La colțu' străzii

Democraţie sau eficienţă?

34 comentarii

Dezbaterea publică asupra legilor educaţiei nu va mai dura mult, doar două săptămâni. Nici nu e cazul de mai mult, dezbatem de ani buni, mai intens de când s-a format Comisia Miclea. Actorii din sistem au dezbătut pe îndelete mulţumită ministrului Adomniţei, deşi nici în ziua de azi ministerul nu a binevoit să publice o sinteză a comentariilor şi recomandărilor profesorilor, elevilor şi părinţilor consultaţi prin toată ţara. La începutul lui septembrie guvernul va alege unul dintre cele două proiecte, sau o variantă combinată, şi îl va finaliza într-o iniţiativă legislativă. Acum vine întrebarea: dezbatere parlamentară sau angajarea răspunderii Guvernului?

Dezbaterea parlamentară este alegerea democratic corectă. Respectă principiul fundamental al separaţiei puterilor şi contribuie la consolidarea democraţiei şi a principalei sale instituţii, Parlamentul. Rezultatul dezbaterii parlamentare respecta şi alte interese decât cele aflate vremelnic la putere, iar în Parlament pot fi corectate scăpările proiectelor de lege, cu atât mai mult cu cât Guvernul este foarte slab la tehnică legislativă, iar la Ministerul Educaţiei este o adunare de incompetenţi. Ca principiu, angajarea răspunderii este un instrument excepţional, în situaţii punctuale de urgenţă. Riscul este ca Parlamentul să strice un proiect bun. Nu ar fi prima dată când Parlamentul promovează legi proaste, iar în acest caz o lege proastă ne îngroapă încă o generaţie.

Miza e uriaşă, iar riscul e foarte mare, pentru că educaţia este exact domeniul în care practic ştim că Parlamentul va greşi. Lipsa de scrupule şi incompetenţa parlamentarilor au teren liber pe această temă. Rezultatele legii finale pot fi foarte greu cuantificate printr-un studiu de impact imediat. Se pot face supoziţii, dar acesta vor fi acoperite de un discurs lemnos şi populist, cu rădăcini naţionaliste, din acela despre „educaţia neamului”, „dascăli” etc. Îndeobşte lipsiţi de educaţie, parlamentarii vor fi mai degrabă atenţi la obtuzitatea conservatoare a sindicatelor decât la raţiunea reformatoare. Tot aici se văd limitele reglementării conflictului de interese la noi. Mulţi dintre parlamentari au câte o sinecură de „profesor” pe la o universitate particulară sau de stat, devenite fabrici de diplome şi vaci de muls pentru „băieţii deştepţi” din educaţie. Vor asculta şi vor executa ordinele escrocilor ce le-au dat diplome de doctori şi posturi în învăţământ, fără să se sinchisească prea mult de principii, etică, viitorul ţării, lucrurile cele mari pe care le vor debita la foc automat.

Alegerea e grea. Pe de o parte principiile, pe de altă parte pragmatismul. Ce să alegem, democraţia sau eficienţa? Eu nu ştiu să răspund la întrebare.

34 de gânduri despre „Democraţie sau eficienţă?

  1. raspunsul meu e simplu–eu aleg o democratie eficienta! explic, foarte pe scurt:
    1–toti cei care s’ar afla cel putin aparent intr’un conflict de interese fata de legile educatiei sa nu participe la procesele decizionale–astfel, evitam conflictele de interese (pot fi invitati sa-si spuna o parere, pot sa discute subiectul, la partid, cu colegii, da’ sa nu ia parte la procesul decizional propriu-zis!);
    2–rolul studiului de impact este tocmai acela de-a le deschide ochii parlamentarilor asupra efectelor secundare pe care le au deciziile lor–astfel, daca pentru fiecare tema majora din legislatia propusa este prezentata o analiza cu cate 2-3 alternative, respectiv o analiza-umbrela privind mixurile de alternative, parlamentarii nu vor mai avea cale libera pe campii, asa cum ne este noua teama;
    3–lasand deoparte faptul ca ministerul nu stie sau nu poate (desi eu cred ca au dar nu-i folosesc pe-acei oameni care stiu si pot) sa faca un proiect de lege cu mintea-n cap, ori ca n’a publicat centralizatoarele dezbaterilor/consultarilor anterioare, nu cred ca va putea face, vreodata, un studiu de impact (corect/onest) pentru un proiect pe care nu-l sustine 😦
    –> daca pragmatismul inseamna asumarea raspunderii pe un proiect fara studiu de impact, fara consideratie fata de legislatia existenta si fata de „normalitatea” catre care aspiram, nu mai avem nici democratie (in sensul de „stat de drept”), nici eficienta :(((

