La colțu' străzii

Demnitarii şi concedierile

4 comentarii

S-a împământenit obiceiul ca odată ajunşi în funcţie – aleşi sau numiţi – demintarii noştri – primar, ministru, şef de agenţie, în general şef de ceva – să înceapă prin a concedia câţiva dintre managerii de nivel înalt moşteniţi de la predecesor, de obicei la nivel de director sau şef de agenţie, dar în situaţii excepţionale şi de nivel mai scăzut. Imediat Opoziţia vine cu explicaţia epurării politici, pleacă ai noştri vin ai lor. Explicaţia este adevărată doar parţial, se adaugă un interes populist al demnitarului. Faptul că dezbaterea se cantonează la acest nivel maschează adevăratele probleme ale administraţiei: perpetuarea lipsei de principii, iresponsabilitatea managerilor, încălcarea legii şi incompetenţa demnitarilor.

Ce ascund concedierile

Ocolirea principiilor. Dacă cei daţi afară erau ai Opoziţiei, înseamnă că şi ei tot politic erau numiţi. Cu alte cuvinte, perpetuăm un găunos joc al declaraţiilor, ne plângem că sunt încălcate principiile doar pentru a face exact acelaşi lucru de îndată ce „ai noştri” ajung la putere.

Lipsa de responsabilitate. Concedirile în urma unor verificări sumare, fără alte consecinţe, nu contribuie deloc la responsabilizarea managerilor, ba dimpotrivă. Se presupune că cei daţi afară sunt incompetenţi şi/sau corupţi. Acest lucru trebuie să aibă o consecinţă, să fie penalizaţi administrativ şi/sau penal pentru faptele lor. Asta nu se întâmplă niciodată, ba mai mult, adesea cei concediaţi se întorc peste patru ani, la schimbarea puterii, pe post de „experţi”. Schimbăm deci între ei incompetenţii şi corupţii şi nimeni nu păţeşte nimic.

Ilegalitate şi corupţie. Nu mai vorbim că în cele mai multe dintre cazuri concedierea este ilegală. Cei demişi sunt adesea funcţionari publici şi legile în vigoare specifică riguros cum se poate ajunge la încetarea contractului de muncă. Aproape niciodată demnitarul fioros nu se oboseşte să resepcte legea. Pe de o parte, asta duce la procese câştigate de cei demişi. Pe de altă parte, contribuie la dependenţa administraţiei de politică, adică la corupţie.

Incompetenţa demnitarilor. În fine, demnitarul care îşi începe mandatul prin concedieri nu face altceva decât să îşi mascheze propria incompetenţă. Incapabili de a face ceva pentru îmbunătăţirea sectorului de care se ocupă, ei au un imbold populist de a arăta poporului că fac totuşi treabă. Apelează la unul din cele mai josnice sentimente ale maselor, invidia, că doar suntem în ţara lui „să moară şi capra vecinului”. Poporul vrea sânge, vrea capetele unor Moţoci şi se bucură când cei cocoţaţi într-o funcţie sunt răsturnaţi. Cu cât cad mai de sus, cu atât mai bine.

De la Oprescu la Berceanu

Fără să ne întoarcem prea departe în timp, să ne amintim de Sorin Oprescu. Şi-a început mandatul cu concedieri (câţiva directori de prin Primărie) şi ruperi de contracte (Dali). Zvonurile spun că toţi cei demişi ar fi fost implicaţi în acte de corupţie. Nu m-ar mira să fie adevărat, dar nu vom afla niciodată, pentru că Primarul Oprescu a închis practic orice cale de a verifica ce s-a întâmplat cu adevărat. Directorii noi nu au niciun stimulent să fie eficienţi şi corecţi, pentru că la rândul lor ştiu că cel mai rău lucru ce li se poate întâmpla e să fie daţi afară de viitorul primar. Mai mult, cei vechi au dat în judecată Primăria şi, previzibil, au început să câştige procesele. Iar Primarul Oprescu nu a făcut nimic în primele şase luni de mandat, exceptând recordurile penibile de la sfârşitul anului (cei mai mulţi Moşi Crăciun, cel mai lung cârnat, cel mai greu tort). Culemea incompetenţei, Primăria Capitalei a rămas în cont cu 100 de milioane de euro, împrumutaţi şi necheltuiţi. Primarul se laudă candid că îi ţine la bancă să ia dobândă, uitând să menţioneze şi că plăteşte o dobândă mai mare că i-a împrumutat.

