La colțu' străzii

Băsescu şi Biserica. Noi pierdem.

7 comentarii

Preşedintele Băsescu a fost invitat la două ceremonii religioase ale Bisericii Ortodoxe Române, în două zile consecutive. A dat curs ambelor invitaţii, spre bucuria preoţimii mari şi mici. Ca orice gest la preşedintelui şi acest a fost prins în malaxorul unei prese ostile şi tocat mărunt cu scopul de a dovedi că Băsescu e „rău”, dacă nu chiar „Răul”. Opoziţia şi PSD nu s-au lăsat prea mult invitaţi şi au sărit să demonstreze acelaşi lucru. Subiectul în sine, discuţia despre Stat şi Biserică, s-a pierdut undeva printre exerciţiile de retorică. Din toată povestea asta Băsescu câştigă, BOR câştigă, presa câştigă, Opoziţia nici nu mai contează. Doar noi, societatea, pierdem.

Dintotdeauna Biserica Ortodoxă s-a închinat cu demnitate puterii lumeşti, cu atât mai adânc cu cât puterea era mai concentrată în mâinile unui grup mai mic, la limită a unui lider autoritar. Nu contează de care autocefalie vorbim, toate fac la fel, şi pe toate Statul le-a îmbrăţişat şi sărutat duios pe frunte. Mi se pare un calcul cinic de ambele părţi, chiar dacă este îmbrăcat de sărbătoare în dogmă şi principii. Biserica nu doar că supravieţuieşte, dar îşi păstrează priviliegiile şi averile; Statul primeşte legitimitate şi linişte măcar morală, dacă nu şi socială. Până la urmă e o afacere şi nimic altceva. Nu ar avea de ce să facă notă discordantă cel mai priceput neguţător ce a condus vreodată BOR, adică Daniel. Patriarhul ştie bine regula şi de unde vin banii şi se comportă ca atare.

Băsescu e în campanie electorală, orice ar zice sau nu ar zice în mod oficial. Dintotdeauna a fost mai bun candidat decât preşedinte, aşa că presupun că-i face şi plăcere. Preşedintele nu a dat vreodată semne că ar avea scrupule când vine vorba de alegeri, nu face excepţie nici acum, aşa că s-a dus. A dat mâna cu oamenii, a scos câteva băsescisme ce dau bine la urechile electoratului său favorit (ospătarii şi tinichigii, desigur) şi, mulţumită inabililor săi inamici, a beneficiat de o amplă popularizare a acţiunilor sale.

Că presa îi este în majoritatea ei ostilă preşedintelui mi se pare destul de limpede. Doar că încercând să-l doboare adesea îi fac mai mult bine. Încercând să-l scoată pe Băsescu rău şi de data asta, au scos la iveală nişte principii sau idei bune în fond: laicitatea statului, echilibrul preşedintelui, rolul Bisericii. Doar că argumentele astea, fără alte explicaţii, ţin la un public restâns şi care oricum nu-l iubeşte pe Băsescu. Pentru marea majoritate e normal să mergi la biserică de sărbători şi doar de sărbători, să te închini smerit, să dai un ban, să aprinzi o lumânare, şi cu asta să-ţi reglezi conturile cu Cel de Sus, pentru că în restul timpului oricum îi încalci poruncile. Asta e norma socială şi se aplică cu mai mare măsură oficialităţilor. De ce ar trebui să facă Băsescu excepţie?

Dacă presa ar fi adâncit discuţia către principiile despre care vorbeam, poate că publicul ar fi stat un minut pe gânduri. Poate o urmă de lumină ar fi străpuns mistica religioasă ce ne învăluie. Poate că am fi început să dezbatem despre statul nostru şi biserica noastră. Dar nu a fost cazul. Corul de zgomote avea altă ţintă şi a cârmit repede către „Băsescu dictatorul”, aceeaşi penibilă placă dintotdeauna. Un spectacol ipocrit care a îngropat încă o dată subiectele importante. Nu că ar conta foarte tare pentru autori. Sunt convins că zgomotul a făcut mai multă audienţă, unde mai pui că patronii, în prostia lor, au fost încântaţi şi au semnat cu drag statele de plată.

Băsescu a câştigat simpatizanţi (convertibili în voturi), Biserica susţinere (convertibilă în bani, majoritar publici), presa audienţă şi bucuria şefilor (convertibile tot în bani, majoritar privaţi), PNL şi PSD oricum au pierdut de când şi-au ales drept campioni antoneştii, geoanii şi dudele. Cei care am pierdut cu adevărat suntem noi, societatea, pentru că încă o dată am ratat ocazia să ne uităm în oglindă şi să ne întrebăm care-i treaba cu Biserica, pentru că încă o dată am confirmat prejudecăţile şi ideile fixe ale maselor. Aleluia!

Reclame

7 gânduri despre „Băsescu şi Biserica. Noi pierdem.

