Suntem atatia care suntem nemultumiti de starea tarii noastre. Toata lumea pare a fi de acord ca asa nu se mai poate, si ca trebuie ca cineva sa faca ceva. Ei bine, nu trebuie sa faca cineva ceva. Fiecare dintre noi trebuie sa faca ceva in aceasta directie. Vaietul acesta mioritic continuu de plangere de mila nu ajuta nimanui.

In cercul meu de prieteni suntem cativa care incercam, ne luptam pentru o Romanie mai buna. Din pacate, de fiecare data cand reactionam suntem priviti ca niste nebuni, chiar de cei care ar trebui sa ne sprijine, pentru ca si pentru mai binele lor luptam. Nu lupta epuizeaza, cat fraternizarea victimei (cetateanului) cu calaul (statul, administratia locala, furnizorul de servicii proaste, etc) este mai mult decat dezarmanta.Avem nevoie de mai mult sprijin. Asa ca sa va prezint regulile de baza a ceea ce aplicam noi zi de zi.

Schimbarea incepe de la tine: inainte de a cere celorlalti sa respecte legile si normele de bun simt, fi tu primul care o face. Nu arunca gunoi pe jos, respecta legile, regulile de circulatie, normele de bun simt, nu da spaga, etc. Nu poti cere altuia sa le respecte daca tu nu faci acest lucru.

Nu fi pasiv, reactioneaza: este un proverb care spune ca “cel mai inteligent cedeaza” dar in acelasi timp altcineva a propus si o continuare “si asa incepe domnia prostiei”. Daca va simtiti confortabil in a o face,  nu va puneti integritatea fizica in pericol, intr-un mod civilizat, calm, respectand legile si normele mai sus amintite, reactionati. Daca cineva, intr-un loc public, atrage atentia unui functionar, sofer de autobus, vanzator, samd cand a avut un comportament nelalocul lui, sprijiniti-l pe reclamant.

Pune presiune asupra autoritatilor statului sa isi faca datoria: fiind un platitor de taxe, de fapt platesti niste oameni sa faca ceea ce tu nu ai timp/chemare/pregatire sa faci. Asa cum un angajator isi pune angajatii la treaba si ii verifica sa isi faca treaba, pana cand isi intra in ritm, apoi face verificari periodice, tu, cetateanul, angajatorul statului, trebuie sa il verifici periodic, mai des decat numai prin vot. Daca un furnizor de servicii ofera servicii proaste, aveti OPC-ul, directia sanitar veterinara, etc. Daca este vorba de o multinationala, contactati si filiala mama, mai ales daca este dintr-o tara vestica. Daca un functionar al statului nu isi face treaba, cere spaga, reclamati-l sefului direct, cereti numar de inregistrare la sesizare si raspuns scris pentru masurile luate. Mergeti mai sus pe scara ierarhica, primarie, prefectura, minister, dupa caz. Postati cazul pe un blog site, incercati sa atrageti atentia presei (o sa suferiti o dezamagire daca subiectul nu are acoperire, nu sunt multe persoane implicate si televiziunile il refuza) dar merita incercat.

O poza/un film fac mai mult decat o mie de cuvinte: Traim intr-un secol al tehnologiei. Orice telefon mai de doamne-ajuta are o camera foto sau chiar video. Surprindeti faptul nelalocul lui, folositi-l ca proba, faceti-l public pe internet si in presa.

