Calator semi-clandestin prin Schengen – jurnal de calatorie

Pentru ca articolul este foarte lung, pun concluzia la inceput. Cine este interesat, poate citi si povestea.

Concluzia : Poti calatori prin UE din afara spatiului Schengen, in spatiul Schengen si inapoi in UE non-Schenghen, trecand prin 6 filtre la dus, si 7 la intors, cu un bilet de avion pe alt nume decat cel de pe actul de identitate, fara nici o problema, daca esti cetatean UE. In schimb, daca te taie o nevoie fiziologica in Stockholm, se iau nepoliticosii ofiteri de securitate de tine, si daca ai salam de ren in bagajul de avion in Viena, se uita mai lung la bagajul tau la controlul de securitate.

Povestea :

Luni dimineata, 27 Februarie 2012. Iau micul dejun acasa, rucsacul cu laptop la spinare, si geanta de voiaj intr-o mana. Cobor in fata blocului pe la ora 8 si un sfert. Taximetristii de la colt nu aveau chef de drum la aeroport, mai ales daca le cer bon stampilat. Sun la o companie de taxi (sa nu ma mai refuze, ca era un taxi de la compania respectiva pe diagonala intersectiei in care ma aflam) operatoarea imi spune ca nu are masini in zona. De unde deduc ca omul ori nu avea chef de munca, ori vazuse ca aveam bagaj si ma refuzase deja un taximetrist. Intr-un final apare alt taxi, in care reusesc sa ma imbarc. Omul a vrut sa se asigure totusi ca daca am voucher e de la compania lui, ca a mai patit-o cu un client. I-am explicat ca platesc cash, dar vreau bon fiscal cu stampila, si am rasuflat amandoi usurati ca ne-am inteles. Se facuse 08:30. Incepeam sa ma ingrijorez in privinta timpului pe drum catre aeroport. Traficul, ca-n Bucuresti. I-am explicat omului ca nu ma intereseaza pe unde mergem, atata timp cat nu exagereaza cu ocolurile si nu facem mai mult de o ora. Pe stradutele pline de gropi, gheata, masini parcate neregulamentar si altele blocate in trafic din cartierul Tei, primesc SMS de la logodnica mea : “Ai uitat sosetele !”.  Un ocol printr-un hypermarket din zona a rezolvat aceasta problema, alte 10 minute de intarziere. Nu mai mentionez ca am declansat si alarmele pe acolo, pentru ca am intrat alergand in magazin . S-au prins totusi ca avea rost sa ma opreasca daca ieseam in fuga, nu daca intram in fuga.

Ajung in timp util la aeroport. Ma intalnesc cu celalalt coleg, mergem la check-in. Acolo, stop, la loc comanda, ne-am unit, suntem Star Alliance, scoateti biletele de la aparate, aici lasati doar bagajele. Bun, zic, frumos, am vazut in vest, au ajuns si la noi dupa cativa ani, ne modernizam. Butonez la un aparat, nu merge, butonez la al doilea, la fel. Aha, deci exact ca la checkin online pe site-ul de la Austrian Airlines, nu se poate, mare realizare! Colegul ma anunta ca a reusit el sa emita biletele pentru amandoi. Lasam bagajele pentru cala, ne dezbracam si imbracam de metale la controlul de securitate, etc samd. Avionul interesant, Austrian Airlines, din pacate nu a fost operat de Tarom dupa cum ne asteptam. Colegul meu a suferit cel mai mult, foarte nemultumit ca a trebuit sa isi asambleze singur sandwich-ul minuscul .

Aterizam in Viena, toate bune si frumoase. Cand sa facem transferul la poarta de imbarcare, ia-o de unde nu-i ! Ne-am trezit aproape iesiti din no-man’s-land, inca un pic si vedeam taxi-urile care sa ne duca in oras, nici un semn cate poarta de imbarcare, sau macar un “toate directiile”. Stai ca nu-i bine, mergem la biroul de informatii. Ne cere biletele, apoi ne lumineaza, da, trebuie sa iesim, apoi sa urmam calea normala, ca si cum am fi plecat din Viena. Trecem iar prin controlul de securitate, dezbracare, etc. Un austriac de cel putin 1.90 metri si cel putin 90kg repetea poezioara in nemteste, aratand prin semne : telefon, chei, centura, laptop, bilet, act de identitate. Am uitat sa dau ochelarii jos, detectorul face scandal, trec la controlul manual. Partea proasta: in Romania detectoarele-usa iti arata zona unde este metalul : sus/jos/mijloc. Partea buna : spre deosebire de americani, romani, si multi altii, nu te pune sa te descalti, ci este un aparat anume care iti scaneaza sosonii. Nefiind terorist , si la al nustiucatelea zbor (fara monezi, chei, etc, in buzunare) normal ca nu gasesc nimic, si ma lasa sa trec.

