La colțu' străzii

Băsescu impune modelul „preşedinte jucător”

29 comentarii

Principalul cap de acuzare împotriva preşedintelui Băsescu în 2007, când Parlamentul a încercat suspendarea lui, a fost modelul „preşedinte jucător”, considerat de parlamentari neconstituţional. I s-a reproşat preşedintelui că este prea activ public, îşi spune prea des opinia, dă sfaturi, comentează. Curtea Constituţională a avut altă opinie, considerând că preşedintele are tot dreptul să participe activ la viaţa politică (o opinie de bun simţ, după părerea mea). Cetăţenii au fost de acord cu CCR şi l-au păstrat în funcţie pe preşedinte. Aşa cum voi explica mai jos, modelul „preşedinte jucător” a fost impus prin voinţa lui Băsescu şi este unamim acceptat de adversarii săi politici. Indiferent dacă va câştiga sau nu, Traian Băsescu a reuşit să schimbe semnificativ jocul de putere din România.

Să-i urmărim astăzi pe principalii contracandidaţi ai lui Traian Băsescu la preşedinţie, Mircea Geoană şi Crin Antonescu, nimeni alţii decât liderii politici ai partidelor ce au condus încercarea de suspendare a preşedintelui. Cel de-al doilea, Antonescu, a fost unul dintre cei mai vocali acuzatori ai modelului „preşedinte jucători”. Iată-i acum lansaţi în cursa prezidenţială şi având ca prim răspuns la întrebarea ce vor face dacă vor câştiga „voi numi primul ministru”. Spun acest lucru cu naturaleţe, de parcă ar fi de la sine înţeles că a doua zi după investitură îşi vor alege un prim-ministru aşa cum îşi aleg consilieri sau secretare. Aştept un ziarist sau analist să le pună întrebarea cheie: nu înseamnă asta că veţi fi un preşedinte jucător, domnule Geoană sau domnule Antonescu? Pentru ca viitorul preşedinte să ajungă să numească prim-ministru pe cine doreşte el, ar trebui să se întâmple trei lucruri importante:

  1. Guvernul Boc să îşi încheie abrupt mandatul. Acest lucru se poate întâmpla fie prin voinţa lui Boc, adică demisie, fie prin voinţa Parlamentului, adică moţiune de cenzură. Preşedintele nu poate influenţa nici una, nici alta.
  2. Să nu se formeze o majoritate parlamentară care să-l pună pe preşedinte în faţa faptului împlinit.
  3. Preşedintele să accepte de facto modelul „preşedinte jucător” şi să ia decizia pe care o doreşte el, impunând un nume, adică exact aşa cum a făcut Băsescu în 2004 când a schimbat majoritatea parlamentară prin forţarea numirii lui Tăriceanu.

Să zicem că la limită Geoană ar putea să emită pretenţia că are o influenţă asupra majorităţii parlamentare, pentru că PSD a obţinut cele mai multe voturi la ultimele alegeri, cele europene (dar în continuare nu are cele mai multe mandate în Parlament). Chiar şi aşa, Geoană va fi un preşedinte jucător, pentru că va interveni în favoarea partidului său şi nu va sta pe seren pe norişor, departe de politica dezlănţuită.

În schimb Antonescu ar trebui să fie un preşedinte super-jucător ca să numească un premier liberal (pe Tăriceanu, aşa cum susţine). Într-o alianţă cu PSD sau PDL (puţin probabil cu al doilea, dacă Antonescu ajunge preşedinte), PNL va fi partidul mic, cu susţinere redusă. Cât de fraieri să fie social-democraţii să accepte iar situaţia din 2006-2008? Asta după ce au renunţat de bună voie la alianţa cu PDL, precondiţie a înlăturării pe cale parlamentară a lui Boc. Întrebarea e retorică, PSD îşi va negocia mult mai bine sprijinul de data asta, iar Antonescu va rămâne doar ca cel ce a distrus PNL prin alianţa cu socialiştii. Desigur, totul în ipotetica situaţie că şeful liberalilor chiar câştigă alegerile.

