La colțu' străzii

Făt-Frumos e un personaj de basm

9 comentarii

Printre alte calităţi nemaivăzute, Făt-Frumos este celebru şi pentru viteza sa de creştere. „Creştea într-o zi cât alţii într-un an” ne spun toate poveştile despre eroul popular şi de aici înţelegem că nu e vorba doar de fizic, ci şi de intelect, educaţie, abilităţi. Rareori în poveste apar profesorii sau maeştrii eroului, nu ni se vorbeşte despre realizări intermediare, despre acumulări, despre progres. Totul vine de la sine. Făt-Frumos îşi este auto-suficient, ADN-ul său cuprinde răspunsurile la întrebări şi probleme, are nevoie doar de libertatea de a le pune în practică, lucru care se întâmplă imediat ce păcăleşte calul să mănânce jăratec. Fantastica maturizare se opreşte convenabil la vârsta – încă tânără – la care Făt-Frumos este menit să-şi îndeplinească destinul de a salva binele, ţara, lumea şi, evident, de a rămâne cu fata la conducerea împărăţiei. Ei bine, lui Făt-Frumos i se spune personaj de basm pentru că este exact asta, un personaj de basm, în sensul cel mai prozaic: oricât de tare ne-am strădui să „promovăm tinerii”, să „schimbăm clasa politică” şi alte asemenea, Feţi-Frumoşi nu există în realitate.

Citesc în ultimele zile de „scandalul diplomelor”. Una după alta, universităţi din toate părţile ţării se adaugă pe lista celor ce au eliberat diplome cel puţin dubioase, dacă nu false de-a dreptul. Se vorbeşte de cifra de 15.ooo de diplome doar la o universitate. Ce grozăvie, se strigă din toate părţile, cum a fost posibil aşa ceva. Ceea ce se trece cu vederea este că de mult diplomele respective nu mai au acoperire în calificări şi abilităţi. Chiar şi atunci când sunt reale, în majoritatea cazurilor nu spun nimic despre posesorii lor. Educaţia, mai ales cea universitară, este tot mai mult o joacă de-a noi ne facem că venim la cursuri – şi plătim taxa, fireşte – ei ne dau diploma şi-şi iau salariul.

Una din cauze – nu singura, dar cea mai importantă – este anormalitatea recunoaşterii sociale, graba tinerilor de a avea succes. Bani mulţi, recunoaşterea intelectului superior, status social, putere, succesul poate avea multe forme, dar el trebuie să vină repede. Ideea acumulării în timp a dispărut cu totul, nimeni nu mai are răbdare să o ia de jos, încet, muncind, adunând, dovedind, crescând.

Prea mulţi dintre absolvenţii de azi îşi doresc direct un post de şefuleţ (sau manager, pe stil nou) şi prea puţini acceptă că e normal să înceapă de pe cel mai de jos post din firmă pentru că acesta se potriveşte pregătirii lor. Această pregătire rareori este realmente îmbunătăţită în şcoală, nu doar pentru că şcoala ignoră partea aplicată a educaţiei, ci şi pentru că studentul ocoleşte job-urile plicticoase în care chiar trebuie să muncească pe un post inferior.

Cercetarea românească trăieşte din visele protocronismului şi e înţepenită într-un proiect învechit fără să însemne mai nimic pe plan mondial – cu excepţia acelor români care şi-au găsit rostul şi scriu, inventează, muncesc şi publică din străinătate. Avem însă inflaţie de programe de master şi doctorat, avem o puzderie de pseudo-proiecte de cercetare şi articole citite doar de autori şi prietenii lor, toate pentru a hrăni foame de recunoaştere, de diplome, de status.

Şi avem experţi. Mulţi, nenumăraţi, suntem o ţară de experţi. Blestemul birocraţiei europene ne-a lovit cu acest cuvânt intrat în jargonul industriei de consultanţă, care a ajuns să denumească totul şi nimic. Cunosc prea mulţi oameni – marea majoritate tineri – care au în spate doar un stagiu de câţiva ani prin firme şi organizaţii ce lucrează în educaţie, administraţie, sănătate etc., lucrând ca personal suport sau în cel mai bun caz manageri de mici proiecte şi care în numele aceste experienţe îşi arogă titlul de experţi în educaţie, administraţie, sănătate, sau mai, rău, în politici educaţionale, de administraţie, de sănătate etc. Îşi asesonează CV-ul cu diplome – da, diplomele de care vorbeam mai sus – şi în apriga lor alergătură arivistă vor să se facă auziţi, ascultaţi, adulaţi, au răspunsul la problemele ţării şi ale lumii şi vor să-l pună în practică. Expertiza e ADN-ul lor, ca nişte Feţi-Frumoşi veritabili.