Ne imbarcam in avionul catre Stockholm, destinatia noastra, operat de Tyrolean Airways. Cam vechi, obosit, si nu foarte bine intretinut. La inceperea aterizarii a inceput cosmarul pentru mine, dureri insuportabile in urechea dreapta, gura uscata. Chem insotitoarea de zbor, foarte amabila, imi aduce apa si o pastila plus o hartie. Crezand ca sunt instructiuni despre ce pastila e vorba, dau sa citesc, cand colo, niste avertizari ca iau pe raspunderea mea pastila, si ii exonerez pe ei de orice pretentii ulterioare. Turbat de durere, inghit pilula si continui sa ma zvarcolesc pe scaun. Aterizam in sfarsit, durerea trece, raman cu o senzatie de ureche infundata. Scot telefonul, dau un search dupa numele pilulei primite, aflu ca este paracetamol simplu, cu efect de analgezic. Colegul imi zice ca a vorbit cu sotia in tara, si din ce a cautat pe internet, e ceva mai rar intalnit, dar nu e asa de grav pe cat te putea face durerea sa crezi, detalii aici si aici. Sun totusi la resurse umane in tara, sa intreb care este asigurarea medicala in acest caz. Mi se raspunde ca in cel mai rau caz imi tranfera fonduri pe card si achit cu cardul. Recuperam bagajele, si ne indreptam spre taxi-uri. Ca de obicei, daca vii dinspre Schenghen, in Suedia intri ca in tara lui Papura-Voda, nu te intreaba nimeni de sanatate, de pasaport, de viza, de ceva. Iei bagajul si te duci direct la taxi-uri/metrou/microbus.

Ne-am suit intr-un taxi, si bineinteles, am ajuns in ora de varf, pleca lumea de la serviciu. De pe centura (intre 2 si 4 benzi pe sens, pe alocuri) am vazut ca pe cele 2 benzi din stanga erau o coloane mari de masini, noi am luat-o pe banda din dreapta lor. Colegul, care nu a fost in Stockholm pana acum, zice : benzile astea rosii sunt de taxi, speciale? Dau din cap ca nu, asa ca el trage concluzia, am inteles, asta ii face taximetristic, ca la noi, pe fraierii care stau in coloana. Neg si de data asta, nu, cele 2 benzi negre sunt pentru cei care merg inainte, noi pe astea rosii facem dreapta. Nu l-am intrebat, dar colegul mi-a dat impresia ca asteapta ca taxi-ul sa intre in ultimul moment pe benzile negre, in fata la fraieri . Nu s-a intamplat, bineinteles. Ajungem la hotel, platim taxi-ul cu cardul. Ora de varf a insemnat 45 de minute in loc de 30 de la aeroport la hotel (30-40 km).

In Stockholm, surpriza, mai cald, mai frumos, soare si fara zapada.  A nins intr-o dimineata ca de 4-5 cm dar s-a topit pana in pranz. Am vazut chiar ceva ghiocei. Conferinta a decurs cum ma asteptam, iesirea in oras cu colegii mai faina ca data trecuta. Partea frumoasa in multinationale e ca ai contact cu multa lume din colturi diferite ale lumii, care au vazut alte lucruri decat cele pe care le-ai vazut, ti se largesc orizonturile, afli ca nu esti chiar asa de diferit fata de cei de pe alte continente. Partea urata e ca unii sunt considerati (in spatele usilor inchise)  de catre altii  resurse din tari mai sarace, desi oficial sunt toti valorile inestimabile ale companiei. Cine a lucrat in multinationale stie despre ce este vorba.

Tot parte pozitiva a apartenentei la multinationala a fost si vizita la doctor. In Suedia, sistemul medical de stat merge ceas (si e un pic cam gratis desi contributiile de taxe in Suedia sunt mai mici procentual ca in Romania), si este foarte apreciat, pe cand sistemul medical privat are o calitate mai slaba, pentru ca stiu ca orice ar face castiga bani oricum. Cine nu stie, in Suedia, daca nu esti in circuitul asigurarilor de stat (adica esti expat/emigrant, etc) si nu ai nici un fel de asigurare, mori cu zile daca nu iti permiti sa platesti serviciile, deloc ieftine. Am bantuit jumatate de ora prin oras, pentru ca se schimbase adresa cabinetului ORL dar departamentul de resurse umane nu a fost notificat, nici la schimbarea adresei, nici la programarea consultatiei. Am gasit intr-un final cabinetul, vestea buna : nu este infectie, si nici un fel de pericol. Vestea proasta : nu garanteaza ca nu ma mai doare data viitoare, si se vindeca in cateva saptamani, de la schimbarile de presiune din avion, avand nasul infundat, mi-au intrat muci in urechea medie via trompa lui Eustachio. Daca iau analgezice si bag decongestionant in nas, scad sansele de dureri. De asemenea, dopurile de urechi ajuta impotriva schimbarilor mai bruste de presiune.

