La colțu' străzii


Scrie un comentariu

În 2006, CCR a declarat constituțional articolul privind carantina și spitalizarea forțată

În 2006, Guvernul, Parlamentul, și Curtea Constituțională au ratat ocazia să rezolve problema cu care ne confruntăm azi, deși au avut în discuție exact articolul în cauză.

Să ne amintim: CCR a declarat neconstituționale prevederile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu privire la „stabilirea măsurilor privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii, precum și bolile transmisibile, pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii”. Conform Art. 25, alin. (2) al legii, acestea sunt stabilite prin ordin de ministru, ceea ce încalcă Constituția.

Să ne întoarcem în timp, în 2006. Legea privind reforma în domeniul sănătății a fost adoptată prin angajarea răspunderii guvernului, deci nu prin dezbaterea obișnuită. Prim-ministru era dl. Tăriceanu, iar ministru al sănătății dl. Nicolaescu, ambii de la PNL.

Opoziția de la acea vreme – PSD și UDMR – a sesizat, prin 37 de senatori (în frunte cu dl. Iliescu și dl. Iorgovan), Curtea Constituțională, cu un amplu document. S-au referit și la problema de ansamblu, folosirea angajării răspunderii, dar și la anumite articole. Între altele au arătat că:

„Elementele de substanță ale armăturii juridice la care se referă alin. (3) al art. 34 din Constituție sunt stabilite, la final, nu prin lege, cum cere textul constituțional, ci prin norme de sorginte ministerială sau guvernamentală, deci, prin acte administrative normative, fapt ce face legea neconstituțională în ansamblul său”.

Și au dat mai multe exemple (zeci de exemple) de astfel de articole, inclusiv pe cel referitor la „stabilirea măsurilor privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii, precum și bolile transmisibile, pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii”. (la acel moment, era art. 24, a devenit 25 după renumerotare).

Da! Curtea Constituțională a fost sesizată în 2006 exact cu articolul pe care l-a declarat neconstituțional azi.

Autorii sesizării au arătat și că, anterior, asemenea măsuri erau de domeniul legii, conform legislației din 1978 (Legea privind asigurarea sănătății populației) și 1988 (Legea privind asistența de sănătate publică), și că este neconstituțional să fie trecute la nivel de ordin de ministru.

De vreme ce legea a fost în vigoare 14 ani, e limpede ce a decis CCR: a respins toate cele sesizate de cei 37 de senatori, ca fiind neîntemeiate. În legătură cu numeroasele trimiteri la ordine de ministru, inclusiv cel de care ne împiedicăm astăzi. Zicea așa CCR. în 2006:

„Curtea însă are în vedere că, potrivit art.108 alin.(2) din Constituţie şi art.75 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.777 din 25 august 2004, se impune ca aceste reglementări să fie emise numai pe baza şi în executarea legii. Aceste reglementări, fiind norme secundare, emise în aplicarea şi executarea legii, trebuie să aibă caracter tehnic. În plus, Curtea reţine că autorităţile publice au obligaţia constituţională de a-şi exercita atribuţiile cu bună-credinţă, în limitele competenţei, neputându-se, aşadar, prezuma elaborarea acestor acte juridice cu încălcarea Constituţiei. Examinarea constituţionalităţii unor asemenea reglementări este un act subsecvent emiterii lor, putând fi realizată de către instanţele judecătoreşti, potrivit competenţei acestora, numai în raport cu conţinutul normelor ce vor fi elaborate.”

Între timp, s-a răzgândit Curtea. Între timp, s-a răzgândit și dl. Tăriceanu, și acum contestă legea pe care și-a asumat răspunderea. Aparent, doar dl. Iliescu a rămas constant.


2 comentarii

Când Ministrul semnează ca Primarul

OMS spune că nu recomandă tunelurile de dezinfecție, pentru că pot fi periculoase.

Ministrul Educației și Ministrul Sănătății au semnat un ordin comun prin care recomandă tunelurile de dezinfecție, printre alte măsuri de prevenție. A apărut în Monitorul Oficial.

