La colțu' străzii

Registrul Electoral şi Cartea de alegător

9 comentarii

Cele mai recente alegeri au redeschis discuţia despre absenteism şi fraudă electorală. Din mult puncte de vedere, cele două sunt legate. Acuzaţiile permanente de fraudă demobilizează electoratul (după cum observă şi Claudiu, la ultimele alegeri toată lumea acuză pe toată lumea că a furat). Măsurile administrative de limitare a fraudei contribuie la reducerea participării la vot. Cel mai bun exemplu este interdicţia de a vota altundeva decât în localitatea de domiciliu, în condiţiile în care nu există metode alternative de vot, iar „domiciliu” se condideră ce e înscris în cartea de identitate deşi ştim foarte bine că mai bine de o cincime dintre cetăţeni locuiesc efectiv în altă parte. Mai nou, ca răspuns la problema absenteismului şi parţial la cea a fraudei, mai multe voci cu greutate în opinia publică propun votul obligatoriu.

Înainte de a ajunge la astfel de gesturi radicale (consider radicală transformarea unui drept într-o obligaţie), cred că ar trebui să ne uităm mai atent la soluţiile tehnice pe care le avem. Asta cu atât mai mult cu cât cel puţin două dintre ele sunt prevăzute în Legea Electorală actuală (este un merit al proiectului iniţial propus de Cristian Pîrvulescu şi ApD): Registrul Electoral şi Cartea de alegător.

Registrul Electoral este definit în preambulul Legii Electorale astfel: o bază de date centralizată în care sunt înscrişi toţi cetăţenii români, inclusiv cei cu domiciliul în străinătate, care au împlinit vârsta de 18 ani, cu drept de vot. E vorba, desigur, de o bază de date electronică, nu doar pe hârtie. Articolele 22-24 ale legii explică cum se alcătuieşte şi se actualizează Registrul, aflat în îngrijirea Autorităţii Electorale Permanente. Dispoziţiile finale ale legii menţionează însă că Registrul Electoral va fi utilizat doar începând cu alegerile parlamentare din 2012.

Existenţa unei astfel de baze de date ar rezolva în primul rând problema fraudei prin vot dublu sau prin turism electoral, pentru că ar face foarte simplă verificarea. E suficient ca listele de control de la secţiile de vot să fie alcătuite astfel încât să fie lesne scanate şi introduse automat în programul de verificare (lucru uşor de făcut în ziua de azi). Dar Registrul ar deschide larg uşa pentru introducerea metodelor alternative de vot şi pentru a răspunde cu măsuri concrete la mobilitatea ridicată a cetăţenilor. Baza de date ar uşura sarcina alegătorilor ce s-au mutat sau se află temporar în altă localitate, dar care doresc să voteze.

Un al doilea element de securitate este Cartea de alegător, descrisă tot în lege. Cartea de alegător are avantajul că este ştampilată direct, nu prin intermediul unui timbru, ceea ce face foarte dificilă reutilizarea la aceleaşi alegeri. Aici cred că Guvernul se află deja în culpă, pentru că Legea Electorală spune că în 30 de zile de la intrarea în vigoare Guvernul trebuie să anunţe modelul cărţilor de alegător… sau poate au dat vreo ordonanţă care-i absolvă de această responsabilitate. Oricum, şi cărţile de alegător tot din 2012 ar trebui folosite. Dar ca să fim siguri că toţi cetăţenii primesc documentul, cred că MAI ar fi trebuit să înceapă treaba acum vreo trei ani.

Nu ştiu exact în ce stadiu se află lucrul la Registrul Electoral la AEP, dar „surse” îmi spun că nici nu a început, după principiul „dacă trebuie în 2012, de ce să ne batem noi capul acum?”. Interpretarea a două prevederi din Legea Electorală conduce la ideea că AEP are obligaţia să prezinte prima ediţie a Registrului cel mai devreme la 31 martie 2012. Mi se pare o greşeală. Autoritatea trebuie să înceapă cât mai repede lucrul la acest instrument important, ideal ar fi să fie gata chiar în 2010, pentru a lăsa suficient loc pentru corectarea lucrurilor la care legiuitorul nu s-a gândit, pentru simplul motiv că este prima dată când se utilizează aşa ceva.

Ştiind cum funcţionează alte instituţii ale statului, în cazul de faţă Internele şi Externele, AEP trebuie să facă şi să publice un calendar al circulaţiei datelor, asumat de Guvern. Cu această ocazie e momentul să luăm serios în discuţie problemele de evidenţă a populaţiei. Suntem încă în situaţia tragi-comică în care între datele INS şi cele ale MAI avem o diferenţă de aproape un milion de cetăţeni. În ceea ce priveşte MAE, doar pentru Italia ei au în evidenţe ceva mai puţin de 300.000 de cetăţeni români, în timp ce autorităţile italiene au înregistrat mai bine de 700.000 de români ce stau legal acolo.