Politica e doar vârful icebergului. Într-o discuţie despre un oarecare Nazare, tânără speranţă pedelistă, spuneam că atunci când văd un tânăr care abia a terminat studiile, cu experienţă zero şi fără nicio slujbă la activ, devenind consilierul unui ministru, pe linie politică, am două posibile explicaţii: e un geniu sau e ceva necurat la mijloc. E şi acesta un tip de Făt-Frumos, care are însă o sarcină de îndeplinit: slugăreala unui Bătrân-Urât ce îi va da un oscior de ros la momentul potrivit. Din păcate, toţi tinerii politicieni sunt nişte Feţi-Frumoşi de acest fel, poate cu vreo câteva excepţii ce se pierd prea uşor în mocirlă.

Pentru ca această anormalitate să pară bună, onestă, normală, i s-a dat pomposul nume de „promovarea tinerilor”. Se fac seminarii, conferinţe, programe, strategii, se dau bani, pentru promovarea tinerilor. S-a ajuns atât de departe încât se impun cote, spre exemplu în politică 30% dintre candidaţi tineri, dar nimeni nu spune măcar un 10% competenţi şi inteligenţi, indiferent de vârstă, gen şi etnie. Mai exact, pentru promvarea Feţi-Frumoşilor, pentru că promovarea asta nu înseamnă că sunt trimişi să înveţe şi să muncească pentru a acumula cunoştinţe, abilităţi şi experienţă pe care peste 20 de ani să le folosească cu succes. Nu, pur şi simplu sunt aruncaţi în fruntea mesei, unde nu se descurcă să facă bine. Evident că nu au loc toţi şi atunci apare o selecţie naturală în jungla Feţi-Frumoşilor, iar supravieţuitorii sunt cei mai ambiţioşi, orgolioşi, avizi de putere, lipsiţi de scrupule, doritori de parvenire, adică nici pe departe cei mai buni, cei care ar putea cumva să facă diferenţa.

Mitul Feţi-Frumoşilor trebuie să înceteze. E doar încă o speranţă deşartă că lucrurile se vor schimba peste noapte, printr-un miracol ce nu ţine de noi. E momentul să învăţăm că nu există minuni, că normalitatea înseamnă să ne trimitem copiii şi tinerii la şcoală şi la muncă, acolo unde trebuie să ne asigurăm că învaţă şi muncesc. Trebuie să acceptăm că expertiza adevărată se acumulează în zeci de ani, că e în firea lucrurilor ca vârsta de maxim să nu fie în al treilea deceniu de viaţă, ci cu un sfert de veac mai târziu, că nu există un cod genetic al „celor buni care au soluţii simple la marile probleme”. Să promovăm tinerii ori de câte ori au dovedit că sunt gata pentru un nou pas înainte, dar nu mai devreme şi nu câte cinci trepte o dată, altfel ajungem exact de unde am plecat.

Reclame

9 gânduri despre „Făt-Frumos e un personaj de basm

  1. Inflatie exista si la Ilene Cosanzene … asteptand un Fat_frumos cu Mertanu plin de jaratec … sau dand din coate la sindrofii sau pe podiumuri sa se afirme …
    Exista si Spani ce pandesc si-ti dau in cap … Exista si imparati ( inchipuiti ) de toate culorile ( si rosii , si portocalii , si negrii )… ce mai , Romanica toata e un basm …

  2. Vrei să zici Elene Cosânzene, nu? 😀

  3. e , nici chiar asa direct … am vrut sa fiu subtil !

  4. Pingback: Cătălin Cherecheş: tristul viitor al politicii | La colţu' străzii

  5. Pingback: Zidul de la Baia-Mare | La colţu' străzii

  6. Pingback: Să-i facem şi băiatului un rost. Sau cum ungurii tot un fel de români sunt. | La colţu' străzii

  7. Pingback: Guvernul Făt-Frumos | La colţu' străzii

  8. Pingback: Cherecheș și romii: de la zid la ghetou. Succes garantat în alegeri. | La colţu' străzii

  9. Pingback: Tu cu cine ai vota? PH-CD-8: fiul baronului sau lordul toporului? | La colţu' străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s