La colțu' străzii

Republica băsesciană

49 comentarii

Vorbind despre Republica băsesciană nu mă voi referi la România zilelor noastre, ci la cea de peste câţiva ani, probabil chiar după ce un eventual al doilea mandat Băsescu se va fi încheiat. În timp ce noi, toţi ceilalţi, suntem preocupaţi de lucruri mai frivole, Preşedintele Băsescu îşi continuă cu perseverenţă ceea ce am putea numi „proiectul” său politic, reforma cadrului instituţional românesc. Băsescu a reuşit pe finalul mandatului să adauge la reforma electorală adoptarea codurilor juridice şi pregăteşte legi importante în educaţie, descentralizare şi administraţie publică. La Cotroceni lucrează Comisii pe sănătate, demografie şi grupuri vulnerabile (solidaritate socială, să zicem). În fundal rămâne reforma constituţională.

Reforma în fiecare dintre aceste domenii ar avea un impact puternic asupra societăţii. Toate împreună definesc o nouă republică – Republica băsesciană. Nu cred că preşedintele a plecat la drum cu această viziune, dar aici îl poartă instinctul. Din păcate, într-un mediu mai degrabă ostil, Băsescu dă mai puţină atenţie conţinutului, mulţumindu-se să promoveze ce se poate. Dacă legile educaţiei ar putea fi un exemplu de succes, Codurile juridice arată că acest model poate duce la rezultate cu îngăduinţă mediocre.

Poate că e momentul să lăsăm în planul doi iraţionalitatea, demagogia şi mizele frivole şi să ne dăm seama că avem un preşedinte ales liber de popor şi care a ştiut să folosească mecanismele constituţionale pentru a promova schimbarea. Ba chiar e foarte posibil să-l mai avem cinci ani. Cum facem să scoatem maximul din această oportunitate?

Reforma instituţiilor în timpul mandatului preşedintelui Băsescu

Chiar la începutul mandatului actualului preşedinte am trecut de la impozitarea în trepte la taxa unică. Este adevărat că sursa acestei schimbări îl precede pe Băsescu, dar nu mai puţin adevărat este că preşedintele este cel care a impus guvernul Tăriceanu după alegerile din 2004.

De anul trecut avem un nou sistem electoral, un hibrid care combină reprezentarea proporţională cu votul uninominal. Nu e tocmai ce a dorit preşedintele, aşa încât e posibil să mai vedem schimbări până în 2012, dacă Băsescu va fi reales. Legea electorală include şi alte prevederi importante, printre care termene concrete pentru (re)introducerea Registrului electoral şi a cărţilor de alegător, despre care am mai vorbit aici.

În iunie Guvernul şi-a angajat răspunderea pe două dintre cele patru Coduri juridice (cele substanţiale), iar celelalte două (de procedură) sunt în lucru/aşteptare la Parlament, cel mai probabil vor fi adoptate în septembrie. S-a spus în repetate rânduri, şi sunt de acord cu această poziţie, că cele patru Coduri sunt cele mai importante legi pentru viaţa de zi cu zi.

În această primăvară premierul Boc – bănuiesc că nu se mai îndoieşte nimeni că Boc este instrumentul prin care preşedintele îşi extinde puterea executivă – a anunţat schimbări importante în domeniul administraţiei printr-un proces accelerat de descentralizare. Proiectele de lege pentru descentralizarea în domeniile Sănătate, Poliţie şi Sport au fost deja avizate în şedinţă de Guvern în luna mai, iar cele pentru Educaţie, Agricultură, Muncă şi Cultură sunt în lucru (nu am mai auzit nimic de ele din mai, dar bănuiesc că pe undeva nişte funcţionari lucrează la ele). Termenele de intrare în vigoare se întind din septembrie anul acesta până în toamna anului următor.

Recent, am aflat că la începutul lui septembrie se pregăteşte adoptarea prin angajarea răspunderii Guvernului a legilor educaţiei (un pachet mai amplu, nu doar descentralizarea), precum şi a importantei legi a salarizării în sistemul bugetar, pe care se poate construi (dacă e bine gândită) o reformă reală în administraţie.

