La colțu' străzii

Poporul şi „dictatorul”

17 comentarii

În goana sa după subiecte anti-Băsescu, reale sau inventate, Cotidianul (alt mister: cum se face că a sărit Cotidianul atât de brusc din tabăra pro- în tabăra anti-) descoperă un newsletter al Grupului românesc pentru studiul valorilor sociale publicat în decembrie 2008. De aici, autorul articolului culege mai întâi o notă care ne vorbeşte despre ce va fi în numărul următor şi din asta face titlul: „Românii visează să reducă democraţia la un singur om”. Titlul nu are legătură cu articolul, e doar ca să vândă şi să dea în Băsescu, Ionuţ a numit asta „jurnalism de ficţiune” şi a dat exemplul pe Inventarul stricăciunilor politice. Am lăsat un scurt comentariu acolo, în care citam nişte date din Barometrul de Opinie Publică, ediţia octombrie 2007 (ultima ediţie), disponibil pe www.soros.ro. Vreau să argumentez că lucrurile stau ceva mai netru decât sunt prezentate în ziar. Mai întâi ce spuneam în comentariul la articolul lui Ionuţ:

poporul-despre-institutii2

Cu alte cuvinte, pe fondul disputelor Preşedinte-Guvern şi Preşedinte-Parlament, constatăm în 2007 că sunt mai puţini decât în 2002 cei care consideră că Preşedintele ar trebui să aibă posibilitatea de a dizolva Parlamentul sau de a demite Guvernul.

Nu intenţionez să neg că în România persistă un apetit pentru un conducător puternic şi autoritar, dar nici nu cred că această stare de fapt poate fi lesne speculată pentru a conduce la dictatută. Atunci când sunt puşi în faţa unor alegeri concrete, cetăţenii nu sunt la fel de dispuşi să sprijine „dictatorul” ca atunci când e vorba de o discuţie generală.

Mergând puţin mai departe, cred că sprijinul pentru autoritarism se leagă mai degrabă de nevoia de ordine socială, apărută pe un fundal încărcat de mitologia „ţării în care oricine face ce vrea” (în special fură). Aduc în sprijinul acestei afirmaţii alte câteva date din acelaşi Barometru:

ordine1

Conducătorul puternic este legat în acest pachet de întrebări de „ordine” şi nu de eludarea alegerilor. Personal prefer formularea din BOP celei din EVS (sondajul citat de Cotidianul), pentru că în cea de-a doua, „un conducător puternic care să nu-şi bată capul cu alegerile”, ideea de eludare a votului popular este doar presupusă de cercetători. Nu avem niciun argument care să ne asigure că în mintea respondentului este un dictator pe viaţă. Revenind la graficul anterior, să mai observăm o schimbare în bine, ponderea celor care preferă libertăţile individuale în detrimentul ordinii este în creştere. Tot la nivel de nuanţe, nu avem cum să ştim dacă prin „ordine” respondenţii înţeleg „ordine cu orice preţ” sau „aplicarea fermă a legii”. Diferenţele între cele două sensuri sunt uriaşe şi cred că cei mai mulţi ar fi foarte fericiţi cu a doua variantă.

În final, pentru a sublinia încă o dată că la nivelul întregii populaţii lucrurile sunt mai degrabă gri, din aceeaşi cercetare a Fundaţiei Soros răspunsurile la întrebările cine a fost conducătoru care a făcut cel mai mult bine, respectiv cel mai mare rău acestei ţări. Ghici cine e pe primul loc în ambele clasamente? (întrebările au fost cu listă, toţi conducătorii de la Carol I la Băsescu au fost acolo)

conducatori-buni2

conducatori-rai1

P.S. Cât m-am chinuit să mă prind cum se pun poze (deh, sunt nou la asta), am aflat şi că au mai scris la temă: Moromote, Cristian Teodorescu şi Alin Fumurescu.

Update: am găsit o opinie şi la Costi Rogozanu şi nu pot să mă abţin să nu o menţionez aici, pentru că duce tot către asocierea conducătorului puternic cu „ordinea”.

Reclame

17 gânduri despre „Poporul şi „dictatorul”

  1. Nu te-ai prins prea bine cum se pun pozele. Sunt foarte mici în text, e musai să dai click pentru a le putea vedea.

  2. Hai că l-am păcălit, acum pare mai bine.

  3. „Cu alte cuvinte, pe fondul disputelor Preşedinte-Guvern şi Preşedinte-Parlament, constatăm în 2007 că sunt mai puţini decât în 2002 cei care consideră că Preşedintele ar trebui să aibă posibilitatea de a dizolva Parlamentul sau de a demite Guvernul.”

    Referitor la dizolvarea Parlamentului, intrebarea suna asa:
    „Presedintele ar trebui sa poata dizolva Parlamentul doar in situatii clar precizate”.

    Adica putem spune ca a scazut(de fapt) numarul celor care cred ca ar trebui limitata foarte strict posibilitatea presedintelui de-a dizolva Parlamentul.
    Cumva intrebarea (cred) ca s-a dorit a fi in opozitie cu precedenta: „Presedintele ar trebui sa poata dizolva Parlamentul oricand doreste”.