Acum bomboana de pe coliva, cireasa de pe tort: politicienii sunt tot angajatii cetateanului, nu stapanii cetateanului. I-am angajat (=votat) in urma interviului (=campanie electorala) si le platim salariul (=taxe si impozite).  Pe baza unei retete folosite de Ovidiu aici,  (presupun ca in urma sugestiei mele) pe site-ul celor care lupta impotriva cianurilor de la Rosia Montana gasiti modalitatea de a cere deputatului din colegiul in care va aflati sa voteze pentru sau impotriva unei legi aici. Mecanismul este similar pentru a contacta senatorul. Primarii se pot contacta mai usor, ca majoritatea stiu unde este primaria. Ministerele au de asemenea registraturi, unde vi se dau numere de ordine si sunt obligate sa va raspunda la cerere in termen de X zile. Se cunosc foarte bine cazurile in care parlamentarii voteaza impotriva unor propuneri numai pentru ca e “de-a alorlalti” desi cetatenii din colegiu doresc aplicarea acelei legi.  In America presiunea asta asupra politicienilor se cheama lobby, noi suntem foarte la inceput. Ideea este ca trebuie sa le amintim politicienilor ca existam, si ca sunt acolo in slujba cetateanului. Protestele la adresa intregii clase politice nu-s foarte eficiente. Asa, daca iti alegi senatorii/deputatii din colegiul in care te afli, primarul localitatii/sectorului,  si ii urmaresti activitatea, il tragi de maneca atunci cand o ia pe aratura, va fi mai usor. Acesta este rostul uninominalului, nu se vor mai putea ascunde in spatele unei liste, sau unui partid, fiecare om, trebuie judecat individual pentru ceea ce face. Asa se alege graul de neghina.

Nu uita, ca trebuie sa te ajuti singur, nu ii cere statului sa iti mature curtea. Statul democratic este creat pentru a iti oferi servicii : siguranta persoanei si proprietatii (politie, procuratura, justitie, jandarmerie, armata) servicii de urgenta (pompieri, SMURD) eventual infrastructura, servicii medicale, educatie (desi sunt de parere ca astea 3 trebuiesc privatizate, partial sau integral) si protectie fata de abuzuri(OPC, ansvsa, samd). Curatenia in propria ograda, procurarea de bunuri de stricta (casa si masa) sau larga (concedii, masina, swarowski) necesitate este treaba ta sa o faci. Statul nu iti pune mancare pe masa, nu-ti schimba scutecele copiiilor.

Ajutoarele sociale sunt un gest de bunavointa, nu un drept care ti se cuvine. Unul dintre cititori mi-a povestit ce s-a intamplat intr-o localitate din Bucovina. Primarul, nou ales, a observat ca ajutoarele sociale atarna greu in bugetul localitatii, si nu mai avea fonduri pentru alte necesitati. Si s-a gandit ca dintre cei care primeau ajutoare sociale, care erau valizi si in putere, sa dea o mana de ajutor, part-time, la chestiuni cum ar fi curatenia localitatii, varuirea pomilor si gardurilor, deszapezire, ca tot suntem la capitolul acesta, etc. Rezultatul a fost ca cererile de ajutor social au scazut la un sfert, iar localitatea chiar era mai curata, bine intretinuta, etc. Asa ca daca beneficiezi de ajutor social vreodata, arata recunostinta celor din ale caror impozite si taxe le primesti (valabil si pentru politicieni).

Lista este deschisa, astept sugestii de la voi, si mai ales, actiune ! Majoritatea lucrurilor din lista de mai sus le-am aplicat sau le-am vazut aplicate, functioneaza. Poate nu perfect, poate nu cum ne-am dorit, dar este un pas pentru imbunatatire. Inactivitatea si plangerea de mila mioritica nu sunt eficiente, hai sa incercam altceva.

“Este viziunea mea despre cum s-ar putea detensiona situația în cazul meu și situația socială din România“, a spus ofițerul Alexandru Gheorghe.
„Am propus ca Armatei să-i fie încredințată pe durata de o lună administrarea acestei țări. Armata să-și ia angajamentul ca într-o lună de zile să organizeze alegeri libere și democratice, supravegheate de presa română liberă“, a declarat tânărul. În opinia sa, Armata ar fi fost potrivită să asigure democrația. „Superiorii m-au întrebat: bun, și ce invocăm? Le-am spus că situația de urgență. Dacă acum, când oamenii sunt în stradă, nu se poate invoca asta, nu știu ce să mai spun“, a mai arătat locotenentul.

