Poate ca in loc sa despicam in patru gafele candidatilor sau sa ne cautam singuri pretexte pentru a ne mentine opiniile din vremea in care stiam mai putin despre ei, ar fi mai intelept sa incercam sa distingem viziunea despre societate a fiecaruia dintre ei.

Desigur, nu pe baza declaratiilor populiste din campanie ce de altfel sunt fie complet contradictorii (cazul PDL si PNL) sau pur si simplu un lung sir de promisiuni de pomeni ce nu se vor adeveri niciodata (cazul PSD). Avem un reper mult mai bun, si anume faptul ca in ultimul deceniu toate cele trei partide au avut ocazia de a guverna singure.

Anul de guvernare al PDL-ului, cu sau fara PSD, ar trebui sa fie suficient de relevant pentru ca cei ce aveau iluzia ca acesta poate deveni multvisatul “mare partid de dreapta” sa se lamureasca definitiv.

Atat prin fapte cat si prin declaratii, Traian Basescu si partidul din spatele lor ne propun un model de societate centrat pe stat, in care elementul de autoritate si de directionare este activistul de partid. Acesta primeste in functie de conjunctura diverse “misiuni”, pornind de la cea de prim-ministru pana la cea de sef de gradinita. Deciziile de conducere vin pe linie de partid, pozitia administrativa avand mai curand acelasi rol pe care il are in armata in comparatie cu gradul militar.

Traian Basescu a readus in actualitate, intr-o forma modernizata, vechile lozinci de succes ale inceputului anilor 90: “Sarac si cinstit”, “Nu ne vindem tara”, etc.

Conceptul idealizat al societatii PDL-ist este unul in care administratia publica este condusa de lideri austeri, virtuosi si puternici. Selectia lor este asigurata de partid, a carui moralitate si competenta este garantata de calitatile personale ale liderului. Statul este puternic si asigura membrilor societatii un trai daca nu prosper, atunci macar corect.

Mediul privat este tolerat la nivel discursiv, pentru ca “asa am vazut ca fac vesticii”, dar este privit cu continua suspiciune si vigilenta. Bancile, companiile ce activeaza in Romania, marii capitalisti locali dar si micile firme predispuse la evaziune si spalare de bani sunt privite toate ca un rau tolerat ce insa trebuie supravegheat si strunit de stat. Programul “Prima Casa” ne ofera un mostra excelenta a conceptiei PDL in legatura cu mediul privat: profitul este admis, dar mai mult ca o forma de retributie (leafa), al carei nivel maximal este unul modest si stabilit de stat.

Privatizarile sunt conspiratia mogulilor ce doresc sa jefuiasca statul. Acest lucru trebuie impiedicat, iar proprietatile respective trebuie sa ramana in gestiunea activistilor de partid pana intr-un viitor nedeterminat, cand vor putea fi gasiti niste cumparatori cinstiti si corecti.

Conceptele din doctrinele vestice sunt acceptate selectiv si adaptate la contextul general: neoconservatorismul inseamna ca democratia si libertatea trebuiesc aparate cu arma in mana, Crestin-Democratia inseamna ca Biserica trebuie sa aiba un rol central in societate, si asa mai departe.

La fel ca si privatii, politicenii din alte partide si presa nealiniata sunt tot un rau tolerat. Trebuie sa existe pentru ca “eu respect libertatea presei si democratiei.” Daca nu ar fi acestea, noi pentru ce am mai lupta? Desigur, cei ce sunt impotriva partidului sunt inamici ai statului, deoarece cele doua se confunda. Asociatiile civice sunt si ele tolerate, atat timp cat nu ataca partidul sau liderul, moment in care devin si ele inamice ale statului puse in slujba nenumaratior dusmani, nominalizati sau nu.

Insa Traian Basescu nu promoveaza violenta directa, in forma sa bolsevica sau iliesciana. Respectivii sunt doar supusi oprobiului public, pedeapsa efectiva urmand sa vina daca este cazul tot prin mecanismele statului de drept.

PSD-ul lui Geoana ne propune evident revenirea la modelul promovat de Adrian Nastase in guvernarea sa. Desi conceptual este acelasi cu cel al PDL, exista cateva diferente:

PSD-ul lui Nastase nu a incercat conservarea proprietatii de stat, precum Vacaroiu inainte si Basescu dupa, ci transformarea sa controlata in proprietate privata. Statul PSD-ist se restrange treptat. Insa directia in care se indreapta fluxul de valoare este controlata total de stat, prin privatizari si diverse facilitati date exclusiv cu dedicatie. Nu exista legi generale, ci doar personalizate. PSD-ul nu isi construieste viitorul pe o armata de activisti remunerati din fonduri publice, ci pe afaceristi privati dependenti complet de sustinerea statului controlat de ei. PSD nu impaneaza administratia cu activisti, ci obliga functionarii sa se supuna sau sa se inscrie in partid.

