La colțu' străzii

Presa între principii şi ciutaci

7 comentarii

Am plecat cu discuţia de la Parlament şi am ajuns, nu ştiu cine ne-a deturnat, la presă. Printr-o coincidenţă, după ce brεb a adus vorba de CTP, am ajuns şi eu la o zicere de-a lui, pe un drum întortocheat al blgoruilor.

Mai întâi, m-am bucurat să văd că e viaţă pe blogul lui Cristi Pârvan, care a ieşit din letergie cu o observaţie la obiect despre nebunii de serviciu. De aici am mai făcut un pas şi am ajuns pentru prima dată pe blogul lui Bogdan Pitaru, un loc unde se scrie bine şi e probabil doar vina mea că nu auzisem de el. Bogdan pune punctul pe i şi nu se fereşte să scrie despre flegmele care fac rating, plecând de la cazul Becali (Ioan). Deşi nu sunt amator de sport, auzisem şi văzusem înregistrarea secvenţei Becali-Terzian, ca toată lumea cât de cât informată, că nu avem cum să scăpăm de ei.

De la Bogdan, iţele blogo-presei se duc în trei direcţii (staţi liniştiţi, că se vor întâlni). Prima e spre starostele CTP, a cărui vorbă o preiau via Bogdan: “Va mai fi invitat d. Ioan Becali la Sport.ro după cele întâmplate? Nu risc un nu.” Trecut prin toate, CTP-ul ştie că nevoia de rating e mai mare ca tăria oricărui principiu.

Tot de la Bogdan, am ajuns şi la zbuciumul lui Tolontan, ziarist talentat şi blogger de succes, la care urmăresc de ceva vreme cum încearcă să se împartă între nemiloşii indici de audienţă , deontologia profesională, conştiinţa proprie şi interesul trustului pentru care lucrează. Am suspectat mereu că Tolontan scrie pe blog ca să-şi liniştească într-un fel conştiinţa, pentru că ştie că e unul dintre cei care contribuie zi de zi la tabloidizarea presei. Din sinceritatea şi patima cu care scrie i se trage probabil şi succesul.

În fine, tot de la Bogdan, al treilea drum duce la Ciutacu, un succes răsunător al blogosferei, dar şi al otelevizării (adică transformarea televiziunilor în OTV, tocmai am inventat cuvântul ăsta, dacă nu l-o fi folosit cineva înainte). Ciutacu nu pierde ocazia să-l băcălărească niţel pe Tolontan, ca să-i aducă aminte că tot în mizeria breslei trăieşte şi scrie în continuare.

Ca să mă ţin de cuvânt, cele trei drumuri se întâlnesc undeva, adică în articolul ăsta pe care îl scrie unul ce este doar consumator de presă. Din postura de cititor constat şi eu un declin vertiginos al calităţii presei. Pare-se că ziariştii au cam uitat de orice alte criterii decât cifrele de la vânzări şi că marketingul e la putere şi atunci produsul tinde să fie pe gustul celor mai mulţi, iar cei mai mulţi nu sunt niciodată cei mai educaţi, cei mai politicoşi, cei mai civilizaţi, cei mai sensibili şi nici măcar cei mai inteligenţi, ba dimpotrivă.

Am văzut însă şi reacţia a trei „modele de succes” (am măsurat cu acelaşi criteriu, al audienţei) ale presei româneşti. CTP-ul, cel care a păstorit cu încruntarea lui acest declin, pare resemnat precum Constantinescu în 200o că l-a învins sistemul, dar spre deosebire de Constantinescu are nişte câştiguri importante din toată treaba asta. Ajuns în această poziţie stabilă, CTP îşi permite să vorbească de principii şi să dea sfaturi pe care nu le-a urmat la vremea lui.

Tolontan, consacrat dar încă tânăr, încearcă să găsească o lumină, măcar prin efort individual. Ştie toate greşelile, ştie toate compromisurile, pleacă mereu capul la ordinul stăpânirii, dar undeva tot mai speră că va găsi un drum către o presă onestă şi cu principii.

Ultimul sosit în galeria clasicilor în viaţă, Ciutacu, e cel adaptat la mizerie, pentru că se identifică cu ea. Puţin îi pasă de principii, de morală, de respect, el vrea succes repede şi mult, măsurat probabil prin muşchi şi bani, cum doresc cei mulţi amintiţi un pic mai sus. A învăţat ciutacul nostru că pericolul vine din interior, de la CTP, Tolontan şi alţii ca ei, pentru că dacă se vor uni mai mulţi e posibil chiar să reuşească să cureţe cât de cât presa şi atunci se va nărui pe loc succesul ciutacilor. Aşa că apelează la arma cea mai bună, de câte ori scoate unul capul toarnă rapid noroiul pe el, pentru a convinge pe toţi şi pe toate că presa nu poate fi decât mocirlă şi jurnaliştii doar ciutaci.