Dincolo de speculaţiile privind şansele ca cei doi să ajungă în situaţia de a numi primul-ministru, rămâne un lucru cert: atât Geoană, cât şi Antonescu şi-au asumat fără reţineri modelul „preşedinte jucător”. Atât PSD, cât şi PNL acceptă acest lucru, chiar dacă nu o spun public, şi îşi fac planuri pentru situaţia că vor avea propriul „jucător” la Cotroceni. Din acuzele la adresa lui Băsescu nu a mai rămas decât demagogia acuzatorilor şi inutilitatea resurselor financiar, energie şi timp cheltuite cu un inutil proces de suspedare a preşedintelui.

Reclame

29 de gânduri despre „Băsescu impune modelul „preşedinte jucător”

  1. „Din acuzele la adresa lui Băsescu nu a mai rămas decât demagogia acuzatorilor şi inutilitatea resurselor financiar, energie şi timp cheltuite cu un inutil proces de suspedare a preşedintelui.”

    Si o multime de precedente cat se poate de otravitoare, peste care cine stie cand vom putea trece.

  2. Bine scris, subscriu in totalitate.

  3. Doc, cred că putem să privim şi din altă perspectivă „precedentele otrăvitoare” la care faci referire. Cauza lor nu o găsim în acţiunile celor două-trei tabere din perioada 2006-2008, acestea au fost doar declanşatorul. „Răul” stă în redactarea defectuoasă a Constituţiei şi a unei sume de legi importante. Nu e vorba atât de reavoinţă (deşi avem şi din asta, erori premeditate în scrierea legilor), cât mai ales de crasă incompetenţă a legiuitorilor.

    Mai devreme sau mai târziu s-ar fi spart buba şi tot aici am fi ajuns. Aceste contradicţii fundamentale trebuie rezolvate la sursă, printr-un efort de reînnoire a cadrului legislativ, începând cu Constituţia. Trebuie să sperăm că vom avea tăria să învăţăm din ce s-a întâmplat şi să ne punem pe treabă.

  4. Ce Presedinte Jucator, de Presedintele Tuturor ai auzit? 😀 http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2009-07-6-5915026-0-strategia-pnl.pdf

    Si fii atent, un partid romanesc ce are o STRATEGIE! Mi se pare ceva atat de SF incat ma intreb daca nu cumva documentul respectiv o fi intocmit de echipa de campanie a lui Base in cine stie ce scopuri obscure. 😛

  5. Eu tot imi bat gura ca trebuie modificata constitutia in asa fel incat sa nu mai avem presedinte ales de bobor, dar degeaba. Romanii vor un tatuc. Mai ca imi vine sa ii sugerez lui Basescu sloganul pentru sfarsitul anului (ca prea il meritam inca cinci ani): „Dormi linistit, Basescu te vegheaza” (sau cum suna prostia aia de reclama de la FNI). Sa vezi atunci 65% in turul doi 😀

  6. Exista fara indoiala si probleme cu Constitutia; una dintre cele mai evidente probleme a fost introdusa prin decalarea alegerilor parlamentare si prezidentiale, care alaturi de alte prevederi a dus la o situatie paradoxala: imediat dupa alegerile parlamentare, cand mandatul politic cel mai recent (si, deci, mai puternic) apartine parlamentului nou ales, presedintele joaca un rol important prin desemnarea premierului; imediat dupa alegerile prezidentiale, cand mandatul politic cel mai recent apartine presedintelui nou ales, acesta e in principiu neputincios in fata majoritatii politice din vechiul parlament; nu-l poate dizolva, nu poate determina nici macar un vot de incredere in guvern.

    Dincolo de asta, eu ma refer la cateva lucruri specifice unde observatia ta nu se mai aplica, din contra. Nu sunt probleme care vin din redactarea Constitutiei, caci nicio Constitutie din lume nu e aparata de iresponsabilitatea celor pusi sa o aplice. Precedentul cel mai ingrijorator vine din justificarea pe care parlamentul trecut a dat-o faptului ca au continuat procedura de suspendare si dupa avizul negativ al Curtii Constitutionale: „da’ ce ne intereseaza, avizul e consultativ, nu ne poate opri nimeni sa continuam procedura”. Pe scurt, daca eu ca partid sau demnitar pot sa fac un lucru (nu exista cale formala prin care sa fiu oprit) atunci sunt indreptatit sa-l fac.

