La colțu' străzii

Educaţie şi politică

10 comentarii

UPDATE: Dezbaterea de la Cameră poate fi urmărită în direct aici: http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.ram?rmfile=broadcast/direct11.rm

Discutăm de ani buni despre reforma educaţiei. Mai mult, reformăm de ani buni educaţia, pentru că din 1997 fiecare titular al portofoliului educaţie în Guvernul României a încercat să schimbe ceva, după propria viziune sau după cea a sfătuitorilor săi. Rezultatul este cel pe care îl cunoaştem, educaţia românească este în scădere continuă, măsurând prin rezultatele absolvenţilor săi. Diagnoza situaţiei actuală este dată de raportul Miclea, a cărui lectură este utilă şi necesară pentru a înţelege unde ne aflăm.

În demersul său de schimbare a instituţiilor, despre care vorbeam în articolul precedent, preşedintele Băsescu doreşte să forţeze adoptarea unui pachet de legi în domeniul educaţiei înainte de finalul acestui mandat. Primul ministru a anunţat deja că aceste legi vor fi adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului la începutul lunii septembrie.

Acum câteva luni Comisia Miclea a anunţat ultimul pas în procesul început în 2006, redactarea proiectelor de legi. La vremea respectivă lucrurile păreau să meargă pe un drum limpede. Doar că între timp au intervenit în ecuaţie două variabile neprevăzute: calculul politicianist al liberalilor şi ambiţia iraţională a ministrului Andronescu. Am ajuns astfel să avem în discuţie nu una, ci trei propuneri legislative, fiecare susţinută de câte unul din cele trei partide mari.

Mă aflu acum la Palatul Parlamentului, unde Camera Deputaţilor organizează o dezbatere pe marginea celor trei propuneri. Dezbatere e impropriu spus, sunt în sală peste o sută de persoane, iar moderatoarea (cine naiba a făcut-o pe Mandaş-Vergu moderatoare?!) a anunţat deja că în prima parte vor fi doar discursuri.

A început pe la 11 şi până acum am auzit prea multe intervenţii politice şi prea puţin despre educaţie. Opinia mea e că Băsescu şi Boc au luat deja decizia de a promova propunerea Miclea, eventual cu minime retuşuri. Acum îşi construiesc argumentele pentru a convinge PSD să renunţe la Andronescu, care va fi aproape sigur schimbată în toamnă.

Să luăm în ordine cronologică cele trei propuneri:

1. Propunerea Miclea. O consider prima, pentru că lucrul la aceste documente a început practic în 2006, odată cu înfiinţarea Comisiei condusă de fostul ministru. Dintre cele trei, este singurul care are în spate o viziune şi o analiză de sistem. Mai mult, este singurul care propune cu adevărat o schimbare reală a sistemului. Comisia Miclea a parcurs în cei trei ani de la înfiinţare tot procesul anun’at iniţial. A făcut o diagnoză corectă, a propus soluţii, a obţinut acordul şi opiniile altor actori, a detaliat soluţiile şi a proiectat legile. Din acest punct de vedere, sunt întru totul de acord cu Emil Stoica, cel care scria că Raportul Miclea e dezbătut de vreo doi ani.

2. Propunerea Adomniţei. Pachetul de legi conceput de echipa fostului ministru liberal a apărut ca o reacţie pur politică la Raportul Miclea. Obsedaţi de personajul Băsescu, de câţiva ani buni liberalii merg pe principiul că la orice acţiune a preşedintelui trebuie să fie şi o reacţiune. Astfel, ministrul Adomniţei a primit sarcina să propună o lege alternativă. Scopul a fost unul politic: să nu cumva să câştige puncte electorale Băsescu pe tema educaţie. Interesant la propunerea Adomniţei este că are în spate consultări ample, la nivel de şcoală, cu toţi actorii din sistem. Dezamăgitor este că nu include analiza şi concluziile acestor consultări, măcar ca informare dacă nu ca suport pentru propunerile făcute. Propunerea, deja respinsă de Camera Deputaţilor, este o rescriere a sistemului actual, cu schimbări minime.

3. Propunerea Andronescu. E neclar cât a contat calculul politic al partidului şi cât orgoliul ministrului în apariţia, în doar câteva săptămâni, a acestei propuneri legislative. Numită pompos „Codul Educaţiei”, propunerea este o expresie a voinţei establishment-ului de a nu schimba nimic şi mai ales de a nu atinge actualele privilegii acumulate de diversele clanuri locale sau universitare. Pe ansamblu, mi se pare o propunere chiar mai slabă decât cea a liberalilor.

M-am referit mai ales la implicaţiile politice ale propunerilor. Pentru o comparaţie pe fond între cele două propuneri mai importante ca susţinere politică – Miclea şi Andronescu – vedeţi analiza SAR şi cea a Hotnews.

10 gânduri despre „Educaţie şi politică

  1. „Pentru ca ministrul a primit doar cinci minute pentru a prezenta proiectul de Cod al educatiei, adica cele cateva sute de pagini. Chiar e o gluma proasta!”

    http://www.alinagorghiu.ro/?p=757

    Asa a fost?

  2. Nu, a vorbit cam 10 minute 😀

    Lăsând gluma, e o interpretare tendenţioasă cea a Alinei Gorghiu. În prima parte Andronescu a avut vreo zece minute să prezinte principiile generale, la fel şi Miclea. Nu se aştepta nimeni să citească articol cu articol. De altfel cele câteva sute de pagini sunt majoritar chestii de tehnică legislativă.