Am tristul presentiment că peste zece ani între grei vor fi doar ciutaci şi că nimeni nu-şi va mai aminti că presa e şi altceva decât tabloid şi mizerie. Mai bine vorbim de Parlament, că acolo parcă mai avem o şansă.

Reclame

7 gânduri despre „Presa între principii şi ciutaci

  1. CTP, cu al lui CRP(citi ani a fost sef acolo?) nu a reusit sa opreasca cu 1 mm degradarea mediului jurnalistic.
    In timpul sefiei lui au fost jurnalisti asupra carora s-au facut presiuni sau au fost agresati, jurnalisti care santajau VIP-uri, care faceau atac murdar la persoana si acuzau fara dovezi etc.
    In afara de comunicate anemice si de isterizari antibasesciene, CRP nu si-a indeplinit rolul pt care a fost infiintat, de protejare si de autocontrol a jurnalismului.

  2. de vreo ceva ani imi caut sa definesc cat mai explicit cu putinta ce-i aia presa… „can-can” e presa? „radio 21” e presa? dl. ciutacu este presa?

    pentru ca, sincer, flegmele isi locul oriunde.

  3. Eu zic că da, Cancan, Radio21 şi Ciutacu sunt şi ei parte din presă. Ca principiu, presa nu e ceva omogen, are diverse forme de manifestare, în funcţie de variate criterii. Ca un exemplu, unii se ocupă cu informare, alţii cu entertainment. Doar că atunci când informarea devine manipulare şi entertainmentul noroi, aproape pe toate canalele, avem o problemă.

    Uită-te puţin la rezultatul sondajelor de la Zece pentru România. Publicul l-a plasat pe primul loc la ziarişti şi analişti deopotrivă pe Mircea Badea. Asta ar trebui să fie un semnal despre percepţia asupra presei.

  4. Nu uitati ca presa depinde in primul rand de cititori si apoi de slabiciunile/lasitatile/compromisurile facatorilor de presa.

    Intr-un compartiment de tren poti lega teoretic orice discutie … dar practic e mult mai usor cu unele teme 🙂

  5. Mi se pare un răspuns prea facil „asta vrea publicul”, zău aşa. Legătura între cele două, presă şi cititori, este una biunivocă, gustul cititorilor influenţează conţinutul, iar conţinutul educă gusturile.

    Apoi, parcă îmi amintesc de undeva poveştile alea cu segmetare, chiar să se adreseze toţi exclusiv celor mulţi şi dezavantajaţi civilizaţional (remarcaţi că am inventat un cuvânt ca să fiu corect politic).

    P.S. Ca să mă joc iar la comparaţia cu politica, democraţia depinde în primul rând de cetăţeni şi apoi de slăbiciunile/laşităţile/compromisurile politicienilor. Din perspectiva asta avem o presă excelentă şi un preşedinte perfect).

  6. EVRIKA!!

    Daca am convenit ca e prea facil si oricum nu duce la vreo perfectiune … atunci ar trebui sa incepem sa cautam principiile, lucrurile valide independent de „cliseul facil”. Si daca eu, tu, … facem asta atunci o sa putem incepe sa vorbim de o segmentare 🙂 si de inceputul unei relatii biunivoce 🙂

    Ca sa urmez comparatia ta … ma uit la presedinte si ma intreb care’s lucrurile pe care le-a sustinut indiferent de „reactia presei” … n-am gasit decat doua … persoane… elene amandoua,imperfecte amandoua. Contrar „elitismelor” si principialismelor de trompeta … sunt unu din cei care crede ca sustinerea pentru propria pupila nu este chiar un lucru de neinteles/neacceptat.

  7. Am şi o dilemă mai profundă: ce facem cu cei care anunţă că au ca ţintă un public „quality” (am văzut că e la modă cuvântul ăsta, presupun că defineşte nişte oameni mai buni), dar în practică rămâne tot la nivelul maselor de care vorbeam mai sus.

    Exemplul cel mai bun cred că sunt televiziunile auto-proclamate de ştiri. N-am nimic împotriva OTV, care îşi asumă publicul căruia i se adresează, publicul amator de poveşti gen „Misterele României”. Oameni care pe vremuri citeau „Misterele…” în ediţii de buzunar, acum le urmăresc la televizor, pentru că cititul e desuet pentru ei. Dar Realitatea sau Antena 3 au proclamat că se adresează unui altfel de public şi totuşi oferă din ce în ce mai mult conţinut similar cu OTV. Pe cei din spatele camerelor de luat vederi cum îi convingem că se mint singuri şi ne mint pe noi?

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s