Sir Ken Robinson este un profesor universitar decorat cu titlul de “Sir” in 2003 de catre Regina pentru serviciile aduse educatiei publice. Mai jos aveti o bijuterie de prezentare despre reforma educatiei, scoala si creativitate. Intrebarea daca scoala ucide creativitatea il urmareste de mai mult timp pe autor si a vorbit despre asta si la una din conferintele Ted.
Bonus, din partea acestui colt de strada va oferim si traducerea in romana. Daca insa va streseaza subtitlurile, colt dreapta jos si “Turn off annotations”. In rest, recomand fullscreen si va las sa va delectati.
Superb
Multumesc, asta e intr-adevar food for thought!
Great minds think alike
Ha, tare, acum am vazut articolul tau. De acord
Nu prea aveai cum sa-l vezi inainte
Mi-am schimbat blogul si pana ieri alaltaieri nu am avut niciun vizitator 
De regula nu sunt de cord cu versiunile “for dummies” insa animatia facuta (si pe site mai au si alte prezentari similare) mi s-a parut de-a dreptul ingenioasa.
Pingback: Legea mamelor și consecințele nefericite ale iluziei etatiste « standard.ro | Platforma de comentarii, bloguri si opinii MONEY.ro
Perfect adevarat! Cu asemenea chestii au venit si cei de la Wardorf acu’ vreo 10 ani, faceai clasa a X-a cantand, invatai probleme la matematica uitandu-te in carte, ce mai, o veselie totala! Problemele au aparut cand micutii de 18-19 ani au terminat scoala si au vrut sa se angajeze….Ei stiau sa se distreze, sa cante cantecele, sa gandeasca liber….dar niciun patron n-avea nevoie de aceste aptitudini…Patronii cereau sa stii lucruri plictisitoare, sa faci paine, sa folosesti surubelnita, sa faci baze de date, sa pansezi bolnavul, sa tii contabilitatea primara, etc. Si astfel “generatia Pro-viata e mishtoo” lancezeste si azi pe banii parintilor pensionati intre timp, varsand lacrimi amare si filosofand, intre doua pahare de votka, de ce imbecila este aceasta societate, unde oamenii destepti (ca ei) nu sunt cautati….Si-l injura pe Boc, din cluburi de manele, ca le taie parintilor pensioara si nu mai are cine sa-i subventioneze!
Pingback: De la Wordpress zicere: 2010 in review « La colţu' străzii