De reținut și întrebarea “superiorilor”. Niciun “du-te d-aici”, “vezi-ți de treaba ta”, “să revenim cu picioarele pe pământ”. Nu. Ei au întrebat “Bun, și ce invocăm?”.

Azi se lansează revista “Bucureștiul meu drag” iar poimâine 27 ianuarie are loc lansarea numărului șapte al Revistei Comics. Ambele sunt embeduite mai jos pentru răsfoire.

Despre vremuri și vreme, vă las cu Nenea Iancu:

Miroase în aer, nu după expresia clasică, a iarbă de puşcă – din nenorocire, moravurile poporului nostru sunt mai blânde decât ale altor popoare, mai civilizate chiar. Miroase a… ghiontuială. Dar ce e? De ce fierbe lumea? Se face o manifestaţie populară monstră în contra guvernului [...]

Drept să spun să merg la manifestaţie, n-am curaj, fiindcă am aflat că guvernul este hotărât să reprime cu toată energia mişcarea populară, şi n-am poftă să-mi stric vreun os pentru o simplă curiozitate de gură-cască. Pe stradă să mă plimb, e foarte frig; şi afară de asta, te pomeneşti că mă încurc în vreo discuţie şi-mi capăt beleaua… Continuarea.

Și fiindcă până la urmă Nenea Iancu a ales cârciuma în locul manifestației, vă solicit imaginația. Sondaj de final! Pe care român din trecut v-ar plăcea să-l aduceți în viitor la un vin fiert, o bere, un ceai fierbinte pe centrul vechi al Bucureștilor?

Mie mi-ar plăcea să beau cu Nenea Iancu, Maria Tănase și Smaranda Brăescu. Umor, muzică, sport extrem, ar fi o ieșire formidabilă.

Voi?

“Sloganul PDL=USL=Mizerie a fost inventat de PDL pentru a salva ce se mai poate salva”. La fel de fals. Protestele sunt în mod sincer direcționate către întreaga clasă politică. Desigur că se strigă preponderent “Jos Băsescu”, că e la putere, ar fi hilar să se ceară demisia opoziției. Dar asta nu înseamnă că USL stă mai bine în percepția protestatarilor. Le rămâne consolarea că vor câștiga indirect din căderea PDL.

“Piața nu are un numitor comun”. Doar parțial adevărat. Nu mă refer aici doar la sloganul “Jos Băsescu” amintit mai sus, care în lipsă de altceva a unit diversele grupuri la început. Cei care încă mai protestează au o platformă comună nescrisă, dar destul de transparentă: democrație și libertate. Nu este un protest generat atât de sărăcie cât mai ales de metodele nedemocratice de guvernare: absența consultării publice, nerespectarea sau interpretara absurdă a legii, abuzul de forme excepționale de legiferare, comunicarea proastă. Este un punct foarte slab al PDL și al lui Traian Băsescu și este ceea ce în tenis se numește greșeală neforțată: și-au făcut-o singuri.

“Protestarii sunt de stânga”. În mare parte adevărat. Protestele au o linie ideologică – mă refer la nucleu, cei care merg în fiecare seară – destul de clară: contra capitalism, contra privatizare, pro stat al bunăstării, pro solidaritate socială, dar și cu o infuzie de ecologism, anti-globalizare, în general valori post-moderne. Este o stângă modernă, în mare parte social-democrație și o bună doză de “verzi”. Nu e de mirare că protestatarii nu se regăsesc în niciun partid, PSD este anchilozat într-un socialism desuet, de pe vremea lui Iliescu, cu accente naționaliste, iar PNL și-a pierdut cu totul ideologia liberală topindu-se în PSD. De asemenea nu e de mirare că unul dintre animatorii protestatarilor este Claudiu Crăciun, co-președintele Mișcării Verzilor, este ideologia din programul acestui partid (că în practică acțiunea MV se limitează la a-i face publicitate lui Remus Cernea prin orice mijloace, inclusiv alianța ciudată cu USL).