Un alt „concediator” este ministrul Berceanu, care şi-a început mandatul dând afară vreo douăzeci de directori de la diverse agenţii şi firme de stat. Fără evaluări, fără investigaţii, fără alt motiv decât că aşa vrea el. E vorba inclusiv de agenţii care au avut contracte de zeci şi sute de milioane de euro, despre care presa a scris că nu sunt tocmai curate. Nu vom afla niciodată adevărul, Berceanu a şters cu buretele totul. Sunt curios când vor începe procesele împotriva Ministerului. Cât despre ministru, încă nu am auzit niciun plan concret şi coerent de la el.

Un alt exemplu este ministrul Bazac, de la Sănătate, care şi-a început mandatul alergând prin spitale şi concediind manageri, cu rezultate zero pentru îmbunătăţirea serviciilor în spitalele respective. La fel, cu concedieri, a procedat şi în mediatizatul caz de la Slatina, tot fără rezultate. Voi reveni însă cu un text mai lung plecat de la astfel de cazuri şi vorbind despre rolul ministrului şi tabloidizarea presei.

Guvernul Boc şi concedierea în masă

Concedierea ca exemple de să ne facem că lucrăm este pe cale să fie pusă în practică de Guvern în ansamblul său. Boc merge curajos mai departe, trece de directori şi directoraşi şi taie în funcţionărime: 20% daţi afară, că e criză. Cum a ajuns la cifra asta e un mister. Care sunt costuri şi care sunt beneficiile nu interesează pe nimeni. Cum va influenţa asta performanţa administraţiei iar nu ştim. Poporul vrea să vadă că Guvernul face ceva şi va fi foarte fericit să constate că oalele se sparg în capul unor funcţionari, că doar capra funcţionarului e printre cele mai grase!

Reclame

4 gânduri despre „Demnitarii şi concedierile

  1. Vorbeam zilele trecute cu niste amici (dupa ce vorbisem mai mult cu mine insumi)despre faptul ca niciun guvern nu si-a inceput traiul fara sa tune si sa fulgere la adresa „mostenirii desastruoase”.

    Nu am date la indemana acum dar mi-e teama ca pana si Vacaroiu sau oamenii lui au lasat sa scape sageti inspre echipa lui Stolojan (desi, practic, erau cu totii de aceeasi culoare).

  2. Pe mine nu ma mira atat agresivitatea previzibila a Guvernului Boc fata de puterea anterioara, cat stangacia liberalilor de a isi apara „mostenirea”. Au intrat ca berbecii in jocul adversarului, accepta sa discute doar despre deficitul constituit in ultimele 2 luni ale unei guvernari ce a durat 48 de luni.
    Dar suntem un pic off-topic.

  3. Era de asteptat, caci de cand „am intrat in democratie” acest lucru se intampla de fiecare data, la fiecare mandat politic al unora, indiferent de lumea politica din care provine… E, nu e competent, daca nu e din clica lor nu are ce cauta in randurile lor.
    Asta ne asteptam de fiecare data, dupa fiecare votare electorala unde cand ne ducem la vot ne rugam sa iasa ai nostri si sa ramanem pe posturi.
    Asta e Romania de ieri, de azi si de maine.

  4. Nu pot sa nu iti dau dreptate in ce priveste concedierile, sunt lucruri evidente de care orice persoana cu putina decenta isi da seama. Dupa ce treci prin trei sisteme si se repeta aceeasi figura nu numai ca iti pui intrebari, dar incepi sa intelegi de ce nu se schimba nimic.
    cu toate astea, mi se pare ca unul dintre cei de mai sus (Bazac, adica)ar putea sa faca o nota discordanta, in limita puterilor politice conferite. Am vazut recent propuneri cu privire la garda medicilor in spitalele de urgenta, plus schimbari la nivel de proceduri ( nu din presa – informatie la mana a treia, ci direct din monitorul oficial, pentru ca asa iti dai seama ce se intampla real).
    Nu stiu daca e firesc sa consideri ca romania de azi o sa fie la fel si maine (adica peste 15 ani), mai ales ca schimbarea survine intotdeauna incetul cu incetul, cu cat e mai mare motorul asupra caruia actioneaza.
    In concluzie, nu ma imbat cu apa rece, dar nici nu ma grabesc sa arunc pietrele din buzunar..

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s