La colțu' străzii

Aparţinător

7 comentarii

Nu căutaţi acest cuvânt în dicţionar, încă nu a ajuns acolo, deşi şi-ar merita locul. El s-a născut în spitalul românesc, mai întâi în jargonul personalului medical, apoi şi-a făcut loc pe anunţuri oficiale şi l-am auzit chiar şi în declaraţii la televizor. A apărut din nevoie de a defini uşor o situaţie, dar cred că este nu este concept care să definească mai bine slăbiciunea medicinii româneşti, mizeria materială şi umană, prejudecăţile, în fond lipsa de umanitate care înconjoară prea des actul medical. Aparţintorul este cel ce, în nemernicia lui, însoţeşte bolnavul intrat în îngrijirea spitalului. Teoretic este un om. Practic…

În spital aparţinătorul este echivalentul civilului în armată. Este un intrus enervant care nu înţelege cum merg lucrurile şi cât de importanţi sunt cei ce binevoiesc a avea grijă de bolnavul de care, ca orice alt obiect, aparţine. Este în principiu nedorit, în practică tolerat atunci când contribuie la ungerea rotiţelor sistemului.

Spitalul românesc respinge din principiu prezenţa rudelor şi prietenilor bolnavilor alături de aceştia. S-ar zice că în filozofia medicinii autohtone dragostea, compasiunea şi ajutorul nu-şi găsesc locul în procesul de vindecare. De la intrare şi până în ultimul colţ spitalul este agresiv cu aparţinătorii. Accesul este interzis cam peste tot, orele de vizitare sunt meschine şi aşezate imposibil în programul zilnic, nu sunt săli de aşteptare, nu sunt puncte de informare, nu există pic de amabilitate. Aparţinătorul este enervant şi trebuie gonit.

Lucrurile se nunaţează în practică, pentru că – nu-i aşa? – toţi suntem oameni şi trebuie să trăim. Încă nu am întâlnit un spital în care să nu poţi să intri la orice oră cu câţiva lei daţi paznicului. Brancardieri şi infirmiere te pot descurca în labirintul nemarcat al holurilor, dacă vor sau dacă cotizezi. Orice informaţie devine disponibilă cu una sau câteva bancnote discret plasate în buzunarul unei asistente. Carantina şi accesul interzis capătă sensuri noi, relativizate, în urma unui proces asemănător. Din duşman, aparţinătorul devine tolerat, dar să nu-şi uite locul: să se comporte umil şi binevoitor, să suporte calm apostrofările personalului spitalului.

Sistemul de sănătate duce lipsă de resurse. De cele mai multe ori nu are medicamente, de la cele mai banale la cele mai scumpe, sau dacă are le distribuie atent. Mâncarea pe care o dă bolnavilor stârneşte neîncredere. Nu oferă celor suferinzi nimic în planul psihologic, nicio vorbă bună, nicio alinare (dimpotrivă, nici măcar politeţe nu oferă), se limitează strict la actul medical (să nu intrăm în discuţii asupra calităţii lui). Toate lipsurile le vor suplini – cine alţii? – aparţinătorii.

Putem să vorbim la nesfârşit de principii: nu da şpagă, nu accepta impoliteţea şi tratamentul incorect, eşti plătitor de taxe, cere-ţi drepturile, eşti cetăţean, comportă-te ca atare. Dar oamenii sistemului medical au o marfă inestimabilă şi sunt conştienţi de asta. Au în mâinile lor sănătatea şi chiar viaţa celor dragi. De la portar şi până la brancardier şi până în biroul medicului toţi ştiu asta şi se comportă ca atare, unii mai bine, alţii mai rău, dar cinismul este prezent oriunde în atmosfera spitalului. Şi pentru că îţi pasă, pentru că n-ai de ales, pentru că nu poţi să te joci cu ceea ce pentru ei e marfă şi pentru tine viaţă, accepţi. Aştepţi cu orele la uşi în faţa cărora nimănui nu i-a păsat să plaseze un scaun, te strecori umil pe colidoare, te înţelegi cu portarul şi infirmiera, plăteşti ce e de plătit, fie că sunt medicamente sau mâncare, fie că sunt bancnote plasate în buzunarele nelipsite şi plasate convenabil pe halate. Fiecare contribuie după posibilităţi, în timp ce cifrele trec din gură în gură, în şoaptă, printre aparţinătorii tăcuţi. Principiile sunt lăsate pentru alte vremuri, mai bune. Cetăţenii devin aparţinători.