    De bine, de rau, legile si Constitutia noastra e respectata. Dar vedem atat de bine ca asta nu ajunge nici pe departe; sunt o multime de alte lucruri care trebuie sa se petreaca, nu pentru ca exista o lege care sa le forteze, ci pur si simplu pentru ca asa e normal sa se intample. Nicio lege n-o obliga pe Ridzi sa demisioneze. Nicio lege nu impiedica datul de ordonante cu dedicatie. Nicio lege nu poate stabili un nivel de decenta, de coerenta si de adecvare al discursului si dezbaterii politice.

    Daca de fiecare data cand politicienii spun, „da’ ce, e o lege care sa ma oblige sa fac asa ceva?” noi ridicam din umeri si le dam dreptate atunci n-o sa mai scapam nici de Ridzi nici de contracte gen Sterling, nici de tot circul politic. Or, exact asta s-a intamplat in 2007, parlamentul ala iresponsabil a spus ca nu-i intereseaza nici ce scrie in constitutie, nici ce zice CCR, ca ei nu pot fi obligati sa opreasca suspendarea. Si pot numara pe degete vocile din spatiul public care au avut ceva sa le reproseze.

  7. Pai daca nu vom avea un „presedinte tatuc” stiti ce vom avea?! un republica parlamentara, adica o Romanie condusa de cea mai corupta si birocratica institutie pe care o are. Oricum constitutia are multe minusuri, dar nu suntem pregatiti pentru un presedinte ales simbolic.

  8. Joness, PSD şi PDL au strategie electorală, doar că de cele mai multe ori nu ajunge pe mâna presei. Ca să-ţi dau un exemplu recent şi care a ajuns public, „10 voturi pe secţie pentru EBA” este o strategie foarte bine pusă la punct.

    De obicei strategia partidelor care au şi organizaţii locale e de tip „Cozmâncă”, adică se bazează pe organizare la nivel local pentru a aduce la vot oameni bine aleşi şi eventual mituiţi. Aşa funcţionează la noi.

    Povestea aia a PNL-ului nu e strategie, e o compilaţie de opinii. Cred că aşa arată produsul noi generaţii de „analişti politici” sau „consultanţi de marketing”. Nu credeam că e posibil, dar din nefericire ăştia-s mai slabi ca generaţia veche!

  9. Doc, eu cred că exemplele pe care le dai vin să confirme teza mea, că legile sunt scrise prost.

    parlamentul trecut a dat-o faptului ca au continuat procedura de suspendare si dupa avizul negativ al Curtii Constitutionale

    Sursa problemei e tocmai că avizul e consultativ. Fie se renunţă la interogarea Curţii, fie decizia aceasta devine obligatorie. Avizul consultativ e o prostie care crează o stare inutilă de tensiune între două puteri ale statului.

    Nicio lege n-o obliga pe Ridzi sa demisioneze.

    E normal să fie aşa. Deocamdată Ridzi e nevinovată în faţa legii. Chestiunile de onoare sunt subiective, nu pot să cer cuiva să acţioneze în numele principiilor mele etice, ar fi un abuz împotriva liberăţii lui. În schimb, sancţiunea poate fi politică şi e anormal ca moţiunea simplă împotriva unui ministru să nu aibă efecte în practică. O moţiune simplă votată de Parlament ar trebui să fie un act politic de pedeapsă cu efect imefiat demiterea ministrului.

    Nicio lege nu impiedica datul de ordonante cu dedicatie.

    Problema de fond este că avem o lege – Constituţia – care permite datul de ordonanţe de urgenţă practic în orice domeniu. Situaţiile considerate „de urgenţă” trebuie strict definite.

    Nicio lege nu poate stabili un nivel de decenta, de coerenta si de adecvare al discursului si dezbaterii politice.

    Aici nu pot decât să-ţi dau dreptate. Dar dat fiind că ăsta e corpul cetăţenesc cu care lucrăm, nu e normal să avem legi care permit celor cu intenţii neonorabile să le pună în practică.

  10. „Sursa problemei e tocmai că avizul e consultativ. Fie se renunţă la interogarea Curţii, fie decizia aceasta devine obligatorie.”