    asa ca nu mi se pare ca asta-i intrebarea, Ovidiu 😦 mai degraba, „putem duce un proces decizional pana la capat, conform legii, in dialog/respect reciproc si cu mare atentie fata de nevoile identificate si de obiectivele majore ale reformei”?!? mie mi-e teama ca nu 😦 iar daca nu putem, nici despre democratie, nici despre eficienta n’avem de ce discuta–mai degraba despre sfarsitul democratiei, asa cum o stim, vorba lui joness, si inceputul unei noi forme de organizare a statului, asa cum urmeaza s’o experimentam–mai nervoasa, cum spuneai tu… bine, pentru cine are nervii tari 😉 seara buna! –Codru

    • Comentez la cei trei paşi:

      1. Conflictele de interese şi rezolvarea lor ar fi trebuit să fie definit anterior. Ce spui tu aici este ca nişte parlamentari să nu participe la dezbateri şi să nu voteze pentru că au un conflict de interese. Ei vor spune că e obligaţia lor legală să voteze şi că acest conflict de interese e considerat acceptabil de legislaţia în vigoare. Unde mai pui că s-ar putea să nu mai fie cvorum la vot dacă-i excludem pe toţi parlamentarii asociaţi unei universităţi.

      2. Se pot face nişte studii privind impactul la nivel de costuri şi alte resurse. Când vorbim de impactul asupra viitoarelor generaţii de elevi mai mult vom face presupuneri printr-un spectru de valori. Problema e că s-ar putea ca valorile majorităţii parlamentarilor să nu fie tocmai democratice şi liberale. Îţi dau ca exemplu predarea religiei în şcoală. De asemenea, anumite variabile trebuie prioritizate. Unul din argumentele cu care lucrează intens PSD este cel al sindicatelor, dacă facem anumite schimbări (modificarea ciclurilor şcolare sau a curriculum-ului), unii profesori rămân fără job.

      3. Stai aşa, că nici calea „democratică” nu e tocmai democratică. Nici în dezbatere parlamentară nu vor avea studiu de impact, pe-ăsta l-au exclus din start, mai exact îl vor face a posteriori 😀

      Răspunsul la întrebarea ta este nu. Suntem departe de o democraţie complet funcţională. După cum ştii de la discuţiile interminabile de la Opriţi codurile la care am mai ajuns şi eu, eu sunt mai flexibil, urmăresc să aflu răspunsul la întrebarea „cum scoatem maxim din chestia asta”.

    • pai, si eu 🙂
      1–din 2003 ma bat cu definitia conflictului de interese, mai ales in privinta adoptarii legilor si ordonantelor, da’ n’ai cu cine, ba, niste tarani 😦
      2–la chestia cu valorile nu te contrazic, da’ daca n’a fost okay solutia despotului luminat in primii ani ai tranzitiei, ea nu poate fi acceptabila pe final 😦 pe de-o parte, vrem sa evitam parlamentul, de teama ca nu reflecta aspiratiile de viitor ale natiei; pe de alta parte, sa ne punem toate ouale intr’un singur cos, care nici macar n’are CTC-ul facut?!?
      3–perfect de acord 😦
      –> Ovidiu, foarte rar au reusit oamenii sa faca din rahat bici si sa mai si plesneasca 😦

      raspunsul meu este ca maximul pe care-l putem scoate din chestia asta e chiar nivelul discutiilor din talkshow-urile de seara 😦 daca ingrijorarile noastre ajung sa fie reflectate la cele doua televiziuni „de stiri,” avem sansa de-a gasi o solutie; daca nu, nu 😦 ma doare sufletul! asa ca-mi beau cafeaua gandindu-ma, din nou, ca e posibil sa imaginam o noua forma de organizare a statului, din care parlamentul poate sa lipseasca (vezi http://codruvrabie.blogspot.com/2008/08/brazen-proposal-ridiculous-dream-or.html), dar pentru asta e nevoie de mai mult decat „vointa politica”… o zi buna! –Codru

  2. Dau c/p la o parte dintr-un comentariu ce l-am postat pe blogul lui Emil Stoica, la articolul pe care l-ai linkuit si tu in postarea precedenta.

