La colțu' străzii

Nu mai avem nevoie de muncitori calificaţi?

6 comentarii

Întrebarea din titlu e, aşa cum vă aşteptaţi, doar un exerciţiu de retorică. Ştim cu toţii răspunsul: avem criză de muncitori calificaţi, că cei mai buni sunt plecaţi să lucreze în Italia şi Spania. Sunt unele zvonuri că ar începe să se întoarcă de când cu criza, dar încă nu i-am văzut întorcându-se.

Până se întorc muncitorii „noştri” din ţările calde, Guvernul Boc a aprobat cifrele de şcolarizare pentru anul 2008/2009. Comunicatul de presă nu include cifele în sine, dar ne spune în stilul demagogic cu care ne-a obişnuit proaspăta administraţie că „Guvernul a avut în vedere tendinţele naţionale de dezvoltare socială, economică, iar cifrele de şcolarizare au fost stabilite în funcţie de prognoza ocupării forţei de muncă pe regiuni de dezvoltare.”

Toate bune şi frumoase până când ne ducem la HG-ul în cauză şi constatăm că… au dispărut Şcolile de Arte şi Meserii (SAM), foste şcoli profesionale, foste şcoli de ucenici, adică acele locuri unde mergeau tinerii ce nu simţeau o înclinaţie către învăţământul teoretic şi învăţau o meserie în paralel cu ultimele clase. Fizic, SAM-urile continuă să existe, au clădiri, dotări, personal, elevi din anii anteriori, dar în viziunea Guvernului în anul 2009 toţi cei 221.000 de elevi înscrişi în clasa a IX-a vor merge la liceu. Ştirea vine cu atât mai surprinzător cu cât dezvoltarea învăţământul profesional şi tehnic este unul din obiectivele principale ale strategiei de dezvoltare a resurselor umane 2007-2013, cu o pondere importantă în structura fondurilor europene agreată anterior cu Comisia. Pentru lămurire, citez din documentul strategic (scuzaţi lungimea citatului, puteţi sări de el, fac un rezumat la final):

Unul dintre obiectivele restructurării sistemului de educaţie, în vigoare din anul scolar 2003/2004, a fost cresterea accesului la educaţie si formare profesională iniţială. Ministerul Educaţiei, Cercetării si Tineretului a adoptat măsuri specifice care urmăresc îmbunătăţirea accesului la educaTie si formare profesională iniţială si cresterea atractivităţii învăţământului profesional si tehnic (IPT) si oferirea de oportunităţi egale de acces la IPT în zonele dezavantajate (cum ar fi zonele rurale).[…]
Capacitatea de scolarizare a sistemului de învăţământ profesional si tehnic a crescut substanţial începând cu anul scolar 2002/2003: de la 844 de unităţi scolare în 2002/2003, la 1474 unităţi scolare în 2004/2005 si la 1495 în 2005/2006. Cea mai mare crestere a avut loc în mediul rural: de la 518 unităţi scolare în 2003/2004, la 713 unităţi scolare în 2005/2006. Cresterea se datorează în principal reclasificării structurii educaţionale. În unele dintre aceste unităţi scolare (cele incluse în proiecte Phare TVET), condiţiile de învăţare au fost îmbunătăţite prin noi dotări. Rezultatele obţinute în anul scolar 2005/2006 au fost urmate de restructurarea reţelei scolare de învăţământ profesional si tehnic, ajungându-se în 2006/2007 la un total de 1.367 unităţi de IPT, din care 611 în mediul rural.[…]
Asigurarea calităţii este într-o fază mai avansată în cazul învăţământului profesional si tehnic faţă de celelalte componente ale sistemului educaţional. Acest proces a început mai devreme în cadrul proiectului Phare TVET si, drept urmare, este implementat un sistem de asigurare a calităţii, pe baza Cadrului Comun de Asigurare a Calităţii (CCAC) acceptat la nivel european. Experienţa obţinută a permis demararea implementării instrumentelor de asigurare a calităţii din ITP la nivelul întregului sistem de formare profesională.
Rezultatele asteptate în urma deciziilor prezentate mai sus privesc îmbunătăţirea asigurării calităţii în furnizarea ofertelor de educaţie si formare profesională iniţială. Efectele acestora vor putea fi măsurate începând din iunie 2008, atunci când primii absolvenţi de IPT vor intra pe piaţa muncii sau îsi vor continua studiile.

