La colțu' străzii

Păcatul naţional? Invidia. Leapşa.

25 comentarii

„Care crezi că e păcatul vostru naţional?” M-a întrebat recent un englez, consultant într-un proiect în care lucrez şi eu. „Al nostru este mândria”, a adăugat repede, ca să nu-mi lase loc de scăpare. Am câştigat timp ducând discuţia către nu putem să generalizăm, fiecare individ e altfel. Nu m-a lăsat, nu facem ştiinţă aici, suntem la o cafea, aşteptăm să ne bage în seamă clientul care ne dă o groază de bani să aşteptăm la uşi. Mergem pe majorităţi, pe speculaţii, atitudini dominante, nu faceţi voi asta în sondajele voastre? Am intrat deci în joc: invidia, am răspuns. Suntem invidioşi pe orice are altcineva.

I-am explicat proverbul cu capra vecinului. Îl ştia – e la al patrulea proiect în România, a adunat peste doi ani de stat aici. Am discutat puţin despre exemple concrete, am comparat cu capra bulgarului (inevitabil), am căzut de acord că da, ar putea fi. N-am apucat să aflu care credea el că e păcatul nostru naţional, am fost invitaţi înăutru, la discuţia cu oficialii. Pe parcursul ei a revenit de câteva ori aluzia fină la cât suntem plătiţi noi consultanţii, faţă de ei, funcţionarii; problema nu era conţinutul, ci onorariul. A propos, grea e viaţa de funcţionar.

Am răspuns atunci cam în grabă, fără a avea timp să mă gândesc. Am făcută însă mai târziu şi am ajuns la acelaşi răspuns: invidia e păcatul nostru naţional. Casa mai mare, maşina mai puternică, muzica mai tare, primul la semafor, leafa cu un leu în plus, toate sunt feţe ale invidiei noastre. Prea des suntem preocupaţi să ne comparăm cu ceilalţi în loc să ne raportăm la propriile repere. Avem propriile repere?

Spaţiul public, spaţiul de dezbatere, este iremediabil compromis de invidie. Atâţia oameni inteligenţi – asta fără să mai pune la socoteală proştii – se pierd în căutări febrile în a căuta viciile discursului celuilalt şi chiar ale persoanei celuilalt. Atunci când citim un text şi vrem să dăm o replică, prea des ne concentrăm să găsim şi să demonstrăm irefutabil păcate de moarte ale argumentului celuilalt, cât mai multe cu atât mai bine, să reducem totul la zero, la nimic, şi altfel să ne arătăm superioritatea intelectuală. Prea rar căutăm complementaritatea ideilor, separarea celor bune de cele rele, lucrurile comune pe care se poate construi. Cum am putea să lăsăm să pară că lucrurile bune s-au născut din ideile celuilalt?

Când îi întrebi pe cei ce spun că înainte era mai bine ce anume era mai bine, cele mai multe răspunsuri merg în zona unui egalitarism iraţional: toţi aveau la fel, sărăcia era comună tuturor; acum diferenţele se văd (diferenţe era şi atunci, dar camuflate atent, de frica represaliilor cel mai adesea). Toţi ne descurcam într-un fel sau altul. Să nu ai e rău, dar nimic nu e mai rău decât să ştii că vecinul are puţin mai mult ca tine. Înainte aveam şi noi câte ceva care să-i facă pe alţii invidioşi, acum ne-a rămas doar invidia.

Să mai adaug şi altele? Anti-americanismul şi anti-occidentalismul larg răspândite; disperarea cu care ne agăţăm de „imaginea României în lume” până la a protesta oficial împotriva unui biet comic care face o glumă proastă; aproape inexistenta activitate asociativă şi filantropică; despicarea firului în patru; negativismul cronic. Toate acestea şi multe altele au în ele păcatul invidiei. Păcatul nostru naţional.

N-am aflat părerea englezului, dar promit să-l întreb la proxima aşteptare în faţa unor uşi funcţionăreşti. Între timp, vreau să aflu şi de la alţii care cred că este păcatul nostru naţional (reţineţi, nu facem ştiinţă aici, lucrăm cu majorităţi, cu speculaţii). Îi întreb pe colegii de blog, pe Breb, joness şi Liviu, măcar un comentariu să mai scrie şi ei pe la colţul străzii. Îi întreb pe Mihnea şi Dan Şelaru, pe Tudorina şi pe Călin Hera şi nu în ultimul rând pe maeştrii cifrelor Cristi Pârvan şi Turambar. Spuneţi, domnilor şi doamnă, care-i păcatul nostru naţional?

