La colțu' străzii

Ce votăm la „europarlamentare”?

3 comentarii

Mai sunt trei luni până la alegerile pentru Parlamentul European (sau, aşa cum au intrat în vorbirea locului, europarlamentare). Se anunţă o rundă electorală plictisitoare, pentru că miza este scăzută pentru cetăţeni. Ce anume face PE şi cum îi afectează pe ei asta rămân necunscute pentru majoritatea alegătorilor. De altfel, PE are competenţe puţine şi mai degrabă marginale, iar continuarea transferului de puteri de la Consiliu la Parlament apare tot mai îndepărtată în contextul de criză economică. Şi, totuşi, pentru ce votăm? Alegerile sunt cu distribuţie proporţională a mandatelor şi vot pe listă, ca în toate celelalte ţări europene. Dăm votul unui partid sau oamenilor de pe listă? La prima vedere, votul pentru partid pare opţiunea logică, atât ideologic cât şi raţional.  În PE contează grupurile parlamentare organizate după ideologii. Ideologic e cel mai simplu: votez partidul care îmi reprezintă interesele. Ideologic e limpede, dar rămâne marea dilemă ce ideologie au partidele româneşti, că niciunul nu e consecvent în acţiuni cu ceea ce declară. Raţional, Parlamentul European are oricum puţine atribuţii, iar pentru a influenţa chiar şi aceste lucruri contează forţa de vot de grupului din care faci parte. De aceea e mai bine să votezi un partid, aşa încât grupul preferat să aibă mai multă putere. Cu toate acestea, puterea grupului e dată de acţiunile membrilor lui.

În acest punct însă am ajuns iar la oameni. Exemplul acestui mandat parţial ne arată că depinde foarte mult ce candidaţi trimitem la faţa locului. Oameni ca Severin, Weber sau Stolojan s-au descurcat, primii doi chiar excelent să îşi facă relaţii, să fie activi, să obţină comisii influente, să facă propuneri şi să în general să facă aşa încât cuvântul lor să conteze. Din păcate, sunt mai degrabă excepţii, cei mai mulţi reprezentanţi ai României au mers în PE ca într-o vacanţă prelungită pe banii europenilor.

Între oameni şi liste avem un criteriu subiectiv: candidaţi pe care nu i-am vota nicicum, sau candidaţi pe care am vrea să-i votăm în orice condiţii. Ca să dau un exemplu, să zicem că alianţa PSD-PC l-ar pune pe Felix pe listă. Ce om de bună credinţă ar mai putea să-i voteze, indiferent cine altcineva ar apărea acolo? Da, ştiu, e o întrebare retorică, Felix deja a fost votat de oamenii de bună credinţă, dar slabă educaţie civică, din sectorul 4. Cred însă că aţi înţeles exemplu.

Să ne uităm iar la primul criteriu, cel al partidelor, dar să analizăm raţional, nu ideologic. Nu-mi place să spun asta, dar dacă luăm în calcul strict poziţia marilor grupuri parlamentare, cel mai bine ne-ar fi să fie un grup socialist puternic, care să militeze în continuare pentru ajutarea ţărilor sărace din Est. Cel mai rău e cu Popularii (PDL, UDMR), ALDE e o chestie nici-nici. Pe verzi, naţionalişti, comunişti şi independenţi nu-i iau în calcul, noi nu avem aşa ceva (anecdotic, Tokes, ales independent, n-a făcut absolut nimic util timp de doi ani şi e înscris la verzi, probabil pentru că aşa era steagul maghiar, că altă explicaţie nu găsesc). Alegând raţional ajungem deci la un vot util către PSD, pentru că la nivel european suntem cei mulţi şi săraci. Aici însă ajungem la unul dintre acele blocaje subiective şi nu degeaba am ales exemplul Felix. PSD este aliat cu partidul securiştilor. PSD înseamnă încă Năstase, Iliescu, Mitrea, Hrebenciuc. Cu greu aş putea să votez acest partid.

Mă întorc iar la componenţa listelor. Deja se aud tot mai multe zvonuri şi confirmări de nume.

