La colțu' străzii

Calităţile unui bun ministru

Un comentariu

Am aflat că Luminiţa Anghel este noua şefă a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului. E un domeniu greu, cu multe probleme şi în căutare de soluţii. Mă dezamăgeşte numirea, pentru că noua preşedintă a ANPDC este departe de ceea ce aş numi un bun ministru (sau secretar de stat sau şef de agenţie, pe scurt, ministru). Sunt cinci calităţi importante pe care le-aş vrea la fiecare ministru: inteligenţă (nativă şi educată), intenţii bune, leadership, bun politician şi cunoaştere a domeniului (nu la nivel de expert).

Inteligenţa este cred esenţială, pentru că în absenţa ei un individ nu are nicio şansă să înţeleagă funcţionarea unui lucru atât de complex ca un minister (agenţie naţională etc.). În absenţa ei ministrul va fi în cel mai bun caz o marionetă, dacă nu mai rău. Inteligenţa trebuie să fie în egală măsură nativă (că de unde nu e…) cât şi educată. Educaţia face diferenţa, fără ea rămâne doar un descurcăreţ.

La fel de importante sunt intenţiile bune şi aici nu cred că mai e nevoie de explicaţii. Nu ştiu totuşi care e răul mai mic, un hoţ inteligent sau un onest dezavantajat intelectual. Parcă îl prefer totuşi pe primul, măcar ai cu cine să discuţi. Includ în intenţiile bune şi moralitatea.

A treia calitate esenţială mi se pare leadership-ul (îmi pare rău, nu ştiu traducerea în română a conceptului, nu cred că avem un cuvânt care să descrie acelaşi lucru şi e şi ăsta un semn). Rolul unui ministru este să găsească oameni pricepuţi, să-i motiveze şi să aibă grijă să lucreze bine împreună. Un ministru care se apucă să se ocupe direct de micro-managementul domeniului de care răspunde e sortit eşecului.

Strâns legate de leadership sunt abilităţile de bun politician. Nu am crezut niciodată în mitul tehnocraţilor, administraţia e strâns legată de politică. Ministrul trebuie să obţină susţinerea publicului şi bugetul necesar pentru programele sale, iar acest lucru cere carismă şi o poziţie solidă în partid (sau cel puţin sprijinul cui trebuie). Programele oricărui ministru trebuie implementate la nivel local cu ajutorul unei administraţii politizate (asta e realitatea cu care lucrăm) şi dependente de diverşi baroni şi baronaşi locali, iar ministrul trebuie să fie un politician care ştie să negocieze cu aceştia.

În fine, cunoaşterea domeniului este importantă, cu două amendamente importante. Primul – nu vorbesc de cunoaştere la nivel de expert. Nu sunt de părere că trebuie un doctor la Sănătate, profesor la Educaţie, miliţian la Interne, avocat la Justiţie etc., cu excepţia ministerelor economice, unde avem nevoie de manageri (nu neapărat economişti) care să înţeleagă economia, teoretic şi practic. Al doilea amendament este că pot să accept că această cunoaştere săn fie foarte bună la începutul mandatului. În fond, un politician şi un leader bun va alege consilieri pricepuţi.

Ca să închid cercul, cred că Luminiţa Anghel cade la toate cele cinci teste. Dacă mă uit atent la guvern mă cam întristez.

Reclame

Un gând despre „Calităţile unui bun ministru

  1. Pingback: Lupta oarbă a doamnei Andronescu cu restul lumii « La colţu’ străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s