Pe agenda preşedintelui se află şi alte subiecte. După modelul deja consacrat (o altă contribuţie esenţială a lui Băsescu la organizarea instituţiei preşedintelui), alte două Comisii prezidenţiale îşi desfăşoară activitatea fără prea mult zgomot. Comisia pentru analiza riscurilor sociale şi demografice are termen de finalizare a lucrărilor sfârşitul lui octombrie şi foarte probabil pe lângă analiză va propune şi mai multe recomandări de reformă a politicilor din domeniul solidarităţii sociale şi protecţiei grupurilor vulnerabile (nb. e o temă cât se poate de stânga, dar de care PSD nici măcar nu se apropie; cred că va fi un subiect important al campaniei electorale şi Băsescu va puncta aici). Termenul Comisiei pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniul sănătăţii publice este sfârşitul anului şi dacă Băsescu va câştiga al doilea mandat va avea iată o temă importantă cu care să deschidă anul următor.

Nu în ultimul rând, să ne amintim şi de raportul Comisiei Stanomir pe care se fundamentează intenţia preşedintelui de a propune schimbare legii fundamentale. Subiectul a intrat într-un con de umbră pe fondul crizei economice, dar foarte probabil va reveni fie în campania electorală, fie imediat după aceasta.

Nu cred că cineva poate să nege nevoia unor reforme pe fiecare direcţie. Schimbarea (pozitivă, desigur) în fiecare dintre aceste domenii, luat separat, înseamnă un progres.  Împreună ar putea să însemne cea mai însemnată reformă a cadrului instituţional românesc de după revoluţie. Aş spune chiar că este o schimbare mai însemnată decât ce s-a întâmplat în anii ’90, când sub supervizarea lui Iliescu am avut mai degrabă o evoluţie conservatoare prin perpetuarea practicilor regimului comunist.

Despre viziune şi limite ale planului prezidenţial

Nu aş merge atât de departe încât să spun că Băsescu are o viziune a schimbării. Nu cred că Băsescu a plecat la drum având în minte imaginea noii republici, el este mai degrabă instinctual decât raţional. Cel mai probabil a simţit nevoia reformei acestor instituţii ce scârţâie la fiecare curbă, o nevoie transmisă omului politic de corpul social pe care doreşte să-l cucerească. Putem spune că preşedintele are un plan al schimbării, unul cu reguli simple, pragmatice, adaptat la mediul mai degrabă ostil. Scopul său nu este să găsească soluţia cea mai bună, ci să mişte lucrurile înainte oricât de puţin, folosind orice oportunitate are la îndemână. Atunci când are posibilitatea, pregăteşte un set de măsuri, apoi caută o oportunitate să le promoveze măcar parţial. Rareori alocă timp pentru studii de impact şi calcule de cost, merge pe principiul corectăm din mers. Am văzut acest mecanism în cazul legii electorale, în cel al codurilor juridice şi următoarele pe listă sunt probabil legile educaţiei şi descentralizarea/reforma administraţiei locale.

Marele merit al lui Băsescu este că a acceptat de la început că reforma trebuie să urmeze modelul democraţiilor occidentale. Este un pas uriaş de la democraţia originală a lui Iliescu la emularea unor instituţii şi politici ce au dat rezultate mai la vest de noi. Acest merit al preşedintelui trebuie subliniat cu atât mai mult cu cât vine în mare măsură împotriva firii omului din spatele instituţiei, căci prin educaţie şi experienţă Băsescu este vădit adeptul unui model autoritar de conducere. De aici rezultă şi diferenţele între discursul şi practica preşedintelui speculate prompt – şi pe bună dreptate – de opoziţie: cum  să propui o reformă democratică dispreţuind Parlamentul şi dezbaterea?

