La colțu' străzii

Între trufia Puterii şi demagogia Opoziţiei

Un comentariu

Este trist jocul politic ce se desfăşoară zilele acestea în România. Într-o parte avem trufia Puterii: la adăpostul unei largi majorităţi în Parlament, coaliţia de guvernare calcă în picioare mecanismele şi cu o grabă de neînţeles se aruncă să legifereze fără analize de impact, fără consultări publice, în domenii cu impact major pe termen lung asupra societăţii – administraţie, justiţie, educaţie, sănătate. În cealaltă parte Opoziţia anemică, nu doar ca număr de voturi ci şi ca atitudine. Liberalii şi maghiarii sunt fie absenţi cu săptămânile, fie o prezenţă pur demagogică pe scena politică, fără vizune, fără soluţii, fără substanţă. Să ne mai mirăm că freegigismul, dudaismul sau ebaismul, aceste expresii ale parvenirii unor mediocri, sunt privite serios de tot mai mulţi cetăţeni?

Evoluţia politică a României în ultimele luni arată o îngrijorătoare scădere a calităţii procesului de legiferare din perspectiva democraţiei – transparenţă, consultare, separaţia puterilor, reprezentare. Simptomele sunt vizibile:

  • Guvernul abuzează de tehnica ordonanţelor de urgenţă, chiar dacă este sprijinit în Parlament de o majoritate de 70%
  • în domenii importante, cu impact pe termen lung – administraţie, justiţie, educaţie, fiscalitate, sănătate – proiectele guvernamentale sunt propuse în pripă, fără a fi însoţite de studii de impact şi analize de cost (necesare nu doar raţional, ci şi legal)
  • atât autorităţile centrale cât şi cele locale ignoră sistematic procedurile de consultare publică, stabilite prin legile în vigoare
  • informaţiile de interes public sunt oferite selectiv şi trunchiat, chiar şi atunci când sunt cerute expres de cetăţeni sau organizaţii neguvernamentale

Autorităţile folosesc ca motivaţie „criza economică”, din cauza căreia e nevoie să acţionăm repede. O astfel de explicaţie ar putea fi validă în domeniul economic sau în cel fiscal, dar tocmai acolo sunt cele mai puţine măsuri luate. În schimb, sunt în lucru sau în pregătire legi foarte importante, care vor modela societate românească pe termen lung, în domenii precum descentralizare, administraţie, justiţie, educaţie, sănătate. Este vorba de legi necesare, mult întârziate, dar adoptarea lor pripită, cu erori, este cel puţin la fel de dăunătoare. În unele cazuri, se pune chiar întrebarea dacă în vreme de criză economică este înţeleaptă pornirea unor proiecte costisitoare.

Răspunsul politic la acest asalt împotriva democraţiei lipseşte. Opoziţia se manifestă când şi când cu moţiuni sortite de la început eşecului. Moţiunea simplă pe educaţie a fost un exemplu de pierdere de vreme. O înşiruire goală de vorbe, fără analize serioase, fără soluţii, îmbrăcate într-un instrument care oricum nu are efecte juridice, aşa cum a decis Curtea Constituţională.

Am citit pe blogul Alinei Gorghiu draftul moţiunii de cenzură pe care o pregătesc liberalii. În forma în care este acum, avem în faţă un nou exerciţiu de demagogie. Textul începe cu o înşiruire a promisiunilor din campanie electorală ale partidelor de la putere, acelea despre care ştim toţi că erau promisiuni goale – la fel ca ale liberalilor – şi despre care ne bucurăm că nu le-a trecut prin cap să le implementeze, că se ducea naibii economia. Urmează apoi o lungă laudă de sine. Pe pagini întregi liberalii ne spun cum curgea laptele şi mierea pe vremea lui Tăriceanu. Se adaugă şi o lamentare cu privire la schimbările recente – probabil motivul care a trezit PNL din letargie, sunt schimbaţi „ai noştri”.

Cu greu, printre atâta vorbărie, se distinge un lucru concret şi la obiect: Guvernul nu prea se descurcă la măsuri anti-criză. De acord, asta se vede cu ochiul liber, nu e nevoie de 16 pagini. Doar că textul se termină cu un apel metaforic la dat jos Guvernul, fără să ne spună CE ar trebui făcut. Măcar câteva exemple de măsuri ce ar fi trebuit luat să ne fi dat liberalii, cu calcule, cu cifre, să arate că ştiu ce vorbesc şi nu este doar demagogie.

Despre UDMR cred că nici măcar nu mai merită să vorbim patru ani. Uniunea s-a contractat brusc la vocea lui Tokes, care toarnă prostie după prostie. Mai nou, e preocupat de planul secret al Guvernului de a popula Harghita şi Covasna cu basarabeni. Mi-am propus să nu folosesc cuvinte dure, dar nu pot să mă abţin: cât de tâmpit trebuie să fii ca să crezi aşa ceva şi să o mai şi spui în spaţiul public?

De la marginea politicii ne ameninţă alte feluri de monştri, aducând cu ei periculoase curente politice. Diverşi parveniţi mediocri se iţesc, distrugând idei bune sau frumoase. Fata lu’ tata, simbolul Ebaismului, aruncă în derizoriu ideea generoasă a implicării femeilor în politică. Mitocanul cu bani, exponentul Freegigismului, încearcă din răsputeri să ne convingă că decenţa nu are loc în politică. Actorul ratat, sau Dudaismul, duce în ridicol ideea de monarhie.

Ne aflăm iată între trufia antidemocratică a Puterii şi demagogia prostească a Opoziţiei şi din nefericire găsim aici doar monştri mediocrităţii parvenite. Şi eu cine naiba votez?

Reclame

Un gând despre „Între trufia Puterii şi demagogia Opoziţiei

  1. Aia care nu sunt monstrii mediocri.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s