    Solutie de mijloc (asumarea raspunderii dupa asigurarea in prealabil a unei majoritati prin negociere) ar fi existat, dar pentru aceasta ar fi fost nevoie de diplomatie, moderatie si modestie. In felul acesta sugerez cumva ce-as comenta la articolul tau despre Republica lui Basescu, dar deocamdata cel putin nu mi-am facut timp:

    „Eroarea fundamentala a sustinatorilor proiectului Miclea cred ca este modalitatea de promovare. Proiectul ar fi putut fi promovat in guvern si apoi prezentat drept “initativa legislativa a guvernului”, fara nici o referire la Miclea, Basescu sau Andronescu. In felul acesta s-ar fi evitat antagonismul politic.

    S-ar fi putut negocia in prealabil sustinerea sindicatelor, sau macar a studentilor si elevilor, care ar fi putut actiona ca un factor de presiune asupra PSD. In practica a fost exact invers.

    O varianta mai excentrica ar fi fost sa se incerce pe cai politice sa se obtina…sustinerea PNL, care cica au si ei un proiect (Adomnitei, evident), din care puteau fi preluate cateva enunturi care sa gadile orgoliul liberalilor. Cu diplomatie si indemanare PSD-ul ar fi putut fi pus intr-o situatie dificila.

    Nu s-a facut nimic din toate acestea, dimpotriva, Traian Basescu a promovat proiectul intr-o maniera foarte agresiva, insistand sa isi atribuie in mod direct si exclusiv toate meritele. Electoral, politic, pentru PSD acceptarea acestui proiect in varianta asumare de raspundere pe textul EXACT, nemodificat nici macar cu o virgula al proiectului, este o umilinta. Pe care cu siguranta TB ar exploata-o la maxim in lunile viitoare, asa cum ii sta in fire.

    Olguta Vasilescu de la PSD a facut o observatie buna: oricum noua lege nu va putea fi aplicata decat incepand cu viitorul an de invatamant, din septembrie 2010, asa ca nu exista nici un motiv de fond pentru a grabi adoptarea prin asumarea raspunderii.

    Corect, dupa cate ma pricep eu. Si atunci, de ce insista atat de mult si de agresiv Basescu-PDL pe asumarea raspunderii pe textul ne-negociat nici macar in coalitie, atat de repede? Poate sa imi dea cineva alta varianta decat ca TB vrea sa foloseasca acest moment in campania electorala?

    Si asa vom ajunge probabil la un film pe care l-am mai vazut: un proiect important, bun, ingropat de preocuparea obsedanta a lui TB pentru a il capitaliza electoral in mod exclusiv. In episoadele precedente, votul uninominal si modificarea Constitutiei. S-ar putea sa mai urmeze.”

    • De ce insistă Băsescu e evident, am scris despre asta două articole mai la deal, e proiectul lui politic cu care se va prezenta alegătorilor ca să ceară un nou mandat.

      De ce PSD a scos un proiect alternativ în trei săptămâni e altă întrebare, iar răspunsurile le găsim în calcul electoral, orgoliul ministrului şi reacţia establishment-ului la schimbare.

      Întrebare rămâne: cum scoatem maxim din asta?

    • Eu sunt pesimist. Avand in vedere precedentele, (uninominalul si constitutia) inclin sa cred ca Basescu-PDL vor forta mai degraba o opozitie incapatanata a PSD fata de proiect, mergand pana la iesirea de la guvernare sau o motiune de cenzura, decat adoptarea acestuia intr-un fel sau altul.

      Un calcul electoral cinic arata ca prima varianta este mai rentabila decat a doua. Primul caz poate duce la o mobilizare la vot a alegatorilor momentan plictisiti de Basescu dar care ar putea fi infuriati de obtuzitatea PSD, in timp ce in a doua varianta subiectul ar fi uitat repede si nu sunt convins ca discursurile electorale ale lui TB in care s-ar mandri cu aceasta reusita ar fi mai eficiente la electoratul nostru decat scandalul presupus de prima varianta.

      Mai am un motiv de retinere: un proiect curajos, revolutionar, dar fara studiu de impact si suport din partea celor ce urmeaza sa il aplice pleaca la drum cu un risc mare de a crea doar haos. Pe blogul lui Emil Stoica am dat drept exemplu reforma radicala, dar catastrofala, a fiscalitatii in Moldova deceniului 9.