Tot firea preşedintelui, un om cu care se lucrează greu, ridică şi principala limitare a planului: oamenii. Băsescu a îmbunătăţit vizibil practica instituţiei prezidenţiale prin folosirea instrumentului „comisiilor prezidenţiale”. Sunt evidente diferenţele de calitate între rapoartele şi măsurile propuse de aceste comisii şi cele în cazul cărora a fost nevoit să folosească alţi oameni şi mecanisme. Iată spre exemplu raportul Stanomir despre Constituţiei sau raportul Miclea despre educaţie, două documente valoroase, cel puţin unul dintre ele (Miclea) urmat de propuneri solide de politici (ar putea să aibă o influenţă pozitivă şi că de ambele s-a ocupat consilierul Cristian Preda). Nu este cazul Codurilor juridice; după ce într-un fel sau altul aliaţi ca Macovei şi Weber, Băsescu a fost nevoit să se folosească de Predoiu, un mercenar al grupurilor de interese obscure din justiţie, iar Codurile au ieşit prea mult în favoarea castelor de magistraţi, avocaţi, notari, executori, şi prea puţin în spiritul justiţiei. Mă aştept ca propunerile din domeniul sănătăţii şi riscurilor sociale să fie mai bune, căci două comisii au timp de lucru (cu o strângere de inimă în cazul sănătăţii publice, căci am văzut printre membri şi dinozauri siniştri ai medicinii româneşti). În schimb, am aşteptări scăzute în domeniile descentralizare, administraţie locală şi fiscalitate, unde propunerile au rămas la latitudinea unor Pogea, Dragna, Nica şi unde baronii şi baronaşii locali îşi exercită influenţa.

Să menţionăm şi o limitare intrinsecă a reformei băsesciene: se referă strict la formă, fără a se preocupa de fondul problemei. Un pesimist ar spune că degeaba avem instituţii noi, mai bune, dacă nu avem şi oamenii care să le folosească. Dar să privim lucrurile optimist: dacă oamenii sunt oricum răi, măcar instituţiile să fie bune.

Calculul electoral

Ar trebui să fim naivi să credem că preşedintele nu are şi un calcul electoral în spatele activităţii sale. Sau ar trebui să credem că el este naiv, în fond e un om politic într-o democraţie, e absolut normal să fie cu un ochi pe barometrul electoral pentru a-şi asigura realegere.  Nu îl suspectez pe Traian Băsescu nici de naivitate, dar nici de reacredinţă. Este un om politic pragmatic care va încerca să combine beneficiul politic personal cu un progres al ţării. În fond, este ceea ce ar trebui să facă orice politician, pentru că atât excesul de beneficiu personal cât şi neglijarea acestuia ar duce la un final abrupt al carierei politice.

Am afirmat deja că nevoia de reformă este a corpului social, simţită instinctual de Băsescu. Acţionând în acest sens şi-a creat rolul său politic: este preşedintele care a reformat instituţiile. La sfârşitul lui septembrie, atunci când îşi va anunţa candidatura, Băsescu va veni cu un raport al primului său mandat, iar unul din punctele importante va fi tocmai această schimbare. Ne va aminti de încercările repetate de a se adopta legi importante precum codurile juridice, legile educaţiei sau cele ale descentralizării, întinse pe mai mulţi ani, şi ne va prezenta reuşita lui în acest sens. Apoi ne va spune de restul schimbărilor rămase în aşteptare – sănătate, solidaritate, grupuri vulnerabile, însăşi Constituţia. Va cere un nou mandat pentru a-şi continua lucrarea politică.

Republica băsesciană

Indiferent de orice calcul electoral, dincolo de disputele superficiale de moment, mandatul (sau mandatele) preşedintelui Băsescu rămâne unul de referinţă pentru evoluţia României post-comuniste. Băsescu nu doar a schimbat instituţia prezidenţială, forţând limitele Constituţiei şi impunând modelul preşedintelui jucător, ci iată că lasă în urmă o reformă substanţială a cadrului instituţional. Depinde foarte mult de rezultatul alegerilor dacă va fi doar un început de reformă, cu elemente din juridic, educaţie, administraţie şi fiscalitate, sau una mai profundă, incluzând sănătatea, solidaritate socială, celelalte elemente din administraţie şi chiar constituţia.

