La colțu' străzii

La ce bun să înlocuieşti un Demagog cu alt Demagog?

7 comentarii

Călin ne provoacă la o discuţie despre viitorul preşedinte al României. Ba nu, el ne provoacă la o discuţie despre Băsescu. Ce altceva ar putea fi o discuţie despre Contrcandidatul, cu majusculă? Cred că dacă ne lăsăm antrenaţi în obsesia Băsescu suntem pe drumul greşit. Nu trebuie să căutăm disperaţi un Contracandidat de teamă că într-o zi Băsescu s-ar putea transforma în dictator, e suficient să avem grijă să nu-l lăsăm pe şeful statului, oricine ar fi el, să abuzeze de puterea lui. Nu ne luptăm cu un potenţial dictator (cine a mai văzut dictator suspendat şi înjurat pe o mie de voci în presă?), ci cu înclinaţia poporului către o formă de lider autoritar. În această bătălie trebuie să jucăm inteligent cu armele noastre, nu creând încă un demagog.

Hai să ne amintim cum a ajuns Băsescu preşedinte: s-a prezentat pe sine ca singura şansă de salvare în faţa unui Năstase pregătit să pună mâna pe puterea absolută. Acum lucrurile s-au inversat, dictatorul wannabe este Băsescu şi căutăm disperaţi Contracandidatul.

Pericolul Băsescu nu e cel al dictaturii, ci cel al demagogiei. Sunt foarte mici şansele ca în România să se petreacă schimbări instituţionale atât de profunde încât să permită concentrarea puterii într-o singură mâna. În schimb, este foarte real pericolul unei guvernări intrinsec proaste pentru că nu face altceva decât să linguşească dorinţele masselor, oricât de rele ar fi ele. De altfel, ăsta e marele păcat al ultimilor doi ani de guvernare Tăriceanu, precum şi al primei luni de guvernare Boc.

Ca să luptăm împotriva demagogiei nu ne trebuie nici pe departe un Contracandidat, pentru că prin natura lucrurilor acesta ar fi un alt demgog, ba chiar unul mai rău ca primul, că are mai mult succes. Ne luptăm de fapt cu un popor care crede sincer în Tătuci, Demagogi Luminaţi, Şefi Binevoitori şi alţii de genul ăsta, iar cea mai proastă armă este încă unul din aceeaşi categorie.

Trebuie să învingem demagogia cu armele ei şi pentru asta e bine să profităm de oportunităţi. Tocmai Băsescu ne dă pe tavă o oportunitate: reforma Constituţională. Mai multe puteri pentru Preşedinte, cere Băsescu şi imediat corul de bocitoare deplânge venirea dictaturii, uitând că decizia nu stă la Băsescu, ci în Parlament. Un moment minunat să ne asigurăm că Liderul nu va mai fi aşa important pe viitor.

Ca o notă aparte, m-a amuzat la Călin comparaţia cu Obama. Eu unul nu cred deloc că Obama este un Excepţional. E un produs tipic al establishment-ului american (e de culoare, veţi zice, dar nici establishment-ul nu mai e doar WASP) bine promovat de un impresionat aparat de marketing. Singurul lucru excepţional la el e norocul: s-a nimerit să candideze contra unui preşedinte a cărui administraţie a făcut praf economia.

Mi s-a părut la fel de amuzantă ideea cu Raed Arafat preşedinte, pentru că acesta vine exact pe acelaşi drum ca Băsescu: s-a remarcat prin realizările din administraţie, nu tocmai atent la diplomaţie şi corectitudine politică, manager implicat la nivel micro în domeniul lui, decide aproape singur, mereu coleric. Cum se va comporta Raed dacă s-ar confrunta cu un Parlament care are nevoie de trei luni ca să voteze cinci articole de lege? Va avea răbdare, va negocia, va face compromisuri? Sau va apela la popor, va ameninţa cu referendumul, va vorbi mult la televizor?

(am lăsat la o parte chestiunile legate de etnie şi religie, personal nu cred că România e pregătită să aleagă un „străin” ca Preşedinte. România nu e America, aşa cum nici iarna nu-i ca vara, ar zice dom’ Preşdinte)

Update: Am terminat de scris articolul şi m-am apucat să citesc ziarele. Când colo, nişte declaraţii în răspăr ale lui Băsescu redeschid discuţia despre alegeri, evident ştirea e în toate ziarele, pe toate posturile şi stârneşte întrebări despre ce a vrut să spună, sau plasări în scenarita anterioară, căutări ale Contracandidatului, posibila revenire a lui Năstase repusă pe tapet, iar tot în această zonă găsim chiar posibile revolte în PDL sau PSD, câteva săgeţi către un Tăriceanu potenţial candidat, un scenariu-pamflet, exemplele pot continua. Uite cum reuşeşte Băsescu să facă politica să se învârtă în jurul lui. Totuşi, Udrea zice că ar candida, iar Udrea ştie ea mai bine ce vrea Băsescu.

Update2: am scos link-urile din paragraful anterior, din grabă exagerasem cu ele.

Reclame

7 gânduri despre „La ce bun să înlocuieşti un Demagog cu alt Demagog?

  1. Scenariul meu pamflet a fost scris inainte de declaratia lui Basescu.

    Deci, s-a depamfletizat un pic!

  2. Da, ai dreptate, le-am cam amestecat aseară, nu am fost atent la toate datele, unul din motivele pentru care am renunţat la link-uri.

    Ce am vrut să argumentez este că Băsescu a ştiut din nouă să se aşeze în centrul dezbaterii politice.

  3. Problema mare este: in afara de asta, mai stie si altceva?

  4. Dar noi, noi mai stim altceva?

  5. Sefii mei spun ca da. Asta ma intereseaza.

    In rest nu stiu, nu cunosc, nu ma pricep. Poporul e suveran.

  6. Pingback: Cum ratează PNL încă o ocazie « La colţu’ străzii

  7. Pingback: Băsescu rămâne răul cel mai mic « La colţu’ străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s