Ieri am fost la a doua dezbatere de săptămâna asta legată de sistemul electoral, organizată de GRSP Society în cadrul proiectului Diaspora Votează. Tema discuţiei a fost votul din afara ţării, adică găsirea unor mecanisme prin care să se uşureze accesul românilor aflaţi în străinătate la vot. Opţiunea organizatorilor este votul pe Internet, pentru care au adus mai multe argumente în studiul lor. Au fost mai puţini politicieni decât la evenimentul ApD de marţi, probabil pentru că este o organizaţie mai puţin influentă. Acest lucru a lăsat loc pentru discuţii mai interesante, mai tehnice. Am reţinut două teme importante: dacă vrem vot la distanţă, iar dacă da, în ce formă să fie el implementat.
Prima temă a apărut în discuţie spre final, atunci când s-a alăturat deputatul Varujan Pambuccian. Cunoscut drept un susţinător al noilor tehnologii, acesta a fost primul (şi practic singurul din ţară) care a ridicat în mod serios problema secretului votului. Nu încape discuţie că orice formă de vot la distanţă (prin corespondenţă, pe Internet sau prin procură) afectează într-un mod incontrolabil secretul votului; avantajul votului la distanţă este creşterea accesului la vot, ceea ce înseamnă un compromis acceptabil pentru unii. Pentru alţii – între care se numără şi reprezentantul Uniunii Armenilor – nu există compromisuri acceptabile în domeniul principiilor fundamentale. Exemplu plastic dat de domnul Pambuccian este al unui calculator prin faţa căruia se perindă votanţii, apasă pe butoanele “corecte” şi când se ridică primesc şi banii de la reprezentantul partidului. Cu siguranţă este un scenariu posibil în România de azi; rămân însă la opinia că nu ne putem educa cetăţenii dacă nu le acordăm încrederea noastră. Probabil că un număr de cetăţeni îşi vor vinde votul (probabil că îl vor vinde oricum, dacă vor; ca să numai vorbim de cei care îşi vând votul pe iluzii, nu pe bani), dar rămân optimist spunând că după câteva cicluri electorale încrederea va atrage şi responsabilitate, astfel încât numărul celor ce îşi vând votul să nu influenţeze decisiv rezultatul alegerilor. Prea optimist? Naiv de optimist? Aşa mi-a spus domnul deputat că aş fi.
După ce am stabilit că vrem vot la distanţă, trebuie să ne întrebăm cum să fie. Am aflat de la reprezentantul AEP că MAE este foarte aproape de a trimite în Parlament un proiect de lege pentru votul prin corespondenţă, după modelul mai multor democraţii europene. Nu e rău, dar cred că ţine de trecut. Se spune că suntem în secolul tehnologiei informaţiei, că ne construim economia bazată pe cunoaştere şi altele asemenea. Atunci trebuie să privim în viitor şi să ne ordonăm instituţiile după logica realităţii. Ne pregătim pentru servicii on-line, dăm sute de milioane pe diverse site-uri de e-government, dar ne e teamă de e-voting. Nu văd niciun motiv pentru care să evităm viitorul din prea mult conservatorism.
S-a vorbit şi despre probleme tehnice şi costuri. Lucrurile trebuie însă nuanţate. Deja Legea Electorală impune nişte paşi importanţi înainte. În primul rând, implementarea Registrului Electoral trebuie să se facă până în 2012; este în lucru la AEP, sper ca în bugetul de stat pe 2011 să fie aprobate sumele necesare pentru continuarea proiectului. Apoi, aceeaşi lege obligă Ministerul Administraţiei şi Internelor să distribuie, tot până în 2012, cărţile de alegător. Dacă tot le facem şi avem costurile de distribuţie, se adaugă un preţ relativ mic pentru incorporarea în cărţi a unui cip care să permită votul electronic. Aici însă sunt pesimist. MAI evită orice invitaţie la astfel de discuţie, nu alocă niciun fel de resurse proiectului şi aparent intenţionează să ignore cu graţie legea.