La prezentarea publică a raportului Stanomir, la Cotroceni, Mircea Geoană supralicita în discursul său spunând că visează la mai mult decât o nouă Constituţie, visează la o nouă Republică. Era unul din momentele caracteristice ale evoluţiei politice a preşedintelui PSD, totdeauna încercând să ofere mai mult decât contracandidatul său la preşedinţia ţării. Ironic, este tot Băsescu cel care, fără să declare acest lucru, face posibilă o nouă republică, urmărind cu tenacitate schimbarea unor instituţii fundamentale.

Majoritatea legilor adoptate în ultima parte a mandatului Băsescu îşi vor face simţit efectul abia peste câţiva ani, unele chiar după ce un eventual al doilea mandat Băsescu se va fi terminat. Cu alte cuvinte, Republica băsesciană îi va fi posterioară omului politic ce a declanşat schimbarea. Este dacă vreţi locul în istorie câştigat de preşedintele Băsescu.

Cu siguranţă că atunci când vor intra în vigoare şi vor produce efecte vom descoperi lipsurile acestor noi legi. Sursele de eroare sunt multe: incompetenţa celor ce au participat la scrierea lor, negocierile politice meschine ce au luat locul raţiunii, graba, influenţa unor interese oarecare, lipsa studiilor de impact şi a dezbaterii asupra lor. Forţând puţin registrul simbolic, putem spune că Republica băsesciană nu va împrumuta de la iniţiatorul ei doar preferinţa pentru modelul occidental, ci şi carenţele lui de comportament. Va fi cam nervoasă şi cam bădărană cu cetăţenii ei, chiar dacă în esenţă va fi o îmbunătăţire faţă de Republica originală proiectată de Iliescu şi politrucii săi. Ne vom dori atunci să fi acordat mai multă atenţie acestor legi în loc să ne pierdem timpul cu dezbateri sterile despre non-subiecte inventate de o maşinărie politică şi mediatică ce şi-a pierdut de mult busola realităţii. Dar să rămânem optimişti: va fi un pas înainte.

Reiau ideea cu care am început. Poate că e momentul să lăsăm în planul doi iraţionalitatea, demagogia şi mizele frivole şi să ne dăm seama că avem un preşedinte ales liber de popor şi care a ştiut să folosească mecanismele constituţionale pentru a promova schimbarea. Ba chiar e foarte posibil să-l mai avem cinci ani. Cum facem să scoatem maximul din această oportunitate?

49 de gânduri despre „Republica băsesciană

  1. Foarte buna analiza.
    Poate ar fi tb mentionata si Comisia de Analiza a Dictaturii Comuniste din RO(Raportul Tismaneanu). Prin condamnarea oficiala a comunismului si deschiderea arhivelor secrete, „Republica basesciana” a pus un hotar clar fata de trecutul perpetuat in diferite forme de „republica ilesciana”.
    Acum ramine de vazut daca evolutia crizei economice va grabi sau va incetini aceste reforme.

    Nu stiu cui ii adresati intrebarea : clasei politice, mass-mediei, „simplilor muritori”?

    p.s. in ultima fraza e ceva in plus. 🙂

    • de acord, activitatea Comisiei Tismăneanu şi declaraţia de condamnare a comunismului marcheaza simbolic schimbarea. Rămân totuşi la părerea că Băsescu a făcut-o mai degrabă din calcul electoral decât din convingere – ceea ce nu mă deranjează, e bine că a făcut-o. Nu am inclus-o în listă pentru că nu implică şi o schimbare instituţională.

      Întrebarea din final e retorică, dacă vrei e pentru noi toţi, când vom începe să ne pese cu adevărat şi să facem ceva?

      Nu m-am prins ce e în plus în ultima frază 🙂

    • Probabil robin se referea in prima postare la aceasta fraza:
      „Cum facem să folosim scoatem maximul din această oportunitate?”