UPDATE: Răspunsurile diverse mă fac să simt nevoia de a face o listă cu păcate naţionale. Aşa suntem noi, păcătoşi:

  • Turambar: Negativitatea şi inconsecvenţa.
  • Dan Şelaru: Delăsarea (lipsa de scopuri personale)
  • Mihnea: lipsa de evoluţie în pas cu vremurile
  • Sym: dispreţul faţă de orice reguli, individualismul asocial (egoismul?)
  • Simona: imaginea contează în detrimentul altor lucruri mai valoroase (trufia?) şi răutatea în relaţiile cu ceilalţi (egoismul?)
  • chirvase: fudulia
  • Andra: oportunismul, dar zice că e calitate, nu defect 😀
  • Un anonim: invidia şi ura de sine

Mă duc acum să meditez la păcatele mele…

25 de gânduri despre „Păcatul naţional? Invidia. Leapşa.

  1. Care-i pacatul national? Grea intrebare. O sa ma straduiesc sa raspund.

  2. Dispretul fata de orice fel de reguli, individualismul asocial.

  3. Eu as zice ca sint mai multe pacate nationale, si dupa mine in ordine

    – primul e faptul ca imaginea conteaza in detrimentul altor lucruri mai valoroase – motiv pentru care sint atitea masini scumpe pe strazi, sa vada cu cine are de-a face

    – al doilea – rautatea in relatiile cu ceilalti, in prea multe cazuri oamenii la noi sint deranjati de prezenta celorlalti, le iau locurile in autobuz sau ocupa drumul in masini. Se gasesc explicatii in primul rind malitioase ii ce ii priveste pe altii, circul la televizor in care unul balacareste pe altul are cei mai multi fani. In plus fata de individualism si lipsa de spirit civic.

  4. fudulia (care, normal, implica prostia)

  5. Oportunismul, adica atasamentul fata de comportamentele de succes, indiferent de valoarea lor „morala”, de regimul politic, sau alte valori.
    mi se pare o calitate nu un defect.
    nu cred in povestea cu capra vecinului

  6. Negativismul si inconsecventa. Turambar, ca de obicei, le stie pe toate si le spune cu vorbe frumoase, pline de miez, ca un om mare si intzelept. Ca ca el nu-i nimeni… 🙂

    http://turambarr.blogspot.com/2010/04/pacatul-national.html

  7. Gresiti amandoi, eu le stiu pe toate. 🙂

  8. Pingback: Păcatul nostru naţional

  9. Eu sunt de acord cu tine: invidia. Raca, preocuparea obsesiva pentru ce are altul, cateodata chiar ura profunda, mistuitoare fata de Celalalt, si mai toata lumea este Celalalt.

    De unde lipsa atitudinilor civice si filantropice, comportamentul izolant si agresiv, mentalitatile patriarhale, lipsa de incredere in normele si institutiile societatii, negativismul si victimizarea permanenta. O comunitate pulverizata.

  10. … 🙂
    and I stand for it !
    romanii au fost invartiti in jurul axei lor de prea multe ori in istorie, pt. ca asta sa nu fie singura calitate/defect care ne-a asigurat supravietuirea

    ca modelul de succes a fost pozitiv sau negativ (sa „fim uniti” in jurul partidului, sau sa moara capra vecinului in democratie), are mai putina importanta

    Nu am beneficiat de epoci stabile istoric, ca sa avem timpul fizic sa atasam valoare morala comportamentului de succes (a fost mai important sa fii the last one standing, decat sa fii mort bun :))
    Comportamentul politicienilor la televizor e unul agresiv dar cultivat sa fie asa, nu e natural

    Daca vom beneficia de oarecare stabilitate istorica si politica, de-acum inainte, e posibil sa incepem sa devenim morali
    … pana atunci, pt. mine e important ca suntem, ca suntem, ca suntem aici si ca suntem dinamici si vii si ca am apucat sa avem si o altfel de perspectiva:

    A trecut şi 2009, cu multiplele lui crize suprapuse, economică, politică, juridică, socială, mediatică, meteorologică sau cum vreţi să-i spuneţi. Sfârşitul lumii însă nu a venit, deşi a fost prorocit adesea. Ne îndreptăm către 2010 şi dacă ne luăm după zgomoul mediatic aşteptările sunt la fel de apocaliptice ca întotdeauna.