    Gresit, dupa mine … o asemenea decizie (daca Curtea decidea pe dos acolo? Pentru unii dintre noi nici n-ar fi fost de mirare 😦 ) trebuie luata la acelasi nivel (adica vot popular) asa dupa cum a fost decis cine este cel investit.
    Curtea poate fi influentata, un vot la nivel national este mult mai greu.

  11. Nu ştiu care din cele două e mai, votul popular sau votul unei Curţi numită pe criterii politice.

    Prin vot popular i-am trimis în PE pe Vadim, Becali, EBA, Nicolai. Prin vot poplar Năstase, corupt până peste cap, a luat peste 50% din voturi în colegiul său. Prin vot popular îi avem pe Vanghelie, Mazăre, Oprişan etc.

    Parcă aş prefera votul unei Curţi, dar nu una numită politic. Şi ne întoarcem la lege, pentru că felul cum sunt aleşi arbitrii Constituţiei e o problemă în sine.

  12. „Sursa problemei e tocmai că avizul e consultativ. Fie se renunţă la interogarea Curţii, fie decizia aceasta devine obligatorie.”

    Nu, nu! Tocmai! Aici e un alt precedent mizerabil al episodului din 2007: faptul ca procedura de suspendare a fost folosita de acel parlament efectiv ca o arma politica a pus in pericol, daca nu chiar compromis, instrumentul suspendarii ca mijloc de protejare a Constitutiei de un eventual asalt venit din directia presedintelui! Nu trebuie sa uitam asta.

    In aceste conditii ce ar insemna ca avizul negativ al CCR sa fie obligatoriu? Ar insemna efectiv ca regimul constituional sa fie complet lipsit de aparare in fata unui numar de 6 (sase) demnitari, presedintele statului si o majoritate de judecatori ai CCR! Nu e de mirare ca acest procedeu constitutional, deloc original, este formulat astfel: autorii lui pleaca de la premisa ca ~230 de demnitari alesi sunt mai responsabili decat 6 demnitari dintre care 5 sunt numiti. E, ca premisa poate da rateuri, asta e cu totul altceva. Asa cum spuneam, e imposibil sa scrii o Constitutie impermeabila la iresponsabilitate.

  13. Nu prea îmi dau seama cum poate preşedintele să ia cu asalt Constituţia singur, fără sprijinul majorităţii parlamentare. Ce poate să facă? După ce a numit primul ministru are foarte puţine puteri reale. Dacă face lucruri care în mod evident încalcă legea e terminat politic şi tot nu-şi atinge obiectivele, chiar dacă are sprijinul politic al unei părţi a Curţii.

    Cât despre Curte, tocmai ce i-am răspuns lui bbbb, aici e altă mare problemă de organizare instituţională, felul cum sunt numiţi judecătorii.

    Şi revin la ideea din finalul mesajului precedent: legile trebuie să fie adaptate la popor, la cel real, nu la unul utopic. Avem cetăţenii şi politicienii pe care îi avem. Punem în mâna acestor politicieni, reprezentanţii noştri, instrumente precum suspendarea preşedintelui sau ordonanţe de urgenţă, îi mângâiem uşor pe creştet şi le spunem: aveţi grijă, să le folosiţi doar când e nevoie şi cu responsabilitate şi în niciun caz ca armă politică. Crezi că ne vor asculta?

  14. „Nu prea îmi dau seama cum poate preşedintele să ia cu asalt Constituţia singur, fără sprijinul majorităţii parlamentare.”

    In scenariul cel mai chinuit, e chiar singur. Intr-un scenariu mult mai simplu, in principiu, nu are nevoie de majoritatea parlamentara, ci de cooperarea premierului. Parlamentul poate revoca mandatul guvernului, dar, conform Constitutiei, nu-l poate inlocui decat cu unul propus de Presedinte intr-un proces formal. Daca presedintele blocheaza pur si simplu procesul cu pricina pune parlamentul in fata faptului implinit, si face din Constitutie hartie de avioane.

  15. Într-adevăr, e un scenariu în care Preşedintele chiar poate, singur, să distrugă echilibrul instituţional, numind arbitrar prim-miniştri.