      Cred ca maximul a fost atins deja, si el este reprezentat de proiectul Miclea. Nu ne ramane decat sa speram ca intr-un viitor oarecare se vor gasi si modalitati de promovare politica si implementare. Cum s-a intamplat cu faimosul studiu japonez despre drumurile bucurestene, ce a stat ani buni de-o parte pana l-a descoperit Basescu. Pentru a fi iarasi ingropat odata cu venirea lui Oprescu.

      Dar cam aceasta este evolutia clasica a lucrurilor la romani: ne vin ideile bune greu, si mai greu ne apucam de treaba, dupa ce mai intai am epuizat toate variantele de a rezolva problema in mod „miraculos”, fara munca, si ne oprim repede la primul pretext ce ni se ofera. E o determinare istorica.

    • Acum un an si jumatate:

      „Conform documentului, semnatarii se angajează solemn ca în toate acţiunile lor viitoare referitoare la educaţie să urmărească: modernizarea sistemului şi a instituţiilor de educaţie în perioada 2008 – 2013, asigurarea, prin alocarea bugetară anuală, a minimum 6% din PIB pentru educaţie şi a minimum 1% din PIB pentru cercetare, transformarea educaţiei timpurii într-un bun public, realizarea unei educaţii şcolare obligatorii de 10 ani şi garantarea accesului neîngrădit la educaţie gratuită până la absolvirea liceului, descentralizarea financiară, curriculară şi de resurse umane, adoptarea principiului „finanţarea urmează elevul/ preşcolarul” şi a principiului finanţării multianuale în învăţământul universitar.

      Documentul mai prevede că semnatarii se angajează să adopte Carta drepturilor şi libertăţilor în educaţie şi să definească arii de educaţie prioritară pentru depăşirea decalajului dintre mediul rural şi cel urban.

      Conform Pactului, educaţia permanentă va deveni baza sistemului educaţional din România şi va fi extinsă astfel încât până în 2013 să includă anual cel puţin 12% din forţa de muncă activă a ţării.”

      http://www.mediafax.ro/politic/pactul-national-pentru-educatie-a-fost-semnat-video-pro-tv-2434494

      http://2008.informatia.ro/Pactul_National_pentru_Educatie_a_fost_semnat_si_de_reprezentantii_societatii_civile-240071

    • frate, scuza’ma ca’tzi spun asa, vad ca tu chiar nu ai nimic cu basescu, dar ne’o dai drept exemplu pe olgutza vasileascu !
      dragutza ! … s’a mai babit un pic.
      da’ n’as trece cu ia nici strada…

    • Bine, schimba Olguta Vasilescu cu Roberta Anastase daca te simti mai bine si comenteaza afirmatia respectiva.

      E corecta sau nu?

  3. Eu sunt pentru parlamentarism. Dar.

    Toate discutiile pe tema asumarii raspunderii „in mod abuziv” pornesc din start cu o eroare: se uita ca Romania nu are parlamentarism autentic! . Ca sa evit o generalizare: procentul de oameni decenti si onorabili din sutele de parlamentari romani se scrie cu o singura cifra. Vezi si credibilitatea Parlamentului.

    Parlamentarismul nostru e inca incipient, e undeva in preistoria acestei institutii. Poate nu e chiar barbar precum la asiaticii care se bat in Parlament dar cu siguranta e blocat undeva in Evul Mediu al sau. In pubertate. Invatam parlamentarism, asadar.

    Guvernul Basescu santajeaza Parlamentul prin asumarea raspunderii. Foarte bine! Din partea mea s-o faca si la legea reglementarii toaletelor publice! Ce santaj e asta?!? Pica Guvernul se fac alegeri anticipate. Instabilitate politica? Sa fim seriosi, majoritatea ar vota orice lege propusa prin asumarea raspunderii si nu din responsabilitate fata stabilitatea politica a tarii, ci fiindca niciun parlamentar n-are chef sa mearga in campanie, unii cred ca se scarpina a lehamite numai cand se gandesc la bugetul pentru afise electorale.

    Cum adica Parlamentul este umilit? De catre cine? Riscul este al Guvernului. Nu-i impiedica nimic pe sutele de parlamentari umiliti sa respinga legea.

    Apropo, Ordonantele de „urgenta” nu sunt o umilire permanenta si crescanda a Parlamentului de la fiecare guvern incoace? Fiecare guvern a batut recordul de ordonante de urgenta al precedentului Guvern iar Parlamentul nu se mai simte deloc umilit de aceasta situatie.

