziţia utilajelor din bucătărie, după care face şi ea actualizarea în schiţa spaţiului, în cazul în care sunt diferenţe. Totul durează 10 minute.

    Acum vreo 7 ani mi-a venit şi poliţia să-mi aducă un formular destinat localurilor în care se bea alcool* şi ţin deschis mai tîrziu de ora 23. Au zis că vin ei să ia formularul completat, dar nici pînă în ziua de azi n-au făcut-o, deşi cabina e două străzi mai încolo. Mai des am fost eu la poliţie să-i „mobilizez”, cînd se mai isca cîte o bătaie în stradă şi se nimerea să fiu în apropiere, sau mai duceam cîte vreun obiect găsit pe stradă, obiect după care poate plîngea cineva.

    ––––––-
    * pentru a vinde alcool nu e nevoie de autorizaţie specială

  10. Marius, astea-s toate controalele periodice ale statului? o astfel de lipsa de reglementari prin Europa ar fi un stat ultra-liberal.

    Presupun ca raritatea controalelor balanseaza cu pedepse drastice in caz ca chiar exista motive de amendare. Si desigur, presupun ca mai exista si instrumentul reclamatiei unui client nemultumit.

  11. Altfel, despre cîtă libertate şi legalitate am învăţat aici, poţi afla din postul ăsta:
    http://delaepicentru.wordpress.com/2010/04/29/falansterul-lui-ponta-debuteaza-cu-3000-de-indulgente-episcopale/
    Tot ce reclam acolo reprezintă viziunea generală de aici despre despărţirea economicului de politic. De-aia zic că se poate citi şi din spiritul celor scrise despre viaţa în Japonia.

  12. Trebuie sa precizez ca Dorel este el insusi ex-patron de carciuma damboviteana, asa ca are o curiozitate „profesionala”, daca putem spune asa. 🙂

    @breb: poate ar trebui sa presupunem si ca exista in general o etica mai ridicata, si ca majoritatea oamenilor, antreprenori, angajati sau reprezentanti ai autoritatilor, pur si simplu isi fac treaba, fara a avea prea multe dileme existentiale in legatura cu asta.

  13. Domnu’ Marius, pana la urma pornesti sau nu blogul acela despre povestea unui carciumar roman in Hiroshima? 😀

    Ar fi o aparitie online foarte exotica si ar fi oricum un blog incognito fata de clientii tai, cati dintre ei stiu sa citeasca romana?

  14. Breb, în ramura mea, cam astea sunt toate. A! Era să uit! Mai vine o dată pe an un control de la pompieri, dar ne anunţă agentul imobiliar cînd, şi în ce interval orar. Afişează în lift. E util să ştiu, pentru că, am o problemă de legalitate. Clădirea nu are scări curente, ci se circulă numai cu liftul. În prăvălia mea se intră direct din lift. Scările de urgenţă sunt în spate, dar nu-s foarte sigure, deoarece sunt foarte aproape de o altă clădire, care, dacă şi ea ia foc, nu mai există ieşire. De aceea, proiectantul a prevăzut în camera contoarelor de pe fiecare etaj, chepenguri şi scări încastrate, pentru a face un al doilea culoar de evacuare. De aceea, camera contoarelor nu trebuie să conţină niciun obiect combustibil, şi în general, niciun obiect. Îţi dai seama că nimeni nu rezistă tentaţiei de a-şi ţine acolo cel puţin mătura/ aspiratorul, găleata şi mopul. Io am acolo şi o ditamai imprimanta, şi uniforme de schimb, şi componente de calculator, şi unelte… În condiţiile astea, civilizat este să fiu anunţat din timp, pentru a nu cădea în culpă.

  15. Breb, poate un post (de radio „enervan”). Ceva în de genul: răspundem ascultătorilor. Nu pot vorbi aşa, despre ce fac dacă nu sunt întrebat.

    Deocamdată pregătesc un post pe tema: individul ca instituţie. Ar fi util, pentru că, odată însuşit conceptul, veţi descoperi cîte situaţii în care obligativitatea copiilor legalizate, a ştampilelor notarilor şi traducătorilor e opusă abuziv de către stat. E bine să ne fixăm în cap ce înseamnă subsidiaritate, pentru a putea contesta temeinic abuzurile statului atunci cînd se bagă mai mult decît îi e permis, în chestiunile de drept civil.

  16. Dorele, dacă-ţi povestesc mai multe, cred că-ţi faci sînge rău, dar te şi înfricoşezi. În cartierul ăsta, populat mai cu seamă cu: restaurante, baruri, cluburi, karaoke şi alte chestii (unele fără sutien), fără exagerare, sunt 1000 de prăvălii. Cam toate clădirile au două sau mai multe localuri. Sunt şi clădiri cu cîte 30 de localuri minuscule. Numai în bloculeţul în care am eu prăvălia (P+4* şi o arie nu mai mare de 50mp la bază cam 7x7mp) sunt 8 localuri. Cîte unul la parter şi E4, şi cîte două la etajele celelalte. Cum ziceam, puzderie. Cam 30-40 falimentează în fiecare lună. Acum cu criza s-au înmulţit. Numai în octombrie 2008 au falimentat aproape 150. Şi nici eu nu mă simt prea bine. Am aproape două luni întîrziere la plata chiriei. Însă agentul imobiliar e înţelegător. Oricum, mi-am zis că, dacă se va burzului la mine, o voi face şi eu la rîndul meu. Îi voi propune un compromis. Dacă el îmi ieftineşte chiria (actualmente 225.000 yen pentru 42mp) o să mă pot, chipurile, împrumuta, pentru a o aduce la zi. Altel, să nu se mire dacă voi întîrzia chiar mai mult. 🙂 Dar n-am io norocul să-mi zică ceva. Oricum, am la el un depozit de un milion de yeni ca garanţie. N-are decît să ruleze din ei cît întîrzii eu cu plata chiriei.

    ––––––
    * Japonezii nu au parter. Parterul de la noi e socotit etajul 1.

  17. Singe rau n-am de ce sa-mi fac, eu am renuntat la o circiuma care nu mergea grozav pentru ca am primit o oferta pe care n-o puteam refuza, foarte avantajoasa. Ulterior mi-am deschis o alta afacere, vind mincare si asta in timp ce sint si angajat. Viata grea in Ro 😛

    Chirie ~1000 euro, garantie tot 1000. Controale de Craciun si de Paste de la vreo 5 institutii, care vine prima pleaca cu potul, cum povesteam mai sus, la celelalte, de obicei, e suficienta milogeala. Fara sa te umilesti oricum nu accepta nimeni sa-ti ia spaga.

    P.S. Cel mai tare m-ar interesa cum naiba ai ajuns sa-ti faci circiuma tocmai la capatul lumii, daca te-apuci vreodata de blogul ala sau chiar si aicic, daca ai chef 🙂

  18. OK, Dorele. O să deschid acolo discuţia. Hai, că mi-ai dat nişte teme de gîndire de cred că iar nu voi dormi la noapte.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.