    Însă şi aici soluţia – sau problema – e în textul Constituţiei. Articolul 103 crează o obligaţie pentru Preşedinte doar dacă un partid are majoritate absolută în Parlament, lucru puţin probabil să se întâmple. Logic ar fi ca în cazul în care se formează o coaliţie majoritară în Parlament Preşedintele să fie obligat să numească prim-ministru reprezentantul desemnat de respectiva coaliţie.

  16. Bun, haide sa consideram si asta. Corectam Constitutia si scriem ca premier devine (practic) automat reprezentantul coalitiei majoritare. Cum se determina asta? Din nou, suntem parasiti de lege, trebuie sa recurgem la cutume, adica exact la lucruri care sunt facute, nu dintr-o obligatie formala ci pentru ca asa e normal. Spre exemplu, in tari unde seful statului joaca un rol pur formal la desemnarea premierului si trebuie formate coalitii – sa zicem, Olanda – e de la sine inteles ca partidul cu majoritatea relativa din coalitie desemneaza premierul, ba chiar posturile ministeriale sunt impartite proportional. Nu trebuie sa fie legi care sa spuna ca e normal ca un partid de 33% sa ia premierul nu partenerul sau de coalitie care are 17%. Ce se intampla daca partidul acesta, in virtutea principiului „da’ ce, ma obliga cineva?” pune conditia sine qua non sa aiba premier? Mai raman 2 care, trecand peste adversitati si, din pacate, peste parera electoratului propriu, fac o coalitie majoritara intre ele. Dar daca nici partidele astea nu se pot intelege care dintre ele a castigat alegerile si cu atat mai putin care are dreptul la premier?

    Ideea ce reprezentantul unei coalitii majoritare in Parlament sa devina automat premier suna bine in teorie. Insa, imediat ce o sa fie pusa in practica ma tem ca o sa apara cu mult mult mai rau. Cat de greu mi-a fost sa gasesc un scenariu de situatie de blocaj?

  17. În exemplul tău nu avem o coaliţie majoritară. Dacă partidele nu s-au înţeles nici măcar asupra numelui premierului şi a compoziţiei guvernului, nu putem vorbi de o coaliţie, suntem în faza de negocieri.

    După părerea mea nu există „dreptul la premier” atât timp cât nu există majoritate absolută în Parlament. Majoritatea relativă nu dă automat poziţia de prim-ministru, ci doar situaţie mai bună la începutul negocierilor.

    Acolo unde nu există voinţă a partidelor să formeze o coaliţie nicio lege nu le poate obliga la constituirea ei. Rezolvarea blocajului este tot politică, prin alegeri. Legea dă partidelor un termen până la care trebuie să vină cu o soluţie politică. Dacă nu reuşesc, atunci vorba lui Băsescu, ne întoarcem la popor.

    Iar dacă ne uităm la sursa blocajului politic, aceasta este sistemul electoral proporţional. Proporţionalitatea e „mai” democratică, asigură reprezentarea mai bună a minorităţilor (mă rog, când pui prag de 5% ai pierdut avantajul ăsta), place socialiştilor, dar în acelaşi timp induce un grad mai mare de instabilitate şi conduce la guverne de coaliţie, vădit mai puţin eficiente (dar mai uşor de controlat, cel puţin în teorie). Dacă vrem majoritate absolută a unui partid, putem să ne gândim serios la un sistem majoritar de distribuire a mandatelor (cu dezavantajele sale).

  18. Ovidiu nesimtitul asta de dictator asta ceruse sa fie calea acestui blestemat de uninominal, majoritar fara smecheri ce isi aleg colegiul la dracu in praznic pentru a-si lua mandatul de pe locul 2 sau 3. Cat despre udemeristul cu 47 de voturi sa fie sanatosi, dar nu are dreptul sa fie nenea ala reprezentativ.

  19. Şmecherii apar cu prisosinţă într-un sistem majoritar.

    Pe lângă deficitul de reprezentare, distribuirea majoritară favorizează apariţia de baroni, marchizi, conţi şi alţi feudali bine înţeleniţi într-un colegiu pe care îl domină cumpărând voturi şi manevrând îngrengătura de relaţii locale. Nu sunt deloc convins că asta e mai puţin rău decât instabilitatea majorităţii parlamentare.