“Violențele sunt orchestrate de una din părți cu un scop ascuns” (să decredebilizeze protestele, spune opoziția, respectiv să aibă vizibilitate, zice puterea). Fals. “Suporteri”, “Ultrasi”, cum vreți să-i numiți, sunt o problemă socială separată de disputa politică. Va continua să se manifeste cu orice ocazie, până ce este adresată corespunzător. Asta nu înseamnă doar aplicarea fermă a legii, ci mai ales rezolvarea cauzelor pentru care toți acești tineri au ajuns să se identifice și să se exprime prin violență.

“Piața nu are soluții”. Adevărat, din nefericire. Dincolo de jos puterea actuală nu se întrevede niciun program concret. O viziune ar fi, am vorbit de ideologie și de programul comun. Rămâne însă o utopie fără un program care să o pună în realitate. După plecarea PDL de la putere – puțin probabil acum, mai degrabă în noiembrie – România nu va deveni dintr-o dată o utopie de stânga, iar USL nu va aplica o guvernare deschisă și transparentă. Nu doar piața ci noi, ca societate, nu avem deocamdată soluții politice, pentru că nu avem tăria să le generăm. O perioadă vom merge mai departe cu cârpeli, ca și până acum.

N-am fost niciodată la proteste. Opinia mea am spus-o într-un articol anterior, susțin guvernul. Am notat cele de mai sus din relatările online (la televizor nu prea mă uit). Poate greșesc, dacă e așa vă rog să îmi spuneți.

Nu-mi fac iluzii. Știu că în materie de politică nu există imaculat, ideal, sfânt. Pot spera cel mult la decent, echilibrat. Dar sincer, în condițiile date, mă mulțumesc și cu adjectivul “acceptabil”.

Ieri Tolontan a anunțat o posibilă nouă mișcare. Recunosc că mi-am ridicat sprânceana  entuziasmat. Sunt în target, cum ziceam mai sus. Adineauri a revenit cu un update, prezentând și manifestul “Împreună 2012. Sfârșitul lumii lor“. Ce să zic, oameni pricepuți la vorbe, mesajul lor e pe mâini bune.

Din păcate am văzut și cine a creat acel grup de facebook (Yesterday at 8:46).

Nu pot decât să sper că Bogdan Naumovici se va dezice de susținerea proiectului Roșia Montana. Și va redeveni un simpatic  cum părea în vremurile sale de glorie. Pe omul Bogdan Naumovici nu-l cunosc personal dar am băgat împreună un karaoke ad-hoc într-o pivniță cu pian de pe Calea Victoriei, acum mai mulți ani. Nu-l știam, nu lucrez în media, mi-au zis apoi amicii cine era tipu’ ăla gras. Era ok.

Însă față de etica profesionistului Bogdan Naumovici am rezerve solide (ca aurul aș zice). Mai ales fiindcă e omul din spatele stressurilor alea de reclame pro-cianuri Roșia Montana. Alea de-ți toacă nervii și cu care a doborât toate recordurile pentru reclamă mincinoasă (aici sau aici). Mai poți să ai încredere că asta nu e încă o mișcare mincinoasă?

Unde se termină “acceptabil”?

Pentru mine e inacceptabil să girez viitorul lac de cianuri din  Transilvania – ținutul de dincolo de păduri cianuri. Aș contribui implicit la noua formă de relief, cu un luciu de apă otrăvită cât 1200 (o mie două sute!) de stadioane. Eu, nu.

Îmi pare rău, nu mă satisfac răspunsurile de roboțel lobbyist, toate tipizate după mesajul diplomat “Eu cred în acest proiect”. Am auzit des replica asta, de parcă toți lobbyiștii băștinași se cred consultanți sofisticați din “Thank you for smoking”. Adică dintr-o dată nu mai discutăm profi, lăsăm brieful la o parte, răspunsul coboară sub centură la nivel personal, fiindcă vorba aia, nu poți să faci ceva în gusturile omului dacă el vrea cianuri cât lacul Vidraru chiar în inima Ardealului.

