Cum ai fost tu Romanie

… au mai fost si alte tari/ Au mai fost si or sa fie/ Si aici si peste mari.

Tot am amanat sa scriu despre acest album si acest clip, dar tot raul spre bine, postarea vine ca o manusa acum pe obisnuita rememorare din fiecare decembrie. Trei minute cat o lectie de istorie  cantata din popor. Despre proiectul Subcarpati se poate  spune ca a descoperit intr-adevar reteta dozarii folclorului romanesc in muzica prezentului asa cum le-a reusit numai celor de la Phoenix pe vremuri, iar mai departe va indrum spre recenzia din Dilema Veche.

Video

Dincolo de instrumentele si ritmurile traditionale inserate pe bitul de hiphop, care deseori trece in  triphop, clipul video urmeaza acelasi concept, prinzand amestecul de mahala cu garduri dezlanate, curti pline de acareturi si strazi in noroi, cu peisajul urban al blocurilor comuniste toate la fel, usor de recunoscut indiferent de oras. Si patura aceea uzata din inceputul clipului o recunoaste oricine a stat intr-un camin studentesc sau a facut armata, pe mine ma duce imediat gandul la cuvantul “cazarmament” o asociere ingenioasa de care nu auzisem pana in prima mea zi de facultate.

Personajul din clip, Bean, are calitati de actor in rolul sau de povestitor din popor. Il credibilizeaza imbracamintea simpla, cu blugii intorsi peste  “cipicii” aia ieftini redenumiti acum “conversi” si adoptati ca uniforma de lux de glamul anti-sistem. Doar croiala slim si linia moderna a camasii il pot trada, desi mai degraba adauga la personajul barbos, cu ochelarii lui vintage. Decorul plaseaza actiunea in prezent chiar daca totul e filmat in alb-negru, pentru o si mai puternica tenta retro.

Text

Trecand prin cele 3 strofe care adunate depasesc un pic dimensiunile unui PA, ca si amestecul muzical, mixul cuvintelor ramane naucitor, respectiv  o frazare  de la sat (cand a fost la ’89, de-ntorceau vorbele toate) cu cuvinte populare (iscoade, neica, haiduci, tranta) sau urbane (strada, teveul televiza)  dar si cu arhaisme comuniste, ce au murit odata cu ’89, precum “uzine“, “securitate” sau cu adevarat defunctul “gostat“. Apropo, copil fiind, niciodata n-am inteles diferenta intre gostat si alimentara, cele doua magazine de la parter parandu-mi identice, cu exact aceleasi rafturi goale.

Prima strofa se incheie in stilul balada, cu o concluzie simpla si atotcuprinzatoare “ca nu vor Securitate/ si ratia din gostate“  despre cauzele revolutiei, teroare si foame, oricare ar fi fost proportia intre acestea doua.

Ce incanta e ca limbajul nu e fortat ci e autentic de la un cap la altul. Versul “Veneau flacai din uzine” si comparatia gasita “precum un roi de albine” prind in doar cateva cuvinte povestea “rurbarnizarii”  comuniste, iar continuarea:

Dar prin ei erau iscoade

De-ntorceau vorbele toate,

De-ntorceau vorbele toate, of, of, ca d-aia mor.

descrie in acelasi limbaj popular si firesc povestea revolutiei, alaturi de ultimul vers din ultima strofa: “in televiziune canta cucuveau dorului”. Insa eu am facut de doua ori deja greseala sa scriu “revolutie”, iar pe tot parcursul lui, cantecul evita subtil acest cuvant, aici se vorbeste despre “ce-a fost in ’89 si inca vreo doua“.

Refrenul – sau perspectiva satului global

Melodia nu are refren, dar exista un catren care se repeta la inceput si sfarsit. Aceste versuri pe care artistul insista scot clipul din dimensiunea romaneasca si fac delimitarea de caracteristica locala, nationalista. E vorba de perspectiva globala asupra unor evenimente profund romanesti. Ceva gen “Chill”, nu e nimic mai cu mot la romani. Intre toate istericalele nationalistilor sau patetismele scarbitilor de Romania, acest refren vine ca o gura de oxigen: a fi roman nu e o calitate sau un defect, e o simpla insusire, asa cum e o alunita pe mana.

Orice alt discurs imbacsit de aere patriotice sau scarbe superioare  mi-a parut intotdeauna un complex de provincial. “Yes, we have our own issues, like every other nation” ar fi raspunsul relaxat pentru orice alt coleg de plantatie expat de aici sau de pe plantatia corporatista din Londra, Viena, Paris, s.a.

Aici imi permit un paragraf-divagatie: eu cred ca dincolo de mentalitate, cultura, religie, economie, ce poate explica in mai buna masura evolutia acestui spatiu este cat se poate de clasica stiinta a geografiei. Desigur nu e singura cauza, iar asta nu e un fatalism local, e o teza de la catedra de istorie a Standford University. Sincer, si vikingi d-aia rai daca plantai in acest spatiu carpato-dunarean, nu ar fi putut evolua foarte mult diferit decat au facut-o bastinasii in acest “kind of highway along which nomads moved at will, undermining the empires themselves”. Totul a fost construit intr-un provizorat perpetuu, fara ragaz de nici cateva zeci de ani de liniste ca sa organizezi societati. Prezentul este cea mai buna perioada din istoria Romaniei, fara razboaie de cateva zeci de ani, cu teritoriul reintregit, cu cele mai bune aliante din istoria tarii si cu legislatie europeana care prevaleaza justitiei din Romania, iar fraza asta nu sufera de optimism paranoic, ci e un fapt.

In incheiere

Mesajul cu care clipul incepe (personajul trezindu-se) si se termina (personajul dansand)  este  pana la urma un truism care trebuie strigat in atmosfera actuala atat de inchisa si provinciala: ce se intampla si ce s-a intamplat Romaniei, nu are nimic exceptional, dincolo de coloratura locala. Inserarea ritmurilor auzite “la tara, odinioara” in linia melodica pot da o anumita savoare,  dar ritmurile raman unele globale. Ca si problemele puse in discutie.

Nu pot sa zic decat “Chapeau” in fata acestei relaxari sanatoase, o lejeritate si o naturalete care imi lipseau din spatiul public. E o atitudine proaspata si adecvata cu care sunt in deplin acord.

Cum ai fost tu, Romanie,

Au mai fost si alte tari.

Au mai fost si or sa fie

Si aici si peste mari.

PS: recunosc ca am abuzat de butonul Replay. De unde si gandurile de mai sus.