    Poate cu prilejul blamarii procedurii de asumare, Parlamentul isi va aminti de practica ordonantelor de urgenta. Macar sa le reglementeze ca fiind ordonante uzuale ale Guvernului, ca sa stim o treaba, ca nu mai sunt demult „de urgenta”, asa cum, urmarind lasitatea parlamentarilor, nici asumarea raspunderii nu poate fi considerata o situatie „exceptionala”.

    Cum ziceam, din partea mea guvernul Basescu (cred ca nu mai trebuie precizat ca Boc e un fel de secretara) sa-si asume de-acum incolo raspunderea pe fiecare lege, incepand cu legea pantalonilor scurti. Fortarea acestei prevederi legale nu face decat bine parlamentarismului romanesc obligandu-l sa reactioneze si implicit sa evolueze.

    Uite de ce zic unii ca Basescu „misca lucrurile”, preferandu-l nemiscarii totale ale regimurilor Iliescu.

  4. Breb iti recomand sa afli cate legi a votat parlamentul in actuala legislatura.
    „Cum adica Parlamentul este umilit? De catre cine? Riscul este al Guvernului. Nu-i impiedica nimic pe sutele de parlamentari umiliti sa respinga legea.” Cred ca aparatorii parlamentului ar trebui sa se bata cu exact acest argument. O spun pentru ca desi e plin de „juristi” parlamentarii au facut legiile dubioase si interpretabile.

    • tog, crezi ca daca guvernul isi asuma raspunderea pe orice initiativa de acum incolo, dar pe absolut fiecare, Parlamentul va darama guvernul provocand alegeri anticipate?

      Gandeste-te la parlamentarul tipic, care a investit financiar in scaunul sau actual. Si-ar risca pozitia castigata? Nici macar n-a apucat sa-si amortizeze „investitia” ca a trecut abia un an. Toti se uita speriati la patania Noricai si-si fac cruce sa nu aiba parte de anticipate.

      Apoi, liberalii crezi ca au vreun interes pentru alegeri anticipate? Crede cineva ca vor mai obtine cei 18% din 2008?

      Daca se va practica votul secret la asumarea raspunderii, va trece orice propunere.

      Iar boborul se va bucura de tactica bici&zaharel impusa unei institutii nepopulare si cu credibilitea la pamant.

  5. Democratie e eficienta.
    Cred ca notiunea de dezbatere publica ar trebui definita mai bine. In momentul de fata e doar o formalitate, o imitatie in care nu crede nimeni.

  6. cum am ajuns sa opunem democratia eficientei?
    cum se face ca educatia e o tema care devine presanta in zone electorale?
    cum facem ca ajungem mereu in „situatii de urgenta” si incercam sa legiferam ziua de ieri?

    Eu cred ca cele doua nu-s antagonice. Cred ca ar putea exista un sistem democratic in care oamenii sa fie eficienti („vointele” din popor sa fie judecate in functie de eficienta). Cred ca legile trebuie votate de niste oameni pragmatici. Cred ca pragmatismul poate fi criteriu de judeata pentru fiecare „om al cetatii”, ca asumarea raspunderii poate fi individuala iar „intersectia” dintre aceste „asumari” poate si trebuie sa fie democratica ( pentru a permite apoi sa ai forte care lucreaza pentru aplicarea legii)

    Mi-e teama insa ca din incalceala de vorbe o sa fim din nou in situatia in care „principiile” vor fi individuale si pragmatismul la nivelul societatii . Si toate vor fi doar vorbe. Vom avea discursuri despre democratie la nivel individual si asumare doar la nivel de structuri de stat.

    PS: tu esti convins ca „o lege proastă ne îngroapă încă o generaţie” ?

    • Cred că va trebui să ne obişnuim ca anumite subiecte să devină urgente în apropierea alegerilor, cel puţin o perioadă. Aşa funcţionează deopotrivă elita politică şi corpul social.

      Desigur, nu trebuie să renunţăm la a schimba aceste lucruri, doar că schimbarea cere timp şi până când ajungem să o împlinim trebuie să ne descurcăm cu ce avem, să scoatem cât mai mult din asta.

      Aşa că reformulez întrebarea: din punctul în care ne aflăm, cunoscând variabile, ce algoritm alegem pentru a obţine o lege e educaţiei cât mai bună.

      Întrebarea din PS e provocatoare. Poate că am fost prea radical în exprimare, în fond oamenii au capacitatea de a se adapta şi de a se descurca, nici generaţiile trecute (a noastră, spre exemplu), nu au avut neapărat un background educaţional mai strălucit. O parte dintre noi au evoluat pe traiectorii profesională şi umană decente. Nu vom şti câţi am pierdut din cauza lipsei iniţiale. E preferabil să avem un sistem de bază cât mai bun, aşa încât să reducem pierderile.