Nu ştiu câte s-au mai schimbat în spitalul românesc într-un an şi jumătate, de ultima dată când mi-am jucat cu stoicism rolul de aparţinător. Mă pregătesc să aflu, dar nu am aşteptări mari. Va trece şi asta, doar trăim în România. Deşi banii au apărut adesea în rândurile de mai sus, nu e vorba de ei. Nu e vorba de resurse, de legi sau de politicieni. Este despre oameni.

Nu lipsa banilor face să nu existe lucruri mărunte precum săli de aşteptare şi scaune pentru rude. Nu lipsa banilor îi alungă pe cei apropiaţi de lângă bolnav atunci când are mai mare nevoie de ei. Nu lipsa banilor crează regulile duşmănoase şi anunţurile arogante şi nu lipsa banilor perpetuează sistemul paralel în care toată lumea ignoră regulile şi anunţurile. Nu lipsa banilor elimină amabilitate, politeţea, umanismul. Nu lipsa banilor croieşte halatele cu buzunar şi tarifele transmise în şoaptă de la unul la altul. Nu lipsa banilor crează legătura directă între calitatea serviciului şi suma plătită informal. Nu lipsa banilor a inventat cuvântul aparţinător. Toate acestea le-au făcut nişte oameni, unii din ei buni specialişit, dar care prea des uită că sunt oameni.

7 gânduri despre „Aparţinător

  1. Ar trebui sugerat domnului Tismaneanu sa faca o analiza a efectelor comunismului si in acest domeniu. Ar merita cu virf si indesat !

  2. „Mă pregătesc să aflu, dar nu am aşteptări mari.”

    Multa bafta!

  3. Pingback: Coplata în sănătate: o cârpeală periculoasă « La colţu' străzii

  4. Pingback: De-ale aparținătorilor. Despre spitale şi omenie. | La colţu' străzii

  5. Pingback: Ce e defect, noi sau sistemul? | La colţu' străzii

  6. Pingback: Aparținător într-o clinică privată – o laudă spitalului Sanador | La colţu' străzii

  7. „Aparţinătorul este enervant şi trebuie gonit.”
    Eu am constatat – in spitalul din Timisoara unde am fost operat relativ recent – altceva, parca SI MAI „interesant”:
    In urma unei operatii destul de grele (pt „rezolvarea” unei ocluzii intestinale) ma simteam rau si „ma recuperam” greu, astfel incat spitalul – in mod tacit, nedeclarat – A FOLOSIT indelung (pana la externarea mea) – in mod gratuit, bineinteles, si fara asigurarea nici macar a unui minim de conditii, nici macar de respect si consideratie – munca „apartinatoarei” mele (si a „apartinatorilor” ALTOR bolnavi, nu reprezentam eu o rara exceptie) pt vegherea (in locul personalului sanitar) a bolnavului apartinut – SI a colegilor de salon ai acestuia! – transferand „apartinatoarei” (in special pt perioada noptii) toate corvezile neplacute legate de supravegherea / ingrijirea bolnavului – de la stersul transpiratiei si ajutor la ridicatul sau la intorsul (si mai tarziu la plimbatul) bolnavului (fara sa stie DACA actiunea ii e permisa bolnavului si nici CUM anume sa ajute) la schimbarea asternuturilor udate / murdarite / patate (daca si-a adus schimburi de acasa (cu riscul de a avea discutii la recuperarea acestora pt a le duce inapoi: e permis sa le aduci, la recuperare esti anchetat ca un hot, desi este EVIDENT ca spitalul NU ARE asternuturi de acel tip / model / material / etc) sau daca „s-a inteles” cu infirmiera din tura de zi ca sa-i lase schimburi) si la dus / adus plosca, si de la supravegherea (necalificata a) perfuziilor la insotirea / ajutarea bolnavului cand trebuie sa se deplaseze din salon in alta parte (la radiologie, la tomograf etc – sau pur-si-simplu la externare). Si pt toata „garda de noapte” pe care o asigura nici macar un scaun (ca sa nu fie nevoit sa stea tot timpul in picioare SAU pe patul bolnavului) nu primeste „apartinatorul”, chiar daca toate locurile din salon sunt ocupate. (Presupun ca i s-ar permite sa-si aduca de acasa un scaun, nu sunt sigur daca i s-ar permite si recuperarea acestuia la externarea bolnavului – SAU n-ai decat sa te „descurci” singur la fata locului, dupa metoda binecunoscuta.)

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.