Pe scurt, începând cu 2001 s-a investit masiv în sistemul de învăţământ profesional şi tehnic (IPT), printr-o serie de programe Phare, bani din taxe şi chiar împrumuturi de la Banca Mondială (o estimare largă duce investiţia totală la peste 150 milioane de euro în ultimii 6-7 ani). Programul a fost prezentat întotdeauna ca un mare succes: învăţământ de calitate, eliminarea discrepanţelor rural-urban, o şansă pentru tinerii din rural, bună conectare la piaţa muncii. Cei care se ocupă de program, uncţionari în Minister, erau daţi exemplu pe la toate conferinţele pentru profesionalism, rezultate etc.

Este foarte adevărat că SAM sunt doar o parte a IPT, dar cea mai importantă parte, locul unde se pun bazele lui. Obiectivul declarat era să ofere acces direct pe piaţa muncii celor ce termină cele 10 clase obligatorii şi dintr-un motiv sau altul nu vor să studieze mai departe.

Brusc, rădăcina IPT este tăiată printr-o decizie venită ca din senin. Ce s-a întâmplat cu evaluările entuziaste anterioare? Unde este măsurarea rezultatelor, analiza care a condus la decizia de a renunţa la această investiţie strategică? Ce se întâmplă cu celelalte documente strategice care se bazează pe existenţa SAM? Mai departe, ce se întâmplă cu dotările – clădiri, echipamente, materiale, maşini – cu oamenii care predau acolo strict pe domeniul tehnic. Ce se întâmplă cu obiectivul anterior, o şansă pentru tinerii de la sat? Şi cum rămâne cu nevoia de muncitori calificaţi pe piaţa forţei de muncă?

Nu ştim răspunsul la aceste întrebări, pentru că, aşa cum ne-am obişnuit, Ministerul Educaţiei ia doar decizii, nu binevoieşte să le argumenteze, nici să se gândească la toate consecinţele. Tot aşa cum ne-am obişnuit, va urma o nouă brambureală în sistem, ca de fiecare dată când se schimbă ministrul. Să ne amintim porecla doamnei Andronescu din mandatul precedent, Abramburica?

Reclame

6 gânduri despre „Nu mai avem nevoie de muncitori calificaţi?

  1. Ovidiu, porecla dnei. Andronescu nu e din mandatul precedent. E asa, porecla dansei! 😉

  2. Acum si serios…

    IPT-ul e un succes vesel doar privit din afara sau dau doar cautand pe hartie. Absolventii numai in specializarile lor nu lucreaza, dotarile sunt bine ferecate, orele nu se prea tin, calitatea actului didactic este sub asteptari… Nu in ultimul rand, perceptia SAM-urilor si rostul lor a fost pervertit semnificativ. Oare si iremediabil?

  3. De vreme ce au scos cu totul SAM-urile din schemă, pare iremediabil.

    Chestia e că pe la diverse dezbateri de „educaţionişti” unde, după cum ştii, mai ajung din întâmplare, o anume doamnă care coordonează de o veşnicie domeniul ăsta e mereu lăudată şi prezentată ca un fel de mare geniu al reformei. Acum stau şi mă întreb: chiar nu dă nimeni socoteală pentru mulţii bani cheltuiţi pentru acest domeniu la care se renunţă brusc?

    Acuma nu excluc nici să fie o eroare şi să ne trezim peste vreo două luni cu o mică rectificare de genul „am uitat de SAM-uri” 😀

  4. Uite o intrebare de bun simt: dincolo de doamna cu pricina, daca ar fi fost un asa mare succes TVET-ul si reforma asijderea, oare se mai gandea cineva la desfiintarea SAM-urilor astora?

  5. Eu am scos citatul cel lung din strategia pe POS-DRU, finalizată anul trecut. În strategia respectivă se vorbeşte din continuarea investiţiei în SAM, nicidecum de desfiinţarea lor. Au trecut maxim 8-9 luni de la scrierea documentului respectiv. Oare ce s-a întâmplat între timp? Eu n-am văzut pe nicăieri un raport de evaluare a SAM din care să rezultă nevoia acestei schimbări bruşte de macaz…

  6. Pingback: Lupta oarbă a doamnei Andronescu cu restul lumii « La colţu’ străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s