    • La intrebarea reformulata … raspunsul reformulat: dezbatere parlamentara cu oameni care isi asuma raspunderea.

      In responsabilitatea asumata a parlamentarilor intrand inclusiv faptul ca legea trebuie sa fie aplicabila si ca poate avea un grad de urgenta.

    • Doua exemple pragmatice de ce in inteleg prin responsabilitate asumata individual:

      1. Ion Iliescu a fost citat ieri la modul „codul Miclea e o prostie”, desi in declaratia originala era ceva cu durata de 13 ani si nu era limpede de ce crede ca acea durata e o prostie. El trebuie s spuna (macar parlamentarilor PSD) daca chiar crede ca ansamblul e o prostie … iar parlamentarii PSD trebuie sa-si asume sau nu o astfel de pozitie.

      2. TB desi declarativ si-a asumat eroare legii cu 50% (e drept ca nu individual ci „alaturi de intreaga clasa politica 🙂 ) … s-a trezit ieri ca nu-si mai asuma nimic si s-a gandit sa-i reaminteasca lui Vosganian ca a semnat ordonanta care anula marirea de 30%.

    • La intrebare eu ti-am raspuns: cred ca maximul posibil momentan a fost deja obtinut prin redactarea Raportului Miclea.

      In ceea ce priveste problema de fond a invatamantului in Romania, imi permit sa copiez aici un PA (da, un PA!) pe care l-am scris in noiembrie, tot dupa o formulare de efect a lui Basescu:

      Aspiratii nationale

      Acum 2000 de ani, romanul a venit la lucru. Dupa vreo 200 de ani in care a ciordit un pic prin Moesia, a cultivat vin si s-a infoiat la sefii ce i-au dat-o in barba, a luat o pauza de masa de vreo 1100 de ani, in care nu se stie exact ce a facut.
      Apoi a continuat sa dea la sapa inca 700 de ani, cu scurte pauze de boscorodit stapanii, intrerupte rapid de un pumn dupa ceafa.
      Acum nu mai vrea sa fie forta de munca ieftina si proasta. Vrea sa investeasca in invatamant si sa se faca ‘telectual.

      Stiu ca suna cinic, dar din pacate in ultimul an m-am invatat sa dau previziuni ce suna cinic la momentul enuntarii lor pentru a parea naive cateva luni mai tarziu. 😦

      In opinia mea, singura investitie pe termen lung cu sanse materiale de a avea un return pozitiv este in Romania investitia in agricultura. Restul sunt vise de marire fara legatura cu realitatea. „Planuri minunate”

    • Gresesti Joness. Nu se poate fara educatie. In vremurile noastre e nevoie de facultate pentru mai toate slujbele. Nivelul mediu de educatie devine capitalul unei tari (facultatea devine tot atit de banala si necesara ca o profesionala altadata…+40% dintre americani au studii superioare).

    • Nu se poate fara multe, si uite ca spatiul asta continua sa fie locuit de mii de ani, oamenii se nasc, mor, unii sunt chiar fericiti, multi nu, dar traiesc asa, fara toate lucrurile acelea fara de care „nu se poate”.

      As aprecia un lider politic ce si-ar construi viziunea pornind de la posibilitati si nu de la dorinte sau modele externe. Cred ca ar avea sanse mari de a lasa in urma si altceva decat planuri minunate…

    • Nu „traiesc” Joness ci supravetuiesc si supravetuitul e cu totul altceva (si are consecintele de care ne plingem noi acum).

      Nu e vorba nici de posibilitati, nici de dorinte ci de necesitate (posibilitatile sint doar un mijloc..).

    • Iti raspund aici la postul de mai jos, ca nu mai am loc. 😛

      De acord cu prima fraza, asa trist cum suna.

      In rest, intreaba un roman ce necesitati are, si o sa iti dea o lista lunga, fitzoasa si fara nici o legatura cu posibilitatile reale, de te apuca rasul-plansul. In principiu, toate pot fi rezumate prin „[…] sa imi dea […]”

      Asa ca raman la posibilitati.