Unele primării – Suceava, Sector 4 – s-au apucat și au cumpărat și instalat tuneluri de dezinfecție la toate școlile din subordine.

Ministrul Educației se jură că nu știe despre ce e vorba, nu a spus niciodată despre tuneluri de dezinfecție.

Ce să mai comentezi?


Scrie un comentariu

Ministerul Educației este incapabil să planifice

„Nu ne mai putem întoarce la săli de clasă cu treizecișiceva de copii în clasă”, zici ministrul educației într-un interviu. Și apoi tăcere. Nu urmează continuarea firească: „și în acest sens ne-am gândit să…”.

(lasă că nici jurnalistul nu pune vreo întrebare incomodă, să nu cumva să supere demnitarul, dar asta e altă poveste)

Nu trebuie să fii un expert în logistică pentru a vedea pe loc două-trei probleme. Prima e spațiul. O sursă importantă a actualei aglomerări este lipsa sălilor de clasă, în orașele mari. Dacă vrei să faci dintr-o clasă, două, trebuie și două săli. Iar dacă multiplici cu numărul de clase supra-aglomerate, trebuie niște școli noi. Câte? Revin imediat la asta.

O variantă care se discută este lucrul online. O grupă e la școala, alta acasă. Să zicem că profesorii vor învăța să facă și asta, ca să nu fie haosul de acum. Se ridică a doua problemă: oamenii. Este nerealist să crezi că același profesor va reuși să facă orele fizic, apoi și pe cele online. Va ajunge urgent la burn-out. Ai două grupe, trebuie doi profesori. Câți profesori trebuie în total? De unde îi iei?

Și, desigur, lucrurile astea costă. Spațiu mai mari, costuri adminstrative mai mari, și nici nu am discutat de costul igienizării. Profesorii trebuie plătiți. De unde bani, că în buget nu-s?

Nici nu mai vorbesc de criterii – cine stă acasă? cine se mută în altă parte? – că deja e filosofie. Rămân la lucrurile obiective, măsurabile, adică sălile, oamenii și bugetul.

Zice ministrul, în același interviu, că așteptăm, că vom vedea. Lucrurile astea nu se pot rezolva în august. Planurile trebuiau să înceapă acum o lună, iar azi deja să știm de câți oameni și câți bani avem nevoie.

Din nefericire, pot să pariez că dacă, printr-o minune, Președintele întreabă mâine câte clase sunt în această situație și unde sunt localizate, ăștia de la ministerul educației se vor uita speriați unul la altul, apoi vor purcede să trimită un fax cu ștampilă la inspectorate, care vor trimite câte un fax cu ștampilă la școli, să spună fiecare școală câte clase supra-aglomerate are. Apoi se vor certa că n-a fost procedura bună și totul se va bloca.


Un comentariu

Acești incompetenți care ne educă copiii

Să se susțină examenele naționale, în condiții de siguranță sporită, este varianta cea mai puțin rea, ținând cont de context. Mă sperie însă, din nou, incompetența colosală a conducerii ministerului educației.

Atunci când au luat decizia, nu s-au gândit la riscul cel mai ușor de prevăzut: ce se întâmplă cu elevii care nu trec triajul sau sunt izolați din cauză de virus? Din reacția la întrebările ce au venit imediat pe această temă, mi se pare evident că pur și simplu nu s-au gândit, e doar prostie și nimic altceva.

A fost nevoie de scandal public, de teorii ale conspirației, de încă o întâlnire teatrală la Cotroceni, ca să ajungă la concluzia firească: vor da examen mai încolo, peste două săptămâni sau poate la toamnă.

Pentru că nu s-au gândit la asta, nu s-au gândit nici să se coordoneze cu universitățile (deh, autonome), ca acestea să își organizeze admiterea ceva mai la toamnă, nu în iulie, dacă tot nu mai dau examen.

Oare la câte alte posibile riscuri nu s-au gândit? Răspunsul e simplu: la toate. Nu sunt în stare să gândească. Din nefericire pentru noi, se ocupă de educația copiilor noștri.