Vineri, 2 Martie, a sosit timpul sa ne intoarcem la Bucuresti. Incercam iar sa facem check-in online, si dupa cateva incercari nereusite deslusesc misterul. Aveam numele trecut gresit in rezervare, lipsea o litera. De aceea nu a mers check-in-ul nici la sosire, si nici aparatele din Otopeni. Toate ca toate, dar cum am traversat eu toata Europa si am intrat in Schenghen cu un bilet de avion pe alt nume decat cel de pe actul de identitate? Cum m-au lasat companiile din Star Alliance de la care am cumparat biletul sa ma sui in avion in aceste conditii ? De unde stiau ca nu sunt alta persoana cu nume asemanator? Pentru cine nu stie, ti se cere atat biletul cat si actul de identitate la fiecare filtru prin care treci : bagaje de cala, pe unele aeroporturi chiar si la controlul de securitate, apoi la control pasapoarte, apoi la imbarcare in avion, si pe unele aeroporturi, dupa caz, si la aterizare. Eu am trecut prin 6 astfel de filtre la dus.

Ne suim in taxi, ajungem la aeroport, platim iar cu cardul. Facem check-in la aparate, nu reusim sa facem decat la primul zbor, catre Viena, pentru ca zborul Viena-Bucuresti era operat de Tarom, care nu face parte din Star Alliance. Cu biletul pe alt nume decat ce aveam in buletin, las bagajul de cala, trec de filtrul de securitate, si intru in zona magazinelor duty-free de pe aeroport, inainte de controlul actelor de identitate. Cat bantuiau colegii mei dupa suveniruri pentru familie (am uitat sa mentionez ca o data cu noi se intorceau si alti colegi plecati cu alte treburi) pe mine m-a taiat o nevoie fiziologica. La fel ca pe personajul Forrest Gump din cartea pe care o aveam la mine. Mai exact, treaba mica . Mergand debusolat in cautare de toaleta, ma trezesc mergand inspre un control de securitate catre o alta poarta de imbarcare decat  a mea. Dandu-mi seama ca nu ma duc unde trebuie, ma intorc. Cand colo, ofiterul (sau ce o fi fost), agitat tare, imi face semne disperate sa ma duc la el. Ma duc, imi cere actele si biletul de avion, si apoi foarte nepoliticos si cu un ton amenintator ma intreaba unde merg. Mi-a venit sa ii raspund ca Forrest : trebuie sa fac pipi. M-am abtinut si i-am zis ca la Bucuresti. La fel de nepoliticos si cu acelasi ton de mojic m-a intrebat daca zbor prin Londra. I-am explicat ca nu, ci prin Viena. In continuare nesimtitul a ridicat vocea, mi-a zis ca trebuie sa ma duc in directia cealalta, si nu unde era el. Cum ma grabeau nevoile fiziologice, l-am ignorat, nu i-am cerut numele si nici nu l-am intrebat cum pot contacta superiorul lui cum as fi facut de obicei, si mi-am continuat cautarea unei toalete. Dupa rezolvarea problemei fiziologice am trecut prin controlul de securitate, apoi imbarcare in avion.

Imbarcare in acelasi (tip?) de avion de la Tyrolean Airways, de data aceasta inarmat corespunzator cu Paracetamol Sinus si dopuri de urechi am continuat zborul catre Viena. Datorita dopurilor de urechi am reusit sa simt cum presiunea exterioara crestea si scadea periodic, sa zicem vreo 5-6 schimbari de presiune la decolare si 5-6 schimbari la aterizare. Colegul de la geam a observat ca geamurile din interior erau departe de a ceea ce insemna ceva ce ar ajuta la schimbarea de presiune, niste chestii de plastic pe care le puteai misca cu degetul foarte usor. Asa ca am aflat de fapt de ce m-au durut pe mine urechile ingrozitor, mucii mei faceau un dute-vino prin trompa lui Eustachio.

Aterizare in Viena, control acte la aterizare, de data aceasta nu am mai iesit din “no-man’s-land” ca sa ajungem la poarta de imbarcare a celuilalt zbor catre Bucuresti. A trebuit sa mergem la biroul Star Alliance, sau mi se pare ca Austrian Airlines ca sa ne emita biletul de Bucuresti. Am prezentat buletinul si codul de cala a bagajului. Bineinteles ca am primit bilet pe numele gresit. Trecem iar prin controlul de securitate fizica si acte+bilet de avion. Am trecut fara probleme, desi se efectua schimbul de tura. La salamul de ren al colegului s-au uitat baietii de la securitate multisor, cam semana cu explozibil plastic, prespun, dar a trecut cu bine. Spre deosebire de impolitetea suedeza, ofiterul austriac (obosit si la sfarsit de tura) si-a cerut scuze unui calator ca il roaga sa scoata din buzunare obiectele metalice.

Am urcat in avionul Tarom, si calatoria s-a desfasurat fara evenimente neplacute, iar colegul a fost foarte multumit ca cina a fost consistenta. Urechile mele nu au simtit decat cate o schimbare de presiune foarte usoara la decolare si aterizare. Ca de obicei, in aeronavele Tarom, desi pilotul era austriac, aterizarea a fost foarte lina.

In taxi-ul bucurestean,  desi m-am urcat pe 2 Martie si am ajuns la destinatie pe 3 Martie, ora emiterii bonului era 17:31. O fi vreo alta invarteala pe care nu o cunosc, sper sa nu imi faca probleme contabilitatea pe tema asta la decont, dar oricum, este vorba de o suma relativ mica, 20 ron.