Cel mai deştept cedează. Da, ştiu, e un proverb vechi şi mai ales învechit, în lumea asta în care modelul de succes e şmecherul agresiv. Însă cineva tot trebuie să cedeze, altfel ne ducem toţi la vale – mă rog, poate cu excepţia şmecherilor agresivi, care “se vor scoate” cumva (iată, le-am învăţat până şi jargonul). Cineva trebuie să fie deşteptul, chiar dacă riscă să “rămână de fraier“. Aş vrea să văd oamenii, cetăţenii, transmiţând un semnal tuturor, că măcar o dată vor sprijini deşteptul în detrimentul şmecherilor. Eu promit să-l votez pe cel mai deştept, oricine va fi el.

E criză economică mondială. Administratorii economiei româneşti, cei ce-au fost, ce sunt şi foarte probabil cei ce vor fi sunt depăşiţi de situaţie. Trăim pe datorie, împrumutăm să plătim pensii şi salarii (mărite tot de “ai noştri”, adică de cei pomeniţi în primul paragraf, aşa “se scot” ei de obicei). Am reuşit să convingem UE şi FMI să ne dea banii necesari, alternativa fiind rechinii bancari de pe piaţa liberă (tot un fel de şmecheri agresivi, dar patentaţi global). În schimb, avem de îndeplinit câteva condiţii. Norocoşi cum suntem (e un proverb care se potriveşte şi aici), am reuşit să-i facem să închidă ochii la micile noastre şmecherii de neam prost (spre exemplu, legea salarizării unice pe care o dăm azi şi o aplicăm la anul pe vremea asta, după ce o mai modificăm puţin). Ne-am poticnit în ceea ce părea simplu: adoptarea bugetului. La acest capitol mergea şmecheria dintotdeauna, cu un buget făcut după ureche şi câte o rectificare la trei luni. Pentru a avea un buget avem nevoie de guvern plin.

Nu avem guvern dintr-un orgoliu stupid al şmecherilor agresivi. Fiecare din ei se visează mare şef şi nu vrea să-l lase pe altul să controleze puterea pentru două luni nenorocite în care economia oricum se duce la vale şi oricine guvernează o va încasa politic. Băsescu vrea musai guvern PDL şi a învăţat că dacă numeşte unul de la adversari nu va putea să-l dea jos nici dacă va câştiga alegerile. Antonescu şi Geoană naiba ştie ce vor, pentru că momentan nu fac decât să tragă de timp cu nesfârşite audieri şi posibila amânare a votului final până când Croitoru schimbă miniştrii avizaţi negativ (adică aproape toţi).

O parte din banii de la UE ce trebuiau să vină în decembrie sunt deja programaţi în ianuarie. Dacă nu adoptăm bugetul până pe 10 decembrie (la naiba, nici nu va fi validat noul preşedinte până atunci) se va întâmpla la fel cu banii de la FMI. Guvernul Boc cel fără de moarte se aruncă pe piaţa financiară pentru a face rost de bani de pensii şi salarii, amanetând rechinilor viitorul tuturor.

Singura soluţie aici este ca unul din ei să fie mai deştept şi să cedeze. Fie Băsescu îl numeşte pe Johannis, fie unul dintre Antonescu şi Geoană îşi convinge partidul să voteze cu Croitoru sau cu cel propus de Băsescu la a doua încercare. E adevărat, deşteptul va fi mai puţin şmecher. Va fi numit fraier. Tristă ţară, în care deşteptul e considerat fraier.

E posibil ca deşteptul chiar să piardă alegerile, cu perspective sumbre pentru cariera sa căci ar urma să fie înlăturat de şmecherii din propriul partid. Nu va intra nici în cărţile de istorie, chiar dacă a făcut gestul salvator. Va trăi însă mulţumit cu propria conştiinţă, dacă are aşa ceva – ar trebui să aibă, altfel va rămâne pe veci doar un şmecher. Nu e însă obligatoriu să piardă. Mi-ar place ca măcar o dată să văd societatea cerând moderaţie şi inteligenţă, cerând reprezentanţilor ei să fie deştepţi şi nu şmecheri. Să văd politicieni mici şi mari vorbind la televizor şi la întâlnirile partidului şi cerând “hai să cedăm noi acum, pentru ţară”. Să simt că votul s-ar putea duce către cel deştept, nu către cel şmecher.

Atât timp cât vom rămâne pe poziţii şi vom sprijini doar şmecherii nu avem nici un viitor. Eu unul promit să votez deşteptul, oricine ar fi el.