“That’s the beauty of argument, if you argue correctly, you’re never wrong. ”

Înainte de această nouă mișcare de pe facebook, mișcarea împotriva exploatației de la  Roșia Montana a întreținut flacăra protestului în frigul de ianuarie din Piața Universității. Asta în timp ce televizuinele se chinuiau să prindă cadre fără aceste mesaje așa cum au evitat penibil relatările protestelor de Ziua Națională. Dar nu dezvolt acum mineriada mass-media față de subiectul Roșia Montana.

Să zicem că din foamea mea de schimbare, de aer proaspăt, de speranță, sunt deschis să aștept și să ascult. Nu înfierez, nici mie nu-mi place discursul categoric al noilor habotnici ecologiști. Nu sunt din ăia, nu condamn bezmetic. Nu sunt nici naiv: cine nu muncește nu greșește iar orice meserie își are compromisurile sale. Însă încă e loc pentru revenire. Și limpezire. Fără vorbe bine meșteșugite de copywriteri profi.

Update: Mda, se pare că mișcarea “Împreună 2012″ merge mână-n mână cu cianurile celor de la Roșia Montana Gold Corporation. Falsuri, nu Stradivarius. Nu știu ce-a fost în capul meu să-mi închipui lobbyiști făcând voluntariat civic. Îmi merit miștourile. Mea culpa.

]]> http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/01/20/impreuna-pentru-2012-si-fara-lobby-rosia-montana/feed/ 51 brεb http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/01/18/haiku-piata-universitatii-2012/ http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/01/18/haiku-piata-universitatii-2012/#comments Wed, 18 Jan 2012 12:30:15 +0000 Moromitic http://lacoltulstrazii.wordpress.com/?p=9120 Continue reading →]]> Update: La comentarii așteptăm și alte Haiku pe temă. Vor urca direct aici.
————————————————————————————-

Imi imaginez
Indepartata doar eu
Imagini negre

————————————————————————————- de abisurile

Mi-e dor de vară
Dârdâie gardurile
Iată jandarmi!

————————————————————————————- de CalinH

Împotriva lor
A protestatarilor
Protestez și eu

————————————————————————————- de Ferdinand 4

Minimercato
În piaţă fac transferuri
Galeriile.

————————————————————————————- de Ferdinand 3

Dispersaţi şi in
Mişcare browniană
Urlă frustrarea.

————————————————————————————- de Baba Ana

Unde-s mulți pute
rea este conjuctura
La televizor

————————————————————————————- de Ferdinand 2

Democrație
Fie-ți drumul pavat de
Tehnocrație

————————————————————————————- de Ferdinand

Vrajbă de iarnă:
Cetățenii sunt contra
Oricărui partid.

————————————————————————————- de Ovidiu

În piața mare,
PDL și USL
Sunt toate la fel.

————————————————————————————- de Moromitic

poze: 1 si 2

Am mai spus şi în alte rânduri, este un Guvern mediocru. Nu are viziune, carismă sau specialişti în ale economiei, toate necesare mai ales pe timp de criză. Privind retrospectiv, Boc (adică Băsescu) a luat-o doar două decizii bune în plan economic în ultimii ani. Prima a fost să meargă pe mâna FMI şi să nu încerce un program propriu. Putea să facă precum Orban în Ungaria şi ajungeam unde e Ungaria acum. A doua decizie a fost chiar să încerce să facă ce a stabilit cu FMI. Putea să aleagă calea grecească a minciunii sofisticate şi ajungeam unde e Grecia acum. Este un Guvern mediocru, dar nu dezastruos. Premiul acela ciudat primit de Ialomiţeanu de la The Banker arată cum se vede România mai de la vest: cum-necum, s-a menţinut pe linia de plutire. Mi-e foarte teamă că o schimbare de Guvern acum şi mai ales alegeri anticipate ne-ar scufunda economic fără să ne aducă cine ştie ce beneficii democratice.