    Au trecut însă şi 20 de ani de la revoluţia din decembrie. Au fost cei mai buni 20 de ani ai României dintotdeauna. Recunosc, am împrumutat ideea de la Adam Michnik, filozoful polonez dizident ce exclama într-un interviu acordat Wall Street Journal:

    Fantastic! Fantastic! Poland has not had such 20 years in its last 400 years, 300 years. We are on the side of the West. We are sovereign. We have all possible civil rights. Democratic elections. Open borders. No censorship. That is simply a fantastic change.

    După 20 de ani, cu optimism
    by Ovidiu
    https://lacoltulstrazii.wordpress.com/2009/12/30/dupa-20-de-ani-cu-optimism/

  11. Bună! În primul rând nu-s de acord cu abordarea cu tentă religioasă a neajunsurilor noastre ca popor („păcat”). În al doilea rând, am rezerve faţă de generalizări de genul ăsta.
    Dar dacă acceptăm că totuşi noi, ca popor, suntem mai mult decât suma individualităţilor, ce să zic, suntem aşa cum suntem, între Orient şi Occident, între nord şi sud şi asta ne marchează pe toţi. Suntem nici călare, nici pe jos, nici bogaţi, nici săraci, nici dezvoltaţi, nici subdezvoltaţi, nici inteligenţi, dar nici proşti şi analfabeţi cu totul. Suntem între Franţa şi Kirghistan, între Germania şi Turcia. Influenţele slave se amestecă la noi cu cele latineşti, germanice şi orientale.
    Avem toate „păcatele” pentru care nu ne putem numi o ţară civilizată şi dezvoltată. Invidia sau minciuna sau impostura se manifestă mai făţiş la noi pentru că suntem aşa cum suntem, o ţară care nu se poate numi civilizată.

  12. @Andra: Mihnea vorbeşte de „lipsa de evoluţie în pas cu vremurile”. Să fie oare o defazare a oportunismului? Adică ne-am prins cum să facm şi noi abia după ce ceilalţi trecuseră de faza respectivă?

    @Medusa: „Păcat” înseamnă şi „cusur”, s-a generalizat. E adevărat că legătura religioasă e acolo, nici mie nu-mi place prea tare, dar aşa m-a întrebat englezul meu, aşa am pus şi eu întrebare 😀

    Admir cum ai ocolit generalizarea, dar mă încăpăţânez să scot totuşi una din cuvintele tale: deficitul de civilizaţie.

  13. Invidia n-are cum sa fie pacatul nostru, invidia e pacatul lor.

    Ati uitat? http://www.planetamoldova.net/anim/invidia.html

  14. Desi nu ma numar printre cei invitati sa-si spuna parerea (nici macar la modul general, ceea ce pare o lipsa de respect fata de cititori dar sint convins ca e doar o scapare) o sa-mi permit s-o fac: eu cred ca pacatul cel mai mare este faptul ca sintem convinsi, fiecare dintre noi, ca ne pricepem la toate.

  15. Ovidiu
    Sunt mai multe 🙂
    lipsa de evolutie” in pas cu vremurile, in pas cu propriile noastre asteptari, in pas cu criza…

    Totusi, eu cred ca am evoluat destul de bine in ultimii 20 de ani, in fiecare paradigma sociala, atat cat a fost.
    Doar ca romanilor obisnuiti nu li s-a “dat” inca o asezare sociala in care sa stie ca vor merge constant pe termen lung: PSD-ul a construit “ceva” intre 2001-2004 era o asezare functionala desi pe sistem “bulibasa Voicu”, afaceri fara taxe doar cu cota unica de 10% la partid, si-n rest, nimeni nu misca in front. Oamenii obisnuiti (oportunistii…) au inteles-o si au adoptat-o pt. ca le era familiara si Romania chiar a crescut ceva-ceva pe sistemul asta
    Apoi a venit Basescu si l-a rasturnat pe bulibasa, a dat libertate 🙂 si trai pe saturate, adica lenea bugetara si duduiuala economica a lui tariceanu, iar bietii “oportunisti” au crezut ca asta e “mersul” de-acu incolo, si s-au trezit in 2009 datori la banci…