    In plus, este semnificativ numarul celor care cred ca presedintele ar trebui sa aiba mai multa putere 48%(banuiesc ca impotriva/indecisii sunt mai putini).

  4. E mai complicat cu întrebarea respectivă, întrebarea la singular, că e una singură: Credeţi că Preşedintele ar trebui să poată dizolva Parlamentul pentru a se alege unul nou?

    Cu trei variante de răspuns:

    Da, oricând crede de cuviinţă
    Da, dar numai în anumite situaţii precizate în Constituţie
    Nu, în nici un caz

  5. O fi cum spuneti, nu apare in articolul dvs. asa expusa problema, dar asta conteaza foarte putin.
    Concluzia n-o vad a fi alta: a scazut numarul celor care-ar dori limitarea prin Constitutie a posibilitatilor presedintelui de-a dizolva Parlamentul (varianta b. de raspuns), nici vorba numarul celor care doresc ca Presedintele sa poata dizolva Parlametul (dupa cum argumentati dvs, daca am inteles bine).

  6. În 2002, sunt 68% cei care spun că Preşedintele ar trebui să poată dizolva Parlamentul într-un fel sau altul. Restul răspund în niciun caz sau nu au o opinie.

    În 2007, sunt 56% cei care spun că Preşedintele ar trebui să poată dizolva Parlamentul, într-un fel sau altul. Adică mai puţini ca în 2002.

  7. Intr-un fel sau altul, da …
    (o poate face si acum ).
    Daca corelam suma data cu preferinta romanilor pentru regim prezidential (mult superioara fata de cel parlamentar), cu neincrederea in Parlament si cu speranta ca presedintele va avea puteri sporite, tot n-ajungem la o diminuare a preferintei pentru … un conducator puternic.

  8. Aici sunt de acord cu dvs., am şi spus asta în articol, poporul iubeşte un conducător autoritar. Uitaţi-vă la cine a câştigat alegerile. Dar nu m-aş grăbi să spun că poporul ar accepta lesne un dictator.

    Al doilea lucru pe care am vrut să-l subliniez este că preferinţa pentru un conducător puternic este legată de nevoia de ordine.

  9. Nu, nici eu nu cred ca oamenii asta ar alege (un dictator)dac-ar sti ce va deveni acel presedinte in care ei si-au cautat salvarea (sau ultima speranta de-a instaura dreptatea, sau siguranta zilei de maine … sau diverse alte chestii usor vandabile).

    Dar impinsi spre disperare, nu putem sti de ce-ar incerca sa se-agate. In Romania, pentru multi dintre noi, nu vor fi tocmai usori urmatorii ani.

    Sigur, imi doresc ca dvs. sa fi avut dreptate, sper ca n-am lasat sa se inteleaga altceva …
    😦

  10. O altă întrebare bună este dacă oamenii ăştia, puşi în faţa unui conducător ce încearcă să se transforme în autocrat, ar ieşi în stradă, aşa cum sugerează Breb câteva mesaje mai jos.

    https://lacoltulstrazii.wordpress.com/2009/01/18/budapesta-atena-sofia-riga-bucuresti/

  11. „(alt mister: cum se face că a sărit Cotidianul atât de brusc din tabăra pro- în tabăra anti-) ”

    Ce’mi place ca va framanta misterul asta… inteleg ca daca ramaneau in prima tabara erau ok ziaristii… ziaristii is ok numai cand sunt „pro” ?

    Si ce’mi mai place ca pe undergroundul blogaresc s’au gasit cei mai mari specialisti in politica… Ce ma mir (vorba dumitale) e ca inca nu v’a descoperit inca vreun trust „pro” sa va ia de analisti… La scoala voastra, ar fi cazul, nu?

    Trasmite’i lu doc salutul meu cordial…

  12. Ziariştii sunt ok când nu-şi schimbă poziţia asumată de la o zi la alta. E ok să fii pro- sau anti- şi să îţi asumi opinia, dar fără să te schimbi după cum bate vântu.

    Doc, îţi transmite domnul Nata salutări! 🙂

  13. Ziaristii se pot schimba altfel decat politicienii pt ca ei nu scriu pe baza unei adeziuni. Dimpotriva, sunt suspecti aia care merg pana’n panzele albe cu sustinerea cuiva. Dumneata daca te’ai lamuri intr’O ZI oarecare ca cel pe care l’ai aparat si l’ai laudat te’a trombonit, ce’ai face ca ziarist? Ai ramane „pro” sau tz’ai schimba parerea de la o zi la alta?

  14. Nu am obiceiul să îmi schimb părerile de la o zi la alta şi îi privesc cu circumspecţie pe cei ce o fac.

  15. „nu am obiceiul” …spui. Foarte bine! Bravo! Eu nu tz’am dubitat obiceiurile ci tz’am dat un caz punctual> Ce’ai face DACA…

  16. Pingback: La ce bun să înlocuieşti un Demagog cu alt Demagog? « La colţu’ străzii

  17. Pingback: Băsescu rămâne răul cel mai mic (2) « La colţu’ străzii

Spune-ţi părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s