    • Multumesc pentru acest comentariu! Daca l-as fi scris eu as fi fost suspectat ca am ceva cu Basescu. 😛

      De 9 luni suntem permanent bombardati cu sentimentul urgentei. Criza, preseaza, situatia invatamantului preseaza, totul preseaza, pana si cand vorbeste Boc o face repede, de parca ar vrea sa economiseasca timp.
      Avem un val fara precedent de OUGuri, deja o asumare a raspunderii, se pregateste inca una, doua bugete pana acum si se pregateste inca unul…

      Cu ce rezultat? Dupa 9 luni (!?!) nu s-a adoptat nici o masura anticriza, nu s-a facut nici o restructurare a aparatului de stat, reforma invatamantului este din punct de vedere strict procedural mai inapoiata decat era in toamna lui 2008 (Codul lui Adomnitei ajunsese totusi in Parlament). S-au adoptat, tot cu forta, doua coduri juridice. Proaste.

      In schimb statutul functionarilor publici a fost facut pulbere, legea achizitiilor publice la fel, codul fiscal la fel. Acestea sunt „victime colaterale”? Colaterale la CE castig? Unde este presupusa eficienta rezultata din bypassarea procedurilor democratice „greoaie” si ale Parlamentului „ineficient”??

      Mai dau odata linkul la articolul lui Parvulescu de acum 9 luni: http://www.cotidianul.ro/postdemocratia-67882.html

      E rara avis in ziua de astazi sa poti cita o previziune din 2008 care sa nu para ridicola in contextul de astazi. As fi preferat sa pot spune asta despre o previziune optimista. 😦

  7. Sa ne uitam putin asupra componentei comisiei „Miclea”. Nu stiu daca a ramas pina la final asa,dar presupun ca a fost compusa din elitele sistemului de invatamint; observ ca si afinitatile politice ale membrilor comisiei sint destul de echilibrate. O vad si pe Ecaterina Andronescu acolo. 🙂

    http://edu.presidency.ro/?pag=12

    Politizam prea mult planul de reforma Miclea; TB doar si l-a asumat, nu l-a conceput sau impus comisiei in vreun fel. Pina la urma, reforma sprijinita de Cotroceni e realizata de resursa umana cea mai competenta din sistemul educational romanesc la ora asta.
    Daca nici indivizii astia nu sint acceptabili, ce sa mai facem? Sa cerem ajutor la UE? Sa ne trimita, pe linga fonduri, si niste „intelighenta”?

  8. Prblemele din educatie sunt vechi….reformele apar peste noapte iar problema este ca cei ce sufera de pe urma lor sunt copii….inca mai tin minte perioada aceea in care intr-un an aveam note, dupa aceea aveam calificative iar in anul urmator din nou note…deci dupa cum ziceam….a mai urmat perioada cu capacitatea care se schimba si acum cica si bacul se transforma. O alta problema sunt acum facultatile…..sunt recunoscute sau nu?….diplomele luate( pe bune sau nu) vor fi recunoscute sau ba….nimeni nu mai stie. Poate poate ii va asculta pana la urma si pe copii sau macar pe parintii lor cineva si se vor lua pana la urma niste decizii care sa fie si in avantajul celor care fac parte din acest sistem…..poate mai prindem si noi timpurile acelea….

  9. Daca alesii din parlament ar fi fost cei aflati pe locul 1 in circumscriptiile lor, as fi ales dezbaterea parlamentara. Dar asa cum este situatia acum, nu. Reforma fortata mi se pare o solutie mai buna. Totusi… Se vrea cu adevarat reforma? Presedintele Basescu intelege reforma din invatamant si o sustine, sau o foloseste ca o amenintare la adresa adversarilor, urmand ca apoi sa renunte la idee atunci cand adversarii se linistesc? Parerile domniei sale despre scoala nu inclina deloc in favoarea sustinerii acesteia cu sinceritate. Sa ne amintim de salariile profesorilor. Nu a fost doar un santaj politic din partea tuturor catre toti „ceilalti”? Sa ne amintim de tinichigii si filozofi. Sa ne amintim de aberatia „Spiru Haret”. „Conspiratia” universitatilor de stat, ca sa „distruga” performantul invatamant privat. Oare domnul presedinte nu va lasa din brate proiectul „Educatie” cand ii va aparea o prada mai interesanta la orizont?

    Ceea ce mi se pare foarte periculos si extrem de trist pentru tara asta, este ca nu exista politician care sa-si dea seama ca educatia este de prioritate maxima. Cu cat avem oameni mai educati si mai informati, cu atat tara o va duce mai bine. Din contra, educatia este sperietoarea pe care o aratam adversarului, sau pe care o jumulim impreuna cu el. Mi-e foarte teama ca minunata comisie Miclea nu a fost decat un instrument. Se face acum multa valva, dar apele se vor linisti si scoala va fi in continuare facuta de mediocrii, pentru mediocrii, sau poate chiar mai rau.