Scrie un comentariu

Nu mă deranjează să fiu „termoscanat”

Nu mă deranjează să mi se măsoare temperatura la intrarea în magazin. Înțeleg că e o măsură de triaj încercată de mai multe țări. Nu știu dacă funcționează, dar dacă e o șansă să ne protejeze mai bine, trebuie să o încercăm. Avem alternative?

Lucrez tot de acasă, dar dacă ar fi să merg la birou, sunt aproape sigur că nu vom măsura temperatura. Împart biroul cu colegi din mai multe organizații, dar cred că suntem toți suficient de maturi încât să nu ducem la absurd prevederile legii. Și mă aștept să nu vină cineva să ne controleze vreodată, pentru că nu la birouri ca ale noastre se referă legea.

Poate că e aici o măsură de limitare a unui drept, poate intruziune în viața privată, la limită se încalcă cine știe ce virgulă din GDPR. Cu certitudine legea nu acoperă toate cazurile, și dacă ne apucăm să o aplicăm orbește vom ajunge la situații absurde.

Dar dacă ne apucăm să numărăm virgulele alea și să identificăm cele mai ciudate aplicări posibile, înseamnă că am ratat obiectivul principal. Încercăm să ne apărăm cumva, împreună, împotriva unei amenințări de un fel cu care nu ne-am mai întâlnit și pe care nu o înțelegem pe deplin. Dacă renunțăm la a fi rezonabili, avem șanse mari să pierdem.


Un comentariu

Am primit lucrarea dvs.

Ieri, am făcut o solicitare de informații de interes public către Autoritatea Electorală. Cineva amabil* (vezi comentariu) de la registratură mi-a răspuns prompt: „lucrarea dvs. a fost înregistrată cu nr….”
Azi, Jandarmeria mă convoacă la ceva discuție (sper să nu se lase cu bătaie) la ei la sediu. Conținutul mesajulu este: „rog confirmați primirea lucrării”.
De când eram la școală n-am mai primit atâtea lucrări!


Scrie un comentariu

Sceneta cu masca la guvern

Cică la ședința de guvern de ieri, premierul Orban s-ar fi stropșit la ministrul Tătaru (sănătate), că ar fi prea generos cu excepțiile de la purtarea măștii. Vai, ce dur e dl. Orban! – cam asta vrea să ne spună propaganda oficială.
Tot la ședința de Guvern, poate ați văzut că la început e câte o scenetă penibilă, cu presa de față, în care premierul se preface că ar înțelege ce semnează și ia la întrebări câte un miniștru.
Ei bine, sceneta de ieri a fost cu dl. Orban și dl. Câțu. Iar lângă dl. Câțu cine este? Iată un ministru oarecare (cine mai e și ăsta?) cu masca la barbă, model piața de flori, la juma’ de metru de alți miniștri și mai puțin de 3 metri de premier. Iar lângă el, alt ministru, cu masca sub nas.
Am zis 3 metri că așa era excepția dlui. Tătaru de l-ar fi supărat pe dl. Orban, conform propagandei. Păi bine, pe ministrul anonim nu l-a tras nimeni de urechi?


Scrie un comentariu

Ministrul mediului este toxic

Ministrul Mediului, dl. Alexe, este unul dintre cei mai toxici miniștri ai cabinetului Orban. În cel mai bun caz, e complet depășit de toate problemele din domeniul său – poluare, defrișări, importuri de gunoaie, absența reciclării etc. Dar, mai probabil, este conectat la rețelele de interese care scot bani din nerezolvarea acestor probleme.

Așa cum face orice politician toxic, dar cu acces la resurse, a început o campanie de imagine. L-am văzut azi la Digi24, în direct dintr-o pădure, promițând niște lucruri vagi. Avea microfonul Digi24, de parcă era reporter, după modelul Gabriela Firea. Și, din studio, primea doar întrebări care-i ridicau mingea la fileu.

Zilele astea, că tot sunt acasă, am tot deschis televizorul să aud știri pe fundal. Din obișnuință, pe Digi24. A devenit un fel de anexă a PNL. Prezintă necritic toate gogoșile guvernului de parcă ar fi adevărul absolut. Trist.