    • Sint sigura ca Basescu nu a facut-o din convingere 🙂 Imi aduc aminte ca initial,parca prin 2005, s-a codit. Nici despre Legea Lustratiei nu avea o parere favorabila.
      Calcul electoral? Nu vad ce avantaj politic i-a adus actiunea asta, in afara de faptul ca a cistigat o parte de intelectuali de partea sa. Dar citi dusmani si-a facut! Si e posibil ca suspendarea sa i se fi tras de la Raportul Tismaneanu. Iliescu era turbat de furie.
      Impresia mea e ca majoritatea românilor e destul de „rece” cu subiectul comunism-anticomunism.
      Asa ca nu prea vad ce beneficiu electoral a avut TB condamnind comunismul. Daca nu ar fi facut-o, cred ar fi avut un mandat mult mai usor si poate unele „punti de legatura” nu ar fi fost taiate.
      Poate a facut-o din spirit de fronda, n-ar fi fost prima data. 🙂

      p.s. Cristian are dreptate.

    • Aha, am corectat, mulţumesc!

  2. Intr-adevar, analiza ta sistemica este trist de reala. Sper sa n-am parte de un alt cosmar cincinal.

    • Trist e că una peste alta dintre toţi candidaţii tot Băsescu pare a rămâne cel mai mic rău.

    • Dar decat cu dansul in compania lui Udrea & Ridzi, prefer sa votez cu altcineva. Daca ar recunoaste greseala alegerii ministrilor sai pe care i-ar destitui imediat, l-as realege cu sufletul impacat. Dar pentru ca acest lucru nu se va intampla, sunt curios cum va juca alba-neagra cu poporul in timpul campaniei prezidentiale. Pana atunci, comisia de specialitate va fi discreditata, alte stiri bomba vor aparea in presa, samd ..

  3. Ovidiu : tara asta trebuie reformata in mai toate elementele ei. Nu trebuie sa fii vizionar ca sa-ti dai seama de asta. E suficient sa asculti orice roman care-si pune problema, in orice domeniu ca sa-ti dai seama de aceasta necesitate. E suficient sa te uiti la toate dorintele istorice ale conducatorilor din ultimii 150 de ani.

    Problema e ca desi nevoia de reforma e evidenta si acceptata, inertia vremelnicilor „jucatori” intr-un domeniu sau altul e suficient de mare cat sa tinda sa-si conserve pozitiile. Astfel profesorii sunt principala frana a reformei in educatie, magistratii in justitie, doctorii in medicina … asta in conditiile in care stiu ca functioneaza in sisteme alienate dar le e frica sa nu-si piarda pozitiile in conditiile modificarii de sistem.

    Mi-e teama ca inclusiv presedintele basescu functioneaza dupa acelasi tipic … in disperarea de a-si conserva o pozitie oricum vremelnica.
    Dincolo de reforma prezidentiala de care zici (folosind comisii trecatoare cu oameni care nu-i ameninta sistemul) ma tem ca e mult loc de mai bine in ceea ce priveste relatiile externe, colaborarea intre institutii, capacitatea de mobilizare a oamenilor … si alte lucruri care ar fi stat in puterea deplina a presedintelui. E bine ca se fac reforme dar ele-s departe „de ce-ar fi putut sa fie” pentru ca ele se fac fara implicarea celor in cauza, impuse prin mijloace nu tocmai ortodoxe, bazandu-se mult pe institutiile de forta … de parca ar fi facute de un REGIM DE OCUPATIE.

    Eu cred ca presedintele urmatorilor ani va trebui sa continue reformele, sa indrepte ratarile, sa stopeze tendintele autoritariste … si din oferta curenta tind sa cred ca tot Basescu va fi ales. Asta nu ma impiedica sa cred ca putem avea un presedinte mai bun … chiar daca va avea acelasi buletin. Un presedinte care sa nu fie dependent de „ajutorul” structurilor, un presedinte care sa nu invrajbeasca oameni ci solutii, un presedinte care sa poata pastra relatiile cu oameni si institutii interne sau externe, un presedinte capabil sa vada interesul general cel putin la fel de bine ca interesul propriu.