La PDL, lista candidaţilor se umple rapid şi este cu bune şi rele. La bune, Stolojan rămâne probabil cap de listă (în ciuda ratărilor sale, cred că Stolojan rămâne un candidat binişor peste medie). Se adaugă Cristian Preda şi, mai nou, se vehiculează numele Monicăi Macovei. Tot la bune, traseistul Dumitru Oprea de la Iaşi pare să nu prindă un loc pe listă. Însă la rele, se zvoneşte insistent că PDL ne-ar propune două candidate din categoria de succes „piţipoanca”, respectiva Elena Băsescu (susţinută de ştiţi voi cine) şi Irina Schrotter (pila lui Pinalty), iar ca să le ţină companie, din categoria „cocalar” e propus aproape purtătorul de cuvânt Rareş Niculescu. Un alt nume ce mi-ar putea atrage votul este cel al Andreei Vass, dar nu are prea multe şanse. Până acum, restul listei pare a fi umplutură de clienţi politici, un fel de rente pe bani europeni pentru apropiaţii celor cu influenţă în partid.

Lista PSD e una tristă. Rămâne cap de listă Adrian Severin, dar şi el a luat-o rău pe panta naţionalistă în ultima vreme. Sunt propuşi iar oameni ca Victor Boştinaru, Gabriela Creţu, Daciana Sârbu, Corina Creţu, Rovana Plumb, Adriana Ţicău şi Ioan Mircea Paşcu, cei care n-au făcut nimic în doi ani. Din spate, se anunţă figuri sinistre precum Şerban Nicolae, Aristide Roibu sau chiar Adrian Păunescu, rămaşi fără scaune în urma alegerilor naţionale. O veste potenţial bună vine de la Cluj, unde sunt propuşi Puşcaş şi Dâncu, despre care cred că ar face treabă bună în PE.

În tabăra PNL lupta e şi mai strânsă, pentru că în Opoziţie e greu, mulţi au pierdut în alegerile generale şi orice gură de aer (şi salariu consistent) e binevenit. Lucrurile sunt aşa complicate încât am văzut zvonul că liberalii ar putea să renunţe la unul din cei mai activi europarlamentari români, Renate Weber, pentru a face loc unor dinozauri cel puţin la fel de siniştri ca cei ai PSD-ului: Norica Nicolai, Adrian Iorgulescu, Adrian Cioroianu, Ovidiu Silaghi.  Măcar Dăianu (mă rog, fost ofiţer de securitate, dar măcar a recunoscut şi e om deştept) şi Adriana Vălean rămân pe loc.

UDMR s-a împăcat cu Tokes şi prezintă o listă comună. Au toate şansele la un rezultat bun, pentru că se anunţă prezenţă scăzută la vot şi electoratul maghiar e de obicei mai disciplinat. N-am stat să văd care e lista UDMR, pentru că ştiu că nu o să-i votez (deşi i-am votat o dată la alegerile naţionale). Pur şi simplu mi se pare complet nepotrivit să mergi în Parlamentul European cu un mesaj de fărâmiţare politică. În cealaltă tabără naţionalistă, aud că Vadim însuşi îşi va încerca norocul. Sper că se va dovedi încă o dată că „tribunul” a ajuns istorie.

Cam aşa stăm pentru moment. Nu mă întrebaţi cu cine voi vota, că nu m-am hotărât. Ştiu sigur că voi merge să votez şi că până la alegeri voi mai scrie despre asta.

Reclame

3 gânduri despre „Ce votăm la „europarlamentare”?

  1. Vezi paralele/paralele.Are un post bun la tema.

  2. Aceeasi lista (scurta) de partide luate in calcul ca optiune de vot care-a dus la un absenteism ingrijorator (dupa mine).
    Nu mai exista si alte partide? Nu le-am putea inventa/construi (cum ar fi discutiile legate de varianta ca d-na Monica Macovei sa infiinteze un partid, discutie abandonata surprinzator de repede de societatea civila, dupa mine).
    Fara o competitie reala, fara posibilitatea de-a fi amenintate de alte formatiuni politice, actualele partide parlamentare se vor comporta, in continuare, ca si cum vor fi vesnic la Guvernare sau intr-o opozitie mai mult mimata, pana la tura viitoare.
    Partide parlamentare si-n viitor, oricum am da-o!

  3. Nu resping cu totul ideea unui partid nou, la modul ideal mi-ar place şi mie să apară un partid de oameni buni şi curaţi. Însă în practică e foarte greu să apară aşa ceva. Amintiţi-vă de URR, un partid plin de intenţii bune (e drept că şi cu mulţi oportunişti), care a sucombat rapid.

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s