Susţinerea mea este pentru programul actual şi nu pentru compoziţia politică. Nu înseamnă că voi vota musai cu PDL sau unul din aliaţi. Cred că e bine să fie schimbată – din nou – majoritatea după alegeri, aşa cum s-a întâmplat mereu după alegerile parlamentare la termen. Dar acum, în ianuarie, avem nevoie de programul actual de guvernare. În noiembrie mai vedem.

Am ales pentru a treia oară acest titlu, după octombrie 2009 şi mai 2010. De fiecare dată Guvernul se confrunta cu proteste de stradă. Între timp structura protestatarilor s-a schimbat. În anii trecuţi erau sindicatele angajaţilor la stat. Acum este un grup mult mai eterogen de nemulţumiţi. Însă fondul problemei rămâne acelaşi – protestul se îndreaptă împotriva programului economic impus de acordul cu FMI.Un Guvern nou va face schimbări, dacă nu chiar din convingere (cazul Guvernului USL), cel puţin din nevoie (cazul unui nou cabinet PDL).

Nu mă pricep la economie, mă feresc să mă pronunţ asupra programului în sine. Am observat că sunt păreri diverse în legătură cu el, fără să mă convingă definitiv vreuna dintre ele. Însă am observat şi două lucruri importante. Primul e că nu suntem nici în situaţia Greciei, nici în cea a Ungariei, ceea ce până la urmă ne dă o şansă. Al doilea lucru observat e că “pieţele” nu au sancţionat politicile guvernului de la Bucureşti. “Pieţele” sunt nişte animale iraţionale şi cam impulsive, dar una peste alta depindem de capriciile lor.

Aşa încât sunt pentru păstrarea acordului cu FMI şi a drumului trasat de acesta. Deci susţin Guvernul. Oare câtă lume mai susţine Guvernul în ziua de azi?

Până atunci, vă invit să priviţi această imagine fabuloasă din 1991, Parlamentul României.

Priviţi contrastele ce răzbat pe mai multe planuri. Te loveşte antiteza dintre eleganţa lui Ion Raţiu şi barbaria hoardelor de mineri ajunşi până în Parlamentul ţării.

Era un moment extrem de tensionant, incomparabil peste agitația de azi și insuportabil inclusiv olfactiv: a se vedea persoana din stânga-jos care se ţine de nas într-un mod preţioso-superior, departe de eleganţa împăciuitoare a celui de la tribună.

Priviţi jocul mâinilor: în planul secund, un trepăduş cu cravată (cel mai probabil fost nomenclaturist) stă cu mâinile în sân deasupra unui Ion Raţiu calm şi cu mâinile larg deschise. Priviţi cum domină scena inclusiv pe sălbaticii reprezentanţi ai “oamenilor muncii” care rămân hipnotizaţi de atitudinea lui – a se observa perplexitatea respectuoasă cu care îl privesc minerul din stânga care se scarpină în cap şi amărâtul în trening din dreapta.

Ion Raţiu a fost un adevărat lider, “cel mai bun preşedinte pe care nu l-am avut”, pentru cei cu regretul cum că n-am fi avut un Havel. Am avut mai mult decât atât dar s-a întâmplat sovieticul Ion Iliescu şi clica sa, inclusiv de mineri manipulaţi; pe care mineri Ion Raţiu i-a tratat deschis, cu prestanţă şi fără să se ţină de nas, fiindcă acestui român chiar i-a păsat de românii lui, fiind un patriot autentic, născut şi crescut într-o familie de patrioţi români.

Familia Raţiu are o poveste de câteva secole într-un Ardeal în care românii erau interzişi sau cel mult toleraţi în oraşele  transilvane. După mai multe consfiscări, dezproprieri şi învoiri de la doi regi unguri, li se permite dreptul de a locui în Turda, unde în ciuda şicanelor din partea autorităţilor maghiare, familia Raţiu ctitoreşte în 1839 Biserica Răţeştilor. În această biserică este botezat Ion Raţiu în 1917.