    • Până acum, Băsescu e singurul care a făcut ceva concret în direcţia unei schimbări. Indiscutabil e mult loc de mai bine. Preşedintele s-a mulţumit cu ce a obţinut, a mers pe principiul orice schimbare e bună fără să se preocupe de costuri şi consecinţe. Vezi codul electoral pentru rezultate adverse. Dar decât să stăm pe loc şi să ne plângem de milă, parcă tot e bine că se mişcă ceva. Despre felul cum se fac reformele n-am vorbe de laudă, parcă suntem în vremea decretelor-lege.

    • „singurul care a facut ceva concret” e un standard de performanta neinstitutional 🙂

      avem nevoie de scopuri, repere, institutii, obiective … si de mijloace/proceduri/legi prin care sa se ajunga la ele.

      cat timp suntem in zodia lui „sa faca ceva”, si marele argument e ca „ceilalti sunt mult mai prosti” … nu vorbim de construirea de „institutii”, chiar daca avem in compensare implicarea unor comisii „de specialitate”.

      Putem sa nu stam pe loc si sa nu ne plangem de mila … asumandu-ne totusi obiective mai nobile decat „sa faca orice” sau sa fie „singurul”

    • Nu pot să te contrazic când zici că avem nevoie de scopuri, repere, instituţii, obiective… doar că nu le avem.

      Din păcate lucrăm cu materialul clientului, se pare că va dura ceva până când noi, ca societate, vom produce lideri politici de calitate. Până atunci, trebuie să scoatem maxim din puţinul ce-l avem.

      Cu alte cuvinte, avem un preşedinte ales democratic şi dispus să facă aceste schimbări. Indiferent dacă ne place sau nu personajul şi indiferent care e motivaţia lui internă, trebuie să vedem cum scoatem cât mai mult.

      Iar cu privire la „singurul”… păi chiar este, istoric vorbind. Iliescu şi ai lui au fost conservatori prin alegere, iar Constantinescu şi ai lui prin neputinţă. Asta nu înseamnă că nu e posibil să găsim în viitor alţii mai luminaţi, doar că din nefericire nu e cazul nici cu Geoană, nici cu Antonescu (ceilalţi figuranţi în alegeri oricum nu contează).

  4. Sint din ce in ce mai convins ca rolul lui T.Basescu (planificat sau nu) este de a intretine o iluzie:ce de schimbare/progres/speranta….
    si asta cu rezultate surprinzatoare. Si cei pro si cei contra ii acorda merite pe care nu le are si initiative care nu-i apartin.

    T.Basescu nu a facut nimic si nici nu ar fi putut face nimic-ca nu are cum-si isi joaca cu brio rolul de tap ispasitor. Tara se afunda in timp ce toata lumea e cu ochii pe el (joaca rolul iepurelui de la cursele alea de ogari).

    Plus limitarile pe care le are …recunoscute si de el si demonstrate de incidentul cu ONG-urile la asumarea codurilor (avem un guvern care nu conduce ci legifereza)

    Dar… cea mai serioasa limitare apartine noua cetatenilor.
    Nu exista nicio speranta.

    • Oh, da, marea limitare e la fondul problemei, la oameni. După cum spuneam, instituţiile astea reformate trebuie umplute cu ceva.

    • Tio,
      ai scris cel mai stralucit comentariu-concluzie la ceea ce a avut loc in Romania in ultimii 5 ani.
      va fi primul an de la revolutie, cand ma duc la vot doar ca sa anulez UN VOT.
      T. Basescu si-a jucat cu brio rolul: a scos din joc poporul („oamenii”, n.b….).

    • Andra, imi place ca esti consecventa. O calitate rara in ziua de azi. 🙂

    • robin

      daca ai vreo problema de natura personala cu mine, roaga-l pe proprietarul blogului sa-ti dea adresa mea de mail, si o rezolvam acolo.
      in rest, pentru orice nelamurire legata de continutul afirmatiilor mele, iti stau la dispozitie aici.
      deocamdata insa, nu vad nimic in afara de atacuri la persoana.