  1. …Cine suntem noi ? societatea !? care societate, pe actiuni ?…la drumul mare? cistiga cumva societatea daca vorbea Geoana, Duda sau Crin?

  2. Bun articol! Continuati argumentarea. Poate se deschide totusi un dialog…
    PS
    Am totusi o obiectie. Chestia cu ospatarii si tinichigiii merge ca figura de stil dar nu reflecta adevarul. Electoratul la care are cel mai mare succes este acea parte a intelectualitatii prea-plecata si care evita cu indarjire sa puna intrebarile de mai sus; ar fi responsabilitatea ei, nu!?

  3. O bună parte din „intelectualii lui Băsescu”, aşa cum sunt ei cunoscuţi, au şi alte lucruri în comun, nu doar preferinţa pentru actualul preşedinte. Între acestea, asumarea unei poziţii conservatoare, de dreapta, care include elemente de naţionalism şi ortodoxism, ba chiar şi zâmbete complice către experienţa legionară a ţării.

    Intelectualii de stânga nu-l plac pe preşedinte – ar fi destul de greu să reconcilieze propriile valori cu politica lui Băsescu. Eu de la aceştia aştept în primul rând să declanşeze dezbaterea despre laicitatea statului. Doar că ei îi dau înainte cu „Băsescu dictator”, obsesia pentru persoana preşedintelui fiind mai mare decât nevoia de a-şi afirma propriile valori.

    Rămân însă la părerea că miza participării preţedintelui la evenimentele bisericeşti este tot votul popular, al celor mulţi, pentru că ei vor conta cu adevărat la toamnă. Cu alte cuvinte, nu pe „filozofi” îi ţinteşte Băsescu, ci pe „ospătari şi tinichigii” (figuri de stil, desigur), că nu degeaba s-a făcut preşedintele filozof practician.

  4. Nu l-aş caracteriza pe Băsescu drept dictator, însă nici nu îmi este foarte greu să mi-l imaginez stând noaptea întins în pat şi visând cu ochii deschişi despre cât de frumos ar fi dacă ar putea să facă şi el ce face Putin.

    Mai are până la acel nivel, însă atacurile sale asupra băncilor (de exemplu) sunt un pas în acea direcţie.

  5. E o nuanţă importantă aici. Băsescu se visează dictator, sunt de acord. Mai exact, un fel de dictator luminat, pentru că i se pare că are soluţii la probleme şi se împiedică de nişte „fleacuri” (în principal Constituţia şi legile, pe cale de consecinţă Parlamentul şi democraţia) când vrea să le pună în practică. Doar că Băsescu rămâne cu visul.

    Dar Putin este dictator. Dacă Putin se zburleşte mâine la bănci, poimâine se reduc dobânzile sau bancherii încep să aibă probleme cu autorităţile sau să fie pur şi simplu lichidaţi. Dacă mâine un ziarist scrie rău de Putin, poimâine e găsit mort într-un şanţ. Asta e dictatură, nu cea din capul lui Băsescu sau al nostru.

    Băsescu nu poate fi dictator fără acordul Parlamentului (să se pună în fruntea poporului şi să dea o lovitură de stat e utopie). Aşa că nu văd de ce trebuie să pierdem vremea şi să ne preocupe visele preşedintelui.

  6. De fapt cred ca mai nou se viseaza Imparat al Sfantului Imperiu European, ca vad ca a inceput sa dea indicatii si pe la Bruxelles:

    „Punctul meu de vedere ar fi ca guvernul sa reactioneze si sa nu mai stea in asteptarea analizei birocratilor de la Bruxelles…intarzierea excesiva ne arata ca birocratia nu se potriveste prea bine cu criza”

    Poate Printesa le va atrage atentia colegilor sai Senatori ca sunt cam lenesi si l-au suparat pe Taticul.

    In rest ai dreptate. Base n-are nici legiuni si nici tancuri, asa ca nu poate fi dictator decat daca Poporul vrea cu tot dinandisul asta iar mama Europa sta cu degetul in gura. Mai e ceva pana acolo, desi tiptil-tiptil ne apropiem…

    Cat despre bancheri, intre Basescu si Putin mai este o foarte mare diferenta: Putin i-a dat el bani de la buget lui Deripaska pentru a il scapa de la faliment, in timp ce Basescu cere el bani de la banci pentru a nu da bugetul faliment… Asa ca pixul s-ar putea sa zboare in directia inversa, daca nu cumva o fi si zburat la intalnirile cele de taina cu FMI-ul…

  7. Apropo de fleacuri procedurale:

    Băsescu a profitat de şedinţa de ieri a CSAT pentru a continua lista cu indicaţii date Guvernului pentru a combate criza economică. Subiectul ales de data aceasta a fost tărăgănarea recapitalizării CEC, din cauza birocraţilor de la Bruxelles. „Pe situaţie de criză statele au obligaţia să acţioneze. Nu putem sta până când domnii care analizează oportunitatea vor binecuvânta acest lucru“, a precizat el.

    din Gandul de azi.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s