Este cu totul regretabil că legiuitorul a lăsat aceste lucruri într-o nebuloasă, în condiţiile în care Autoritatea Electorală este foarte departe de a funcţiona eficient. Parlamentul, instituţie de control a AEP, ar trebui să îşi asume acest rol şi să se implice serios în stimularea Autorităţii. Nu văd deloc deplasată instituirea unei comisii parlamentare în acest sens.

Registrul Electoral şi cărţile de alegător nu vor rezolva probleme precum distanţa tot mai mare între partidele politice şi corpul electoral sau mita electorală sau intensificarea populismului şi demagogiei. Acestea sunt chestiuni ce trebuie abordate pe termen lung. Cele două instrumente tehnice sunt însă cu siguranţă necesare pentru a clarifica procesul electoral şi a permite concentrarea pe aspectele de substanţă.

Reclame

9 gânduri despre „Registrul Electoral şi Cartea de alegător

  1. Ovidiu, nu crezi ca prevederile referitoare la Registrul Electroal sunt cam subtiri? Crezi ca BD respectiva e problema? Sau, mai bine intrebat, cum ar functiona RE in contextul romanesc (v. si comunitatile numeroase din diaspora)?

    In cel putin unul dintre marile state europene cu traditie democratica exista o procedura foarte simpla: fiecare alegator din circumscriptia unde are domiciliul se inscrie pe listele de votanti (cu un numar de zile inaintea datei alegerilor). Daca nu va fi in zona, se inscrie la circumscriptia unde are resedinta. Si gata!

    (Bine, aici povestea e multa mai simplexa… Odata existent pe liste, votantul primeste la adresa de resdinta/domiciliul materialele informative complete referitoare la oferta electorala, se gestioneaza altfel procedura de vot etc.)

    Dar asta e la ei!

  2. Respectiva BD nu e problema, ci un început de soluţie. Fără un instrument suplu de evidenţă a corpului electoral e foarte greu să implementezi mecanisme anti-fraudă, metode alternative de vot şi mijloace prin care cetăţenii cu mobilitate ridicată (indiferent dacă se mişcă în interiorul sau în afara ţării) să se înregistreze.

    În exemplul dat de tine, când un cetăţean se înscrie pe lista electorală unde are reşedinţa, el trebuie exclus automat de pe lista pe care era anterior (altfel deschidem larg uşa pentru furat voturi, specialitatea locului). Registrul ar uşura mult treaba asta, doar ştii cum e cu plimbatul hârtiilor la noi.

    Cum va funcţiona e întrebarea esenţială. De aceea zic că trebuie să ne apucăm de treabă acum, nu să lăsăm pe 2012.

  3. Azi a fost termenul limita de 2 saptamani, dat de ministrul de interne Nica, care a promis chiar in duminica alegerilor ca va ancheta toate fraudele electorale si va prezenta rezultatele acestor investigatii „in maxim doua saptamani”.

  4. Breb, nu pot să nu adaug la comentariul tău un „Aşa, şi?” 😀

  5. Am ajuns in 2009 si intrebarea e aceiasi:
    De ce nu a fost folosita niciodata Cartea de alegator pe care o au primit-o toti romanii odata cu buletinul ?
    Pentru ca pe spatele Cartii de alegator ar trebui sa fie pusa O SINGURA STAMPILA la un tur de scrutin si NIMENI NU AR MAI PUTEA VOTA DE 2 ORI !
    Si exact asta nu a convenit nici unui partid care a fost la putere pana acum pentru ca TOTI au facut fraude mai mari sau mai mici !
    Prefera sa ne prostesca in continuare, unii cu „intentiile lor bune gen: camere de supraveghere” , altii cu acuzatii de „turism electoral” iar in spate, TOTI fraudeaza prin toate mijloacele si le convine situatia actuala.

    DATI ACEST MESAJ MAI DEPARTE SI CERETI:
    FOLOSIREA OBLIGATORIE A CARTII DE ALEGATOR !

  6. Pingback: Frauda electorală şi răspunsul autorităţilor « La colţu' străzii

  7. Pingback: Note despre buget: alegeri, servicii, Microsoft, cultură şi culte | La colţu' străzii

  8. Pingback: Frauda electorală: ce am învățat din lecția Ștefănești, 2008? | La colţu' străzii

  9. Pingback: Registrul electoral și votul la distanță | La colţu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s