    • N-am. Pacat ca nu stii sa primesti un compliment. 😀

    • Buna Andra,
      Si eu care credeam ca te-ai vindecat de boala asta care se numeste Romania 😉

      Nu cred ca lucrurile stau chiar asa de diabolic dar realitatea ramine aceiasi.

  5. Intamplator, zilele astea am nimerit sa citesc despre niste cazuri de tarani clacasi improprietariti prin reforma agrara din 1864.

    Acea reforma agrara din 1864, una fundamentala, radicala si foarte trambitata a fost prezentata drept un mare succes al pasoptistilor. Dar s-au comis niste nedreptati care au mutilat vieti. De exemplu: toti taranii au primit pamant dupa 4 clasificari, functie de mostenitori si numarul de vite detinute. Ei bine unii au primit pamant bun, roditor si altii au primit aceeasi suprafata de pamant neroditor. Si unora si altora li se cerea aceeasi arenda, imposibil de realizat pentru cei care au avut ghinion pe harta. De aici drama neplatii si distrugerea gospodariei, familiei, etc.

    Pana si Kogalniceanu a recunoscut „strambitatea acelei legi” (era citat in material). Peste timp insa, reforma agrara din 1864, a ramas ca un reper al evolutiei spre modernism a Romaniei.

    Asa si cu aceste reforme din prezent care se petrec aproape pe nesimtite. Basescu va ramane in istorie impreuna cu republica sa. Buna observatie, Ovidiu!

  6. br3b: faptul ca unele lucruri care par proaste ajung sa fie considerate bune peste timp nu inseamna ca toate lucrurile proaste o sa ajunga sa fie considerate bune.

    e ca la genii si nebuni. Nu toti nebunii sunt genii, si de asta nu se desfiinteaza ospiciile. Ramane ca in fiecare moment societatea sa aprecieze genialitatea si nebunia si s-o trateze cum crede de cuviinta.

    • Exista o vorba : „Numai cine nu munceste, nu greseste”.
      Dupa ani de stagnare sau de invirtit pe loc, RO are mare nevoie sa faca niste pasi inainte, chiar daca initial va merge impleticit sau va rataci temporar calea dreapta. Important e sa se miste, sa se indeparteze de ceea ce a fost pina in 1989.
      Nici o reforma nu este perfecta. Unii vor fi avantajati, altii defavorizati. Stiu ca unii au aspiratii mai inalte, vor perfectiune. Asta nu e rau, dar poate ar tb sa se uite mai atent la ce s-a intimplat dupa 1989 si sa fie multumiti cind exista un progres, chiar daca nu e idealul.

    • Si dupa ce se uita atent … are dreptul la opinii? 🙂

      sau trebuie oricum sa fie multumit ca „face cineva ceva” ?

    • Bineinteles ca are dreptul la opinii, daca se poate cit mai critice. 🙂
      Numai ca prea strimbam din nas la orice, cautam nod in papura, dezbatem de zor pina obosim, incit ajungem sa nu mai actionam.
      Ne repezim sa desfiintam ce e nou, ce e prea rapid, adica ceea ce iese din tiparele cu care noi ne-am obisnuit.
      E valabil nu numai in politica.

  7. Pingback: Republica basesciana? « Memorie, libertate, moderaţie

  8. Foarte interesant comentariul! Poporul român are însă o mare problemă în a nu se concentra pe mesaj, fapte şi consecinţe, ci pe vremelnicul actor. Oportunitatea a fost în mare irosită în primii 5 ani de mandat, eu personal nu am atât de multe speranţe pentru următorii. România vă rămâne la un mare decalaj faţă de vest pentru că poporul este de foarte slabă calitate.

  9. @Sym Nu cred ca se poate trage o concluziie atit de categorica fara a acorda si circumstante (istorice)atenuante. Exista o explicatie. Nu putem acuza victimele (dar situatia de azi e complet diferite chiar si pentru muritorii de rind).
    Problema Romaniei nu e poporul si cei multi si slabi ci cei putini, destepti, frumosi si iresposabili, cei care ar trebui sa fie elite.
    Ei sint vinovatii. Dupa parerea mea sint 150 de ani de cind nu mai avem elite ci doar o gramada de narcisisti iresponsabili.