Ca si in celalalt caz, privatii, presa, partidele, politicienii, ONG-urile sunt tolerate atat timp cat nu stau in calea Partidului. De fapt in sistemul nasescian asa ceva este imposibil, nu are precedent in practica. PSD-ul nu urla impotriva dusmanilor, ii elimina inainte de a deveni amenintatori. Cand sistemul da rateuri, liderii pur si simplu se balbaie (Nastase 2004, Iliescu 2005, Geoana de multe ori). Nu pot supravietui intr-un mediu necontrolat. Se retrag ca sa refaca firele destramate.

Valorile morale de orice fel sunt pur si simplu neglijate (nu declamate ritos precum in cazul PDL). Daca e nevoie pupam si icoane, vorbim si despre coruptie, etc. Dar nu ne preocupa cu adevarat.

Intr-0 varianta extrema, dintre cele doua oferte as prefera-o pe a doua pentru ca macar nu incearca sa conserve sistemul de stat nenorocit. Intre a vinde Posta lui Vantu si a nu o vinde deloc, prefer varianta 1. Macar se termina, dispar treptat-treptat atractiile din patrimoniul statului si instrumentele pentru recompensat activisti, turnatori, neamuri si lingusitori. La asta m-am referit cand am pomenit de cele 20% sanse de a il vota pe Geoana in turul 2.

In ceea ce priveste PNL-ul este mai dificil de a ne face o parere pe baza experientei guvernarii. Pentru ca pe de-o parte Tariceanu a avut la dispozitie bani gramada, ceea ce i-a permis sa acorde simultan si reduceri de taxe, si mariri de salarii si pensii si sa faca si investitii atat cat poate procesa administratia publica, iar pe de alta a avut prea putin sprijin politic pentru a promova proiecte majore, indiferent ca ar fi fost vorba de reforme sau de recompensarea clientelei.

Trebuie sa mentionez si ca in cazul lor este un exercitiu pur teoretic, deoarece nu vad nici o posibilitate practica pentru ca in viitorul previzibil sa isi poata pune in practica viziunea.

Totusi, speculez ca modelul de societate pe care l-ar crea PNL-ul daca ar avea oportunitatea, ar fi aproximativ cel al PSD, cu cateva diferente:

Cred ca liberalii ar permite mediului privat nealiniat sa se dezvolte daca poate, fara a il ajuta in vreun fel dar si fara a ii da in cap daca nu raspunde la comanda de partid. Cu siguranta si ei ar folosi puterea pentru a transfera in mod controlat proprietatea publica spre propria clientela, dar cred ca acest fenomen nu ar fi insotit si de agresarea celorlati prezenti in piata, sau de acordarea sistematica de facilitati creatoare de monopol.

De asemenea cred ca atitudinea PNL fata de valorile morale ar fi mai apropiata de cea a PDL, fara incrancenarea acestora. Desigur, toate aceste “atitudini”, in toate cele trei cazuri, raman exclusiv la nivel discursiv, pentru ca practic morala societatii romanesti ramane cantonata pe termen nelimitat in “ai nostri sunt buni si cinstiti, ai lor sunt rai si hoti”.

Liberalii iubesc declarativ presa, asociatiile civice, politicienii chiar si de alte orientari, etc, si se intristeaza cand acestia ii ataca. Se simt tradati, neiubiti. :P La ei problema nu este de agresivitate ci de prea mare toleranta. Voiculescu, Iliescu, Basescu, Videanu, Stolojan, etc, toti au fost baieti buni pana la un punct sau de la el incolo.

Cam asa percep eu oferta reala a partidelor si implicit a candidatilor prezidentiali. Probabil ca mai si gresesc, mai fac si aproximari, si confuzii, mai am si subiectivisme, dar in principiu cred ca este un exercitiu mai util in vederea fundamentarii unui vot decat incercarea de a distinge prin scandalageala din fiecare zi.

As fi curios sa aflu cum vad si altii oferta politica REALA a zilelor noastre.

P.S.: O realitate paradoxala ce se profileaza la sfarsitul acestor alegeri, este faptul ca victoria din ce in ce mai probabila a “rosiilor” (PSD) va fi totodata o demonstratie concludenta a superioritatii sistemului privat, fie el si imoral, mogulizat si cu un frontman slab pana la penibil, in fata sistemului de stat, fie el si virtuos, cu suportul intelectualitatii si cu un frontman de mare talent si combativitate. Geoana se bazeaza pe finantare si suport din mediul privat, Basescu pe aparatul de stat si o parte a societatii civile.