Scrie un comentariu

ANAF Douăzeci douăzeci

ANAF Sector 5, 2020.

Când am ajuns, 4 persoane la ușă. Portarul ne direcționa pe măsură ce se elibera câte un ghișeu. Decent, m-am gândit.

40 de minute și vreo 10 persoane mai târziu, mi-a venit rândul. Certificatul de rezidență fiscală pentru persoane fizice este la persoane juridice, iar una din cele patru persoane era un domn cu un teanc de declarații pe care insista să le depună pe hârtie, deși ar fi putut să o facă online. Ar trebui să fie o coadă specială pentru cei care refuză să folosească Internetul.

Înăuntru, doar un ghișeu funcționa, ceea ce explică așteptarea. Doamna de la ghișeu mă întâmpină: ați luat bon? Ce bon? De la aparat. M-am dus și am luat bon. Ghișeul 5, zero persoane în așteptare. Mă întorc la doamna. Îi dau cererea, o citește cu atenție, să vadă dacă mi-am copiat corect toate datele din cartea de identitate, că altceva nu era pe cerere. Da, e bine, mă aprobă doamna, mergeți să o depuneți la registratură.

La registratură, altă doamnă plictisită. În drum spre dânsa, am luat bon de la aparat, preventiv. A fost mulțumită de prezența bonului. A pus ștampila din dotare pe cerere și mi-a indicat să-i fac o poză cu telefonul, să nu mai consume hârtie cu exemplarul meu.

Aha, deci asta e marea informatizare de care vorbea ieri ministrul Câțu: propriul meu telefon în slujba ANAF.


12 comentarii

PNL este o rușine națională

După performanța din zilele astea, pentru PNL văd un singur loc meritat: alături de PNȚCD, la groapa de gunoi a istoriei.

Dl. Orban este acum premier interimar și auto-izolat la domiciliu (mă rog, la Vila Lac). Dar nu renunță la scaun. Am fi putut să avem de ieri un cabinet cu puteri depline. Nu pot să îmi amintesc de un om mai slab ajuns în fruntea țării.


2 comentarii

USR-PLUS are o criză de lideri

Acum, că PNL se auto-distruge, ar fi momentul ca USR și PLUS să își revină și să propună o alternativă reală. Trebuie doar să se unească și să găsească niște lideri potriviți, reali, pentru oameni reali.

Doar că… tocmai l-am văzut la televizor pe dl. Barna. A vorbit – sau zbierat – câteva minute bune. A folosit o grămadă de cuvinte potrivite. Dar n-a spus nimic. N-a strârnit nimic. O fi băiat deștept, dar e o catastrofă de lider. Și vorbește de parcă ar fi un funcționar de la Comisie.

Atâția oameni de calitte din alea două partide nu reușesc să se pună la un loc, să se unească, și să găsească 2-3 oameni vii care să îi conducă?

Adică între un fel de birocratul fad, care-i dl. Barna, și un fel de moaște sfinte care e dl. Voiculescu (cel tânăr), nu se găsesc unii care să semene a oameni reali, care să vorbească pentru oameni reali?

Luați-l, frate, pe dl. Nicușor Dan, serios.


Scrie un comentariu

Nu ne omoară doar virusul, ne omorâm singuri

Un domn din București care a mințit despre o călătorie si a declanșat un focar epidemic, infectând inclusiv propria familie.

Un autocar cu români, venit din Italia, care a ocolit prin Grecia pentru a evita carantina.

Mici întreprinzători care oferă pe olx curse către și dinspre Italia, gata să mintă la graniță despre destinație.

Câteva zeci de cetățeni veniți din Italia, care au încercat să forțeze intrarea în țară, la Nădlac, pentru a evita carantina.

Nu ne omoară doar virusul, ne omorâm singuri.


Scrie un comentariu

Solidaritate în timpul coronaviruslui?

Măsurile pentru limitarea răspândirii virusului sunt necesare, dar vor afecta disproporționate unele persoane, în principal cele cu mai puține resurse. Ele ar trebui dublate de măsuri de compensare a acestui efect.