Ar fi fost un preşedinte cu studii economice la Universitatea Cambridge, fost delegat în Guvernul României de la 1940 şi apoi spirit antreprenorial de succes, cu afaceri în transportul maritim şi în domeniul imobiliar din Marea Britanie. Un român care n-a ezitat să protesteze faţă de vizita lui Ceauşescu în Regatul Unit, legându-se cu lanţuri în faţa hotelului unde era cazat dictatorul comunist. Asta apropo de civism și de recentele mișcări de protest din acest ianurie tumultos.

Nu voi face istorie contrafactuală, dar nu pot să nu mă gândesc cu ce idei ar fi fost guvernată România unui astfel de preşedinte. Doar un exemplu de înţelegere a nevoilor: pe când la Bucureşti încă se mai căutau terorişti, Ion Raţiu organiza la Londra campania “Eliberaţi fonduri pentru România” facilitând convoaie de camioane să distribuie ajutoare umanitare în haosul post-Revoluţie. Punea umărul să ajute în timp ce pierdea alegeri şi era tratat cu meschinăria faimoasă cum că “n-a mâncat salam cu soia”.

N-a fost să fie. Însă meschinăria nu s-a oprit aici. A murit la Londra în 17 ianuarie 2000 şi a cerut să fie înmormântat alături de străbunici în curtea bisericii clădite de familia sa în Turda, locul unde fusese botezat ca greco-catolic.

Nici măcar această ultimă dorinţă nu i-a putut fi îndeplinită din nişte stupide orgolii religioase, biserica fiind consfiscată în 1948 de comunişti, care au lăsat-o ortodocşilor. Ca reparaţie târzie, frontispiciul în care erau numiţi ctitorii lăcaşului e restaurat după pisania originală abia în 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuţ (dovedit colaborator al Securităţii). Insa biserica nu a fost retrocedata nici acum, fiind in posesia acelorasi popi ortodocşi care n-au permis ultima dorinta a lui Ion Ratiu, slujba de înmormântare ţinându-se în afara bisericii ctitorite de familia sa, în stradă, într-un ger cumplit.

Azi se împlinesc 12 ani de la plecarea sa.

Un pic de speranţă. “Că vine soare după ploi”

Poate că era cu 20 de ani înainea vremurilor, poate că cultura pop e prima care rescrie istoria recentă, dar uite cum Ion Raţiu revine în prezent, într-un videoclip despre români de-al lui CRBL, un gen de “hip-pop” prea comercial pentru gusturile mele dar nu asta e ideea. Clipul preia faimoasa declaraţie a lui Ion Raţiu: “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine“.  Două inserţii ale acestei declaraţii într-o melodie a unui popstar local valorează mai mult decât  sute de ore de educaţie civică predate plictisit la şcoală.

CRBL cântă purtând un tricou inscripţionat “In memoriam Ion Raţiu” iar cei din jur se autoproclamă “Generaţia cu Papion” într-o explozie de papioane şi de culori. Şi de speranţă (burtica pictată a gravidei din clip), în ciuda sau poate în virtutea mesajului satiric. E aşa cool că Ion Raţiu e cool! Ca să vedeţi cum un mesaj puternic răzbate generaţii.

]]> http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/01/17/in-memoriam-ion-ratiu/feed/ 4 brεb ion-ratiu-mineriada 1991 http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/01/16/dupa-trei-ani-se-simte-criza-si-la-bucuresti/ http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/01/16/dupa-trei-ani-se-simte-criza-si-la-bucuresti/#comments Mon, 16 Jan 2012 13:32:00 +0000 Moromitic http://lacoltulstrazii.wordpress.com/?p=9090 Continue reading →]]> Acum trei ani, tot la început de ianuarie Europa de Est fierbea. Revolta din stradă începuse în decembrie 2008 în Atena și a continuat în ianuarie 2009 în Sofia și Riga. Cu un an în urmă, și străzile din Budapesta clocoteau asemănător. Jucându-mă într-un editor video, am unit atunci toate aceste mișcări de protest într-un filmuleț youtube (cam rudimetar):