  20. Ai aruncat o minciuna inca de la inceput si apoi , pentru ca nimeni nu ti-o spune de la obraz, te refugiezi in tufis , de unde continui s-o iei pe aratura cu Constitutia si modificarea ei, crezand ca minciuna a fost deja digerata. Ei , nu !
    Crin Antonescu n-a spus niciodata ca va schimba premierul, ci dimpotriva, si pentru unii mai carcotasi a spus ca nu-i treaba presedintelui, dar tu ii dai inainte cu Geoana si Antonescu- presedinti jucatori…
    Rusinica, baietica !

  21. Câtă agresivitate! Nu mă aşteptam ca activiştii online să aibă în vedere şi bloguri cu mai puţin trafic, îi vedeam doar pe la Cristian Preda atacând la întâmplare.

    Cu privire la Antonescu, eu l-am văzut de două ori la televizor vorbind despre cum va numi după alegeri un prim-ministru. O dată la Realitatea la emisiunea în care CTP l-a pus să vorbească în limbi străine, apoi când a adus vorba de Tăriceanu ca potenţial prim-ministru (parcă tot la Realitatea). De două ori mi se pare mult pentru un candidat ca Antonescu, care dispare cu săptămânile din spaţiul public.

  22. Ovidiu,
    „Parcă aş prefera votul unei Curţi, dar nu una numită politic.”
    Si eu, doar ca n-am niciun fel de apetit pentru SF-uri, cam de domeniul asta-mi pare ideea iesirii Curtii din sfera de influenta a politicului. 😦
    Ca si cea de Conturi …

    „Pe lângă deficitul de reprezentare, distribuirea majoritară favorizează apariţia de baroni, marchizi, conţi şi alţi feudali bine înţeleniţi într-un colegiu pe care îl domină cumpărând voturi şi manevrând îngrengătura de relaţii locale. Nu sunt deloc convins că asta e mai puţin rău decât instabilitatea majorităţii parlamentare.”
    In plus, cu institutiile nereformate din Romania, doua partide mari schimbandu-se o data la patru ani de la putere-n opozitie (unde vor face ciocul cat mai mic la diverse,ca deh, le vine si lor randul in curand la „resurse”) imi suna apocaliptic 😦
    Parca-i mai sanatos cate-un blocaj, din cand in cand … presiunea unei posibile motiuni de cenzura etc.

  23. „O dată la Realitatea la emisiunea în care CTP l-a pus să vorbească în limbi străine,…”
    Atunci sigur n-a spus !
    Am vazut emisiunea….
    Despre Tariceanu a spus ca n-ar avea nimic impotriva sa-l numeasca PM ( avand in vedere disensiunile dintre ei….).
    E cam in stilul CPreda, cu ura asemanatoare cu care au fost intampinati Corneliu Coposu si ion iliescu Lmrgreen:

  24. Pingback: Ce aş schimba în Constituţie (1) « La colţu' străzii

  25. Goagăl ne ajută. Se pare că a renunţat la Tăriceanu, dar nu şi la ideea de a numi un prim-ministru. Am găsit citată o declaraţie din 29 iunie (mi se pare suficient de recent) în care Antonescu explică:

    „Va fi un guvern despre care eu voi putea crede ca este un guvern care guverneaza bine. Eu nu doresc sa devin presedinte pentru a avea un guvern PNL. Eu am nevoie si vreau si consider ca pot sa impun un guvern care sa faca fata provocarilor pe care Romania le are sau le-ar putea avea. Nu doresc sa fiu presedinte pentru a pune un premier liberal”, a spus Antonescu, la Realitatea Tv.

    Ok, nu e Tăriceanu, nu e nici măcar liberal, poate să fie şi PSD. Cel puţin are simţul măsurii, îşi dă seama care partid e mai mare. Dar ideea iniţială rămâne.

  26. Pingback: Despre Politica | Politica pe alte bloguri, 12 Iulie 2009*

  27. Pingback: Antonescu şi-a lansat programul: populism şi ipocrizie « La colţu' străzii

  28. Pingback: Republica băsesciană « La colţu' străzii

  29. Pingback: Din nou la decizia Curții Constituționale | La colţu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s