Spre exemplu, închiderea școlilor pentru mai bine de o lună nu e o treabă simplă. Are efecte sociale importante, în funcție de răspunsul la întrebarea: ce vor face copiii în situația asta? Cu cine stau acasă? În ce fel de activități se implică?

Eu sunt un privilegiat. Sunt propriul șef, deci trebuie doar să contorsionez timpul de muncă și pot să stau acasă cu copilul. Sau pot să îl duc la after, care e deschis*, cel puțin o perioadă. Dar ce fac cei a căror muncă nu se poate face de acasă? Ce fac părinții singuri? Ce fac cei care nu își permit să plătească un after-school?

Orice măsură de limitare a circulației afectează disproporționat persoanele mai sărace, cu resurse mai puține, cu slujbe care necesită prezență fizică. Nu întâmplător, sunt persoanele cele mai vulnerabile și în fața virusului.

Până acum, Guvernul ne-a prezentat doar măsuri de asigurare a securității. Ar trebui să înceapă să propună serios și măsuri de asigurare a solidarității.

*) Ca să preîntâmpin trolli, pe cât se poate: subiectul NU este înțelepciunea mersului la after. Întâmplător, ajung pe jos, e un colectiv redus, cu măsuri de igienă bune. Repet, nu e ăsta subiectul.


Un comentariu

Educație: tăiem o hâtie, introducem 10

Mai nou, combatem segregarea cu birocrația. Sau tăiem 5 hârtii în educație, dar introducem 50. Că așa a zis UNICEF. O rușine.

Pe 23 decembrie, că lucrurile bune vin de Crăciun, Ministerul Educației a emis Metodologia de monitorizare a segregării școlare în învățământul preuniversitar. Aceasta definește, în forma extinsă, 103 de indicatori, iar în cea restrânsă, „doar” 64. Îngrozitor de detaliați, îngrozitor de mulți. Și, evident, cu totul alții decât cei colectați deja prin sistemul informatic intern al ministerului.

Aceștia trebuie colectați de la toate școlile din sistemul public. Toate, fără excepție. Nu eșantion, nu pilot, nu cele cu factor de risc. Toate. Mii de ore muncă aruncate în capul profesorilor și inspectorilor.

Apoi, datele se încarcă într-un sistem informatic al UNICEF. Date public, date cu caracter personal, date sensibile, toate se duc netransparent în proprietatea unei terțe părți. O terță parte care nu este subiect de drept în România și nu este subiect al vestitului GDPR, pentru că este parte a sistemului internațional. O entitate care nu poate fi trasă la răspundere, legal.

Cinic, metologia specifică: „nerespectarea obligațiilor privind protecția datelor cu caracter personal în procesele de colectare, procesare și comunicare a acestora, […] atrag[e] răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală, după caz, în conformitate cu prevederile legale în vigoare”. Răspunderea școlii și a profesorilor, desigur.


Scrie un comentariu

Păi să rămână ei fără coledgi?!

Dl. Iolu, primăria Iași. Dna. Atanasiu, primăria Focșani. Dl. Polițeanu, primăria Ploiești. Dl. Mălureanu, CJ Vrancea. Probabil sunt și alții. Pe aceștia îi am în bulă și le-am văzut anunțurile.

Toți locuiesc, muncesc, trăiesc în București. Brusc, înainte de alegeri, și-au regăsit originile și s-au dus să candideze local din partea USR-PLUS. Este greșit, este distructiv, este egoist.

Nu au notorietate nici în București, nici național și nici local. Nu au șanse să câștige. Nu ajută filiala locală pentru că nu lasă să crească oameni implicați din localitate. Nu sunt beneficii politice pentru partid sau localitate.

Dar pot fi beneficii pentru ei, personal. Lista de București la parlamentare e aglomerată. Locurile eligibile sunt mai puține cu fiecare bâlbă. Prin această mișcare își activează o legătură cu filiala locală și își fac rost de coledgi. Din nou, în detrimentul activiștilor locali. Îmi pare rău să o spun, dar e doar egoism.