Din comentariile acelei postări și ale altora similare, mulți se lamentau mioritic cum că în România strada nu poate reacționa așa tranșant și violent. Eu am fost mereu convins că românii nu sunt vreo  specie aparte de umanoid iar mulțimile în principiu reacționează similar la anumiți stimuli și în contexte asemănătoare. Însă amici online sau reali n-au ezitat să mă contrazică cu tot felul de românisme cum că am fi noi ca nație mai cu moț. Pe-atunci  nimeni nu prea credea cu adevărat în “criză” iar politicieni ca Oprescu își permiteau să alerge bezmetici după cel mai lung cârnat sau după cea mai mare armată de Moși-Crăciuni.

]]> http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/01/16/dupa-trei-ani-se-simte-criza-si-la-bucuresti/feed/ 4 brεb http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/01/16/de-ce-n-au-curaj-liderii-opozitiei-sa-coboare-in-piata-universitatii/ http://lacoltulstrazii.wordpress.com/2012/01/16/de-ce-n-au-curaj-liderii-opozitiei-sa-coboare-in-piata-universitatii/#comments Mon, 16 Jan 2012 07:53:16 +0000 Moromitic http://lacoltulstrazii.wordpress.com/?p=9068 Continue reading →]]> Victor Ponta a declarat că el și Crin Antonescu evită intenționat Piața Universității “ca sa nu ii dea presedintelui Basescu ocazia sa spuna ca romanii care au iesit in strada sunt trimisi de partide“.

Mișcări rezervate și vorbe alunecoase, alături de cele ale lui Crin Antonescu care însă îndeamnă membrii USL să se alature protestului. Nu și el însuși, să mărșăluiască talpa Opozitiei cum ar veni, nu și liderii, ca nu cumva să strice frumusețe de oportunitate politică prin întâlnirea cu niște huiduieli apolitice foarte probabile. E mai călduț în studiorile Antenelor decât să te riști să faci pe liderul în frigul din piața publică.

În mai puțin de o lună, un tehnocrat apolitic, Raed Arafat a reușit mai mult decât toată Opoziția de trei ani încoace. A oprit o lege esențială și prin atitudinea sa demnă a declanșat acea revolta populară mult visată în laboratoarele  Opoziției, care din 2008 a tot aruncat resurse incredibile în declanșarea scânteii de protest, de la organizări de zeci de mii de oameni până la împachetarea mass-media a acestor evenimente. Un discurs autentic, echilibrat și credibil a spulberat Puterea mai rău decât toate încercările flasce ale Opoziției.

Ar mai fi și alte motive. Pe lângă celelalte grupulețe de tot felul, de la protestatari decenți, studenți, șomeri, pensionari, la huligani sau membri de partid, în Piața Universității va exista mereu o minoritate (pe vremuri majoritate) care va huidui tot ce ține de Ion Iliescu, Dan Voiculescu &co. Sunt răni adânci care nici după atâția ani nu s-au închis.

Protestul e bun iar Traian Băsescu își merită soarta, e istorie, greșelile sale neprovocate sau provocate din orbire de putere sunt de pus în manualul comunicării publice. Omul face parte din trecut dar PDL se pare că este încă în negare. Construit pe baza organizației tip turmă care își urmează păstorul ciobanul, partidul e dezorientat de lipsa liderului și numărat în ring. N-are nici măcar un singur om credibil care să se adreseze public asupra evenimentelor din stradă. Paradoxal însă și Puterea și Opoziția au aceeași dificultate: ambele forțe politice întâmpină o acută problemă de credibilitate. Un medic e mai credibil decât toate partidele din România, cu tot cu președintele țării. Și tocmai a declarat că nu vrea să se asocieze cu nicio acțiune politică.

Traian Băsescu e istorie. Însă eu sper că nu numai el ci și vechea gardă din toate partidele care au rămas blocate în combinațiile gri ale anilor ’90 și pe care e posibil să-i tragă după el în groapa trecutului. Piața cere lideri noi, d-aia ăștia vechi n-au curaj nici unii nici alții să coboare în mulțime.