Pingback: Tweets that mention Vot la distanţă sau vot în persoană? « La colţu' străzii -- Topsy.com
Ovidiu, am vazut si eu, de la distanta, cateva reflectii asupra acestui eveniment… iti multumesc ca pot citi si de la tine
eu sunt pentru votul electronic, asa cum am auzit ca se-ntampla in estonia, nu doar pentru diaspora, ci si pentru rezidenti–vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Electronic_voting_in_Estonia, unde se vorbeste de un sistem similar cu ce scrii tu in ultimul paragraf
inteleg exemplul lui Varujan, da’ cred ca se pot gasi metode pentru evitarea acestor probleme, similar celor discutate la http://www.ted.com/talks/david_bismark_e_voting_without_fraud.html, care se leaga tot de ce scrii tu in ultimul paragraf
mi-a placut sa vad ca MM sprijina proiectul, insa mi-e teama ca, prin extensia PDL-Roberta-scandalul numararii voturilor din parlament (pentru ca s’a-ntamplat prin ridicare de maini, desi au la dispozitie cartele pentru vot electronic!), acest sprijin se poate transforma intr’o piatra de moara
vezi http://www.facebook.com/#!/video/video.php?v=120522618012188, ca nu-l gasesc pe vimeo 
ce zici, votam electronic macar in 2014?!?
Sincer, nu cred că vom avea mai devreme de 2016 vreo metodă alternativă de vot, pentru că nu există voinţă politică în acest sens. Actuala generaţie de strategi politici din toate partidele preferă o participare redusă pe care o pot controla prin metodele “obişnuite”. Nu le place nici ideea că vor avea acces facil la vot alegători informaţi şi critici. E valabil pentru toate partidele parlamentare, chair dacă de faţadă toţi spun că ce bine ar fi dacă.
Eu aş fi bucuros dacă până în 2014 am avea funcţionale Registrul Electoral şi informatizarea (fie şi fără comunicaţii) secţiilor de vot, proiecte în lucru (încet-încet, dar în lucru, la AEP). Nu am aşteptări de la MAI şi cărţile de alegător, dar cele două instrumente pot să elimine nesfârşitele discuţii despre frauda cu voturi multiple şi să crească încrederea în sistem.
Prea optimist? Naiv de optimist?”
Varujan Pambuccian a fost indulgent in exprimare.
Politicienii de la putere sustin votul prin corespeondenta pentru ca puterea poate profita de el.
De ce nu se verifica postelectoral votul multiplu? Pentru ca nu le convine sa se vada marimea fraudei, si nu vor, ca prin sanctiuni, sa descurajeze pe alegatori sa-si vanda votul in viitor.
Cu alte cuvinte partidele cu potenta financiara incurajeaza pe alegatorii sa-si vanda voturile.
Cand votul o sa fie electronic, nimeni nu mai poate verifca si contesta corectitudinea.
De ce tarile occidentale nu l-au introdus?
In SUA, Canada sau Australia distantele sunt mari.
Cine v-a gestiona votul prin corespondenta?
STS-ul.
In occident cei care analizeaza votul prin corespondenta sustin ca trebuie sa fie o firma privat de specialitate cu terminale specializate. In nici un caz o institutie subordonata puterii. Unii sustin ca nici firmele mari nu e indicat sa organizeze alegerile, pentru ca de regula firmele mari au contracte cu guvernul si ar putea fi “stimulate” sa accepte imixtiunea in serverele centrale.
@Codrut Vrabie – David Bismark – se refera la siguranta votului in fata atacurilor, dar nu propune masuri pentru fraude produse chiar de adminstratorii sistemului.
Pentru Romania problema este de credibilitate a celor care gestioneaza sistemul.
Evident ca pot fi multe neajunsuri in cazul votului prin internet dar acest lucru poate fi controlat.
Nici sistemul actual nu este infailibil desi are o vechime considerabila de aceea merita sa mentinem posibilitatea deschisa spre noi tehnici electorale.
Toate partidele fura atunci cand au ocazia, asa ca efectul fraudei se anuleaza. Preocuparea pentru a pastra posibilitatea de frauda electorala nu este a unui partid sau altul, ci a politicienilor capabili doar sa mituiasca si sa insele, dar incompetenti in ceea ce priveste politica in adevaratul sens al cuvantului. Ca in orice domeniu in Romania, impostorii sunt majoritari si perpetueaza sistemul ce le permite sa isi mentina impostura. Cred ca asta e una dintre cele mai grele mosteniri ramase din “comunism”: convingerea ca drumul spre succes consta in pacalirea regulilor si nu in valorificarea lor.
La fabrica sau CAP mimam lucrul, ceea ce determina succesul e pila si furatul din fabrica sau CAP…
In ceea ce ma priveste, as prefera un sistem care sa asigure un acces cat mai larg al alegatorilor la vot si atat. Cu cat numarul votantilor este mai mare, cu atat impactul fraudelor este mai mic. Investirea resurselor in sisteme de prevenire a fraudelor nu inseamna decat bani, timp si efort consumate aiurea pe birocratie. Sigurul efect ar fi cresterea costului fraudelor, nu eliminarea lor.