  10. Aceasta postare a pornit de la un comentariu pe blogul celor de La coltul strazii:

    Maraco, e o dorinta de reforma in tara asta de te doare mintea. Le place lalaiala, le place sa intinda guma pana ramane fara gust. Mai tineti minte legea Ticu? Problema e ca oamenii apeleaza la argumente logice, domnule daca avem 300 de pareri inseamna ca va iesi mult mai bine decat impunerea dictatoriala de la Cotroceni. Numai ca logica scartaie rau. Avem un parlament nesimtit, barfitor si mai ales neinteresat de ce ne doare. Am stat ieri sa ii ascult, sa le aud argumentele. Phuah.
    O chestie pe care trebuie sa o intelegem rapid ar fi ca oriunde, in orice sistem exista o mare rezistenta la schimbare. Obisnuinta si mentinerea statului de fapt e o chestiune comoda. O reforma, o schimbare presupune presiuni, viziune, vointa si mai ales rezistenta la bocanci in gura.
    Cred ca dincolo de „republica basesciana”, acesti cinci ani sunt marcati de reforme, de schimbari si de un joc pe contre extrem de dur. De fapt acum si probabil in urmatorii 5-10 ani Romania se recladeste ca stat si ca societate. Educatia e in cacat. Toti recunosc asta, toti se plang si nimeni nu e multumit. Producem albume de citate si minti incarcate cu date nevaloroase. Trasformam copii in rebuturi semi culturalizate, neadaptati economic si cu o perspectiva falsa asupra lumii.
    Scoala nu ofera educatie ci doxa. Aberatiile sunt maligne deja, licenta universitara si-o permite oricine, de aici si devalorizarea sa in zona economica.
    Copii sunt pe functia copy-paste, iar profesorii in continuare se mandresc cu „olimpicii” in loc sa se preocupe de elevii mediocri si slabi la invatatura. In scoala ai parte de uniformizare, toti fac matematica si limba romana, dar si religie si chimie organica. Strivim talente si firi sensibile cu octaedre si lichidul seminal al boului. Bagam in cap 47 de ani de domnie al lui Stefan Musat si ne trezim la angajare ca nu putem sa ne definim ca persoane, facem CV-uri de cacat si ne calificam cu totii la locul de munca.
    Daca sistemul de invatamant ar fi bun, nu ar fi ingineri care vand mobila si graficieni flash care au terminat ASE-ul.
    Nu putem alege catarul Abramburicii comparandu-l cu o viziune diferita scoasa de oameni care au lucrat 3 ani la o reforma in invatamant. Ironic sau nu, la comisia Miclea exista si semnatura Andronescu.
    Reintorcandu-ma la dezbatere, sper ca nu va asteptati, ca un profesor sa fie de acord ca ceea ce face el e prost si ca ar trebuie sa se schimbe.

    • Scoala romaneasca este sub orice critica, si nu de azi, de ieri, ci de ani buni de zile. Sigur ca exista rezistenta la schimbare si de asta ar fi trebuit sa ne alegem minti deschise in fruntea statului, ca sa creeze o schimbare in bine. Dar, din pacate, mintile de acolo de sus, cu deschiderea stau cam prost. Nu este vorba doar de comoditate in privinta schimbarii, ci de interese si de bani. Bani mai multi decat ne inchipuim. Deci schimbarea nu va fi curand. Sau va fi atat de schioapa, ca nu ne va ajuta ca natie cu nimic.

  11. La cererea cititorilor, am schimbat setările comentariilor, revenind la discuţii liniare, în loc de threaded. E posibil ca discuţia de aici să se citească mai greu, îmi cer scuze pentru asta.

  12. E mai bine asa, dupa modelul @Cutarescu folosit de twitter.

  13. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6096283-dan-nica-guvernul-isi-asuma-raspunderea-codul-andronescu.htm

    Trebuie sa recunosc, este ultimul lucru la care ma asteptam! Nu pricep nimic, imi vin in cap numai scenarii conspirationiste.

    Ce naiba mai e si bullshitul asta, sau Nica a facut misto de ziaristi?

  14. Se cheama troc. Probabil ca exista si o bursa a initiativelor partidelor unde se negociaza un „pret” pentru fiecare. Asta a fost sigur scumpa dat find prestigiu investit de PSD in ea.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.