    După amiază se discută despre învăţământ preuniversitar şi acolo ministrul prezintă ce propune să se schimbe, similar mâine dimineaţă despre învăţământ universitar.

    E ok ca structură, problema e că sunt peste o sută de participanţi, grup eterogen, şi nu e o dezbatere veritabilă.

    A propos, liberalii s-au lăsat singuri în off-side. Vosganian a început să vorbească atunci când i s-a dat cuvântul lui Băsescu, a zbierat ceva cum că ei se retrag de la dezbateri şi a plecat.

  3. Multumesc pentru link.

  4. Ovidiu, mi-a placut analiza despre noua republica–rece, corecta, desi pe mine ma-nfioara 😦 imi place si postarea despre educatie–la fel de bine puse lucrurile in perspectiva 🙂

    la educatie nu ma pricep, asa ca nu pot comenta pe fond–stiu doar ca-n propunerea Miclea se vorbeste despre reglementarea educatiei informale, adica a celei pe care-o fac bunicile, acasa 😦 inca n’am aflat ce perle se gasesc in celelalte doua propuneri 😉

    dar un lucru pot spune cu multa siguranta: dupa 6 ani de existenta a legii transparentei decizionale (52/2003), politicienii nostri inca nu stiu cum sa organizeze o dezbatere publica 😦 si mi-e teama ca nici nu vor sa afle :(((

    deficientele pe care le acuzi sunt profunde si le-am mai vazut si-n privinta codurilor civil si penal, in privinta grilei unice de salarizare, in privinta standardelor de cost pentru administratia locala etc…

    pacat, pentru ca, a propos de noua republica, doar in instrumentul dezbaterii publice, al consultarii ingenue a tuturor stakeholderilor, mai avem vreo nadejde pentru a obtine cadrul de functionare stabil, adecvat, eficient! asa cum spuneai si tu, noua republica va fi la fel de nervoasa precum tatuca :((( ciao! –Codru

    • În propunerea Miclea nu e vorba de reglementarea educaţiei informale şi non-formale, ci de recunoaşterea ei. Bunicile nu sunt pomenite, ci doar se acceptă explicit că există educaţie şi în afara şcolii. De reglementat se reglementează doar obligaţia statului de a crea contexte de educaţie informală prin intermediul muzeelor (o idee generoasă) şi mass-media (o idee de discutat; mă mir că nu a observat niciun ziarist oportunitatea, zice acolo că statul are obligaţia să finanţeze spaţiu educaţional în media privată).

      Propunerea Miclea are scăpări în partea de formulare a legii (a recunoscut şi el că nu e un text final, doar un prim draft), dar e foarte bună ca principii. De altfel, dintre cele trei e singura care menţionează principiile şi are o expunere de motive.

      Dezbaterea de la Parlament numai dezbatere publică nu e. Nu ştiu când vor învăţa să facă aşa ceva.

  5. …tot citesc articole si ascult stirile , acum citesc si comenteriile de aici si ma minunez de ce debiteaza unii. Oare s-a intrebat cineva sau ii pasa cuiva ce e mai bine pentru educatie sau conteaza doar politicul si al cui cod educational invinge indiferent de ceea ce urmeaza. De 20 de ani m-am saturat de reforme prostesti facute doar de dragul de a se schimba ceva de cine mai vine la putere. Nu stiu ce spun legile lui Adomnitei, dar ale lui Miclea sunt dezastru. Oare conteaza cat timp se fabrica aceste legi sau daca ele sunt in interesul educatiei si al copiilor?
    E trist ca nu vedem mai departe de orgolii si de aceea probabil avem asa o soarta in acest moment.Fiecare lupta sa-i fie doar lui bine si eventual daca ar muri si capra vecinului ar fi perfect.

    • După cum spuneam şi mai sus, propunerile Miclea nu mi se par deloc dezastru, dimpotrivă, la nivel de principii şi soluţii sunt chiar bune. Mai sunt scăpări pe partea de codificare legislativă, unde trebuie să lucreze un specialist în domeniu.

  6. Ma nedumereste pozitia lui Andrei Marga care sprijina „reforma” calpa a Ecaterinei Andronescu. Din declaratiile publice ale sale, sesizez o incrincenare fata de TB, pare ca vrea sa-i plateasca niste polite.

    Imi vine acum in minte intrebarea pe care ati pus-o la postarea precedenta : cum sa profitam la maxim de un presupus viitor mandat de inca 5 ani al lui TB? Pai se pare ca nu stiu s-o faca nici macar elitele de genul dlui Marga.
    Nu sint in stare sa-si invinga orgoliile si frustrarile din trecut si sa isi axeze activitatea in folosul binelui public.

    • Marga este unul dintre autorii Codului Andronescu. A lăsat să se înţeleagă asta într-un interviu recent, parcă în Evenimentul Zilei.

      Tot Marga este şi inventatorul feudei universitare, fiind primul ce a creat postul de preşedinte de universitate, către care a transferat cele mai multe dintre atribuţiile executive, atunci când nu a mai avut dreptul să candideze la un nou mandat de rector.

      Este un lucru foarte trist traiectoria lui profesională, de la reformatorul luminat din a doua parte a anilor ’90, la un baron universitar plin de frustrări şi resentimente.

      Îmi propusesem să scriu un articol despre Marga. L-am schiţat aici în cele din urmă.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.