    • Multam. Ce bine scrie T.Baconsky…
      Corecta solutia:dialogul social…. numai ca dialogul social se face intre egali ori in Romania totul a fost/este despre privilegii(de un fel sau altul). Oamenii care benificiaza de ele nu mai vorbesc de mult ci scot doar sunete de placere sau miinie 😉

  10. Excelenta analiza!
    Meritul principal al lui Basescu e ca, spre deosebire de majoritatea oponentilor sai, a intuit o sursa de capital electoral insuficient exploatata, si anume nevoia profunda pe care o mare parte a romanilor o simt, chiar daca poate nedeclarat, de schimbare a fundamentelor societatii romanesti. In timp ce ceilalti inca merg pe arhifolosita metoda a pomenilor electorale, el incearca, uneori depasind limitele impuse de Constitutie, sa provoace acele schimbari asteptate. Ca rezultatele sunt limitate nu i se poate imputa doar lui, sa nu uitam opozitia crunta care se face fata de orice zice sau face Basescu. Nu am sa afirm oricum ca o face dezinteresat, chiar are cineva pretentia asta de la vreun politician?
    Andra: regret, nu Basescu a scos din joc poporul. Nu uita cine l-a suspendat in lipsa unor argumente constitutional valabile, nu uita ca poporul l-a pus la loc. Poporul a fost scos din joc de actiunea concertata a mass-media, care a eliminat demult din discurs orice dezbatere reala si ne expune sistematic unei campanii de indobitocire.

    • @Radu De acord cu tine dar si Andra are dreptate:daca majoritatea, deja pasiva, are iluzia ca are macar un politician de partea sa atunci devine si mai pasiva. Si daca aceiasi majoritate gaseste ceva mai tirziu ca totul a fost doar un vis frumos dar imposibil atunci va fi si mai deziluzionata/pasiva/extrema decit la inceput.

    • Tio, poti sa imi dai un exemplu de politician din tara asta care nu vinde vise frumoase? Singura diferenta e ca unii vand exclusiv vise frumoase, iar altii mai si fac ceva pe langa asta.
      Nu as fi de acord cu teoria ta privind pasivitatea. Cred ca populatia devine mult mai pasiva atunci cand constata ca democratia e doar un joc intre politicieni, la care ea participa doar de forma.

  11. Pingback: Educaţie şi politică « La colţu' străzii

  12. 🙂
    Robin,
    again: tot un lucru fara legatura cu topicul sau continutul afirmatiilor mele

    all
    daca intereseaza pe cineva, aici e o continuare a discutiei pe acest subiect:
    (reforme fara popor, democratie fara cetateni)
    http://forum.realitatea.net/showthread.php?t=33573

  13. Pingback: PDL în zodia traseiştilor « La colţu' străzii

  14. Pingback: Republica băsesciană se creştinează… « La colţu' străzii

  15. Pingback: Continuă creştinarea republicii băsesciene « La colţu' străzii

  16. Pingback: Băsescu vs Geoană « La colţu' străzii

  17. Pingback: Note despre politica educaţiei « La colţu' străzii

  18. Pingback: Politica Curţii Constituţionale « La colţu' străzii

  19. Pingback: PNL şi “statul liberal” « La colţu' străzii

  20. Pingback: Poporul a dezamăgit Preşedintele | La colţu' străzii

  21. Pingback: Eu cu cine (nu) votez la Referendum? | La colţu' străzii

  22. Pingback: Confesiunile unui băsist | La colţu' străzii

  23. Pingback: „Republica uselistă” – un proiect urechist | La colţu' străzii

  24. Pingback: Procurori pierduți în (in)cultura negocierii | La colţu' străzii

  25. Pingback: Băsescu, 10 ani | La colțu' străzii

  26. Pingback: Republica băsesciană sau a doua republică | La colțu' străzii

  27. Pingback: Confesiunile unui băsist | La colțu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.