    De-asta ziceam de rasucitul mereu in jurul axei noastre. Paradigma (asezarea sociala, establismentul) de tip PSD il stiam, il putem repeta (no pb). Romanii, oportunisti cum sunt, s-ar putea aseza si-n alta paradigma, doar ca nu o avem, inca… nu o vedem inca… Poate ca basescu va reusi sa aseze Romania pe termen lung intr-o paradigma in care 2-3 chestii esentiale sa ramana stabile pe termen lung: justitia, economie libera si flexibila cu adevarat, (sau ceva-ceva macar), si asta ar fi in sfarsit “un drum” bun pt. oportunistul roman 🙂
    Ma cam indoiesc insa, pt. ca o fi vrand basescu sa faca asta, dar oamenii de 2 lei cu care lucreaza nu stiu sa “vanda” Viitor

    Anyway, ne-om “descurca’ noi cumva, daca nu stie PDL o sa stie PSD SIGUR
    (Ha, asta-i singurul lucru SIGUR castigat in 20 de ani ….)

  16. Revizuirea Constitutiei asta ar putea aduce o paradigma noua (un sistem social – nu politic, nou) acceptat si agreat de toate fortele politice si care sa poata deveni un drum intins pe termen lung.
    ASTA ar fi un castig imens.
    Nu am mai risipi energii odata la 4 ani pt. chestii care tb. sa ramana fixe.

  17. Monarhia Constitutionala? 😀

  18. Servilismul fatarnic. Zise Cristi in multe cuvinte si fara diacritice 😦 .

    http://www.parvan.ro/?p=1525

  19. Pacatul cel mare e neseriozitatea, superficialitatea!

  20. Lipsa/fuga de responsabilitate, care e în general colectivă, iar din colectiv fac parte numai terți.
    Corolar: știm foarte bine, extrem detaliat, ce trebuie sa facă alții. Niciodată nu știm ce avem noi de făcut.

  21. De ce oare aceste „defecte” dispar la majoritatea romanilor care emigreaza? Daca ne-ar caracteriza cu adevarat, nu ar trebui sa dispara.

  22. Andra: pentru ca-s culturale si nu genetice.

    Oricum e de urmarit daca chiar „dispar” instant sau continua sa produca efecte cel putin in prima parte a „emigrarii”.

    Ca ziceam de servilism:
    – e posibil ca ajuns in spatii in care „servilismul” e mai putin generalizat … servilismul e posibil sa devina un factor de integrare.
    – oamenii/valorile fata de care se manifesta servilism e posibil sa produca mutatii importante

  23. @Andra: discutabil daca dispar. Chiar daca sunt culturale, ele sunt impregnate din educatie.

    Cunosc multi romani emigrati ce se plang ca afara sunt tratati mai prost decat localnicii, sau ca le este greu sa socializeze cu acestia si sunt nevoiti sa traiasca doar printre alti romani si alti emigranti.

    Faptul ca au plecat clandestin sau semi-clandestin, ca ocupa joburile pe care localnicii le refuza, ca sunt dispusi sa se vanda mai ieftin ca acestia, ca uneori isi pastreaza cate ceva din metehnele autohtone de comportament, ca se exprima stangaci in limba locala, ca nu gusta unele sau mai multe din obiceiurile si modul de petrecere al timpului liber din zona, toate acestea le „uita”.

    Dupa cum „uita” ca este normal si firesc ca orice stat sa isi protejeze proprii cetateni, iar atentia de care se bucura romanii in vest, o fi ea mai mica decat atentia acordata nativilor, dar este mult mai mare decat atentia pe care autoritatile romanesti o acorda strainilor stabiliti aici…

    Si se ajunge tot la invidie.

    Desigur, stiu si romani adaptati bine. Dar pe acestia nu ii mai preocupa pacatele poporului roman, romanii si Romania in general, si nu simt nevoia sa filozofeze despre relationarea intre romani si restul popoarelor sau despre soarta poporul roman in istorie si lume. Acestia la intrebari de genul acesta raspund scurt si dur, ca despre o amintire neplacuta.

  24. joness, parvan
    Multumesc mult pentru raspuns, si scuze, va rog, pt. faptul ca nu am raspuns (am fost plecata).
    Nu stiu ce sa spun; eu nu am studii de sociologie sau (mai stiu eu) de filozofie.
    Uite o idee buna: un studiu sociologic despre comportamentul romanilor in UE si America de nord ne-ar lamuri daca pacatele astea vin din educatie, sau sunt „genetice” – sau daca ele exista at all.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.