O remarcă scurtă despre cum, pe fondul primelor efecte ale recesiunii, anonimul “de pe net” a plusat la masa dezbaterii publice, ridicând violenţa comentariului la următorul nivel. Discursul public a devenit flame de forum: iau ca exemple cele mai recente texte, semnate în aceeaşi zi de vineri 10 iulie de Cristian Tudor Popescu şi de Pavel Lucescu. Dacă jurnaliştii sunt totodată receptori şi emiţători ai străzii, nervozitatea transmisă de cei doi arată un nivel îngrijorător pentru temperatura populaţiei.
V-o puteţi închipui pe d-na Ridzi băşindu-se? Eu nu puteam. Însă miercuri seara, mirosul emanat de d-na ministru m-a izbit prin sticla ecranului. [...] Această şopârlă cu ochi de sticlă verzi-albaştri e o mumie, o fosilă vie mai bătrână decât Ion Iliescu. N-am văzut de când mă uit la politică, asemenea colecţie istorică de tenacităţi neruşinate pentru a ieşi din rahat, aflată în posesia unei femei de 32 de ani.
“O fosilă vie ridzicolă” de Cristian Tudor Popescu
Lăsând la o parte pudibonderia, CTP demonstrează tehnic, practic, de ce i se zice “demisie de onoare“. Când îţi pierzi onoarea, credibilitatea, autoritatea de lider (de ministru în acest caz), pasul înapoi e cea mai logică şi pragmatică acţiune, “demisia de onoare” fiind singura cale să mai atenuezi din umilinţa, dezonoarea ce urmează.
Al doilea, Pavel Lucescu, mie unul îmi nimereşte foarte exact starea de spirit, adică frustrarea de înşelat fără opţiune.
Să mă ierte fanii marinarului, dar când l-am auzit azi spunând că pe el nu-l interesează cazul Ridzi pentru că-i “minor”, mi-a venit să vărs. De greaţă. Şi ca să nu creadă adulatorii că o zic pentru că aş face jocurile altcuiva, uite, promit că dacă mă duc la vot o să pun ştampila tot pe nenorocitul ăsta. Dar nu de dragul vostru, iubiţilor, ci pentru că n-am nimic mai bun de-ales. Dar mai promit ceva. Că de voi ajunge la vot şi, prin urmare, îl voi alege din nou, la prima ocazie când dau ochii cu el voi face tot posibilul să-i trântesc un pumn în gură.
Nesimţitule! – de Pavel Lucescu
Amândoi – prin fişa postului obligaţi să fie conectaţi la starea de spirit a plebei – dovedesc că sunt bine înfipţi în actualitatea cotidiană oferind două tipuri de violenţă verbală, perfect justificate şi aprobate la nivelul străzii; şi amândoi o fac după o metodă modernă, actuală, garantată să aducă mii de views, visits & comments: primul jigneşte senzaţional iar al doilea ameninţă senzaţional. Iar dacă primul nu vrea să se mai vadă niciodată “în viu” cu ţinta pestilenţială a ocării sale, în principiu, al doilea ar putea să obţină acreditare la următoarea conferinţă de presă a preşedintelui. Sunt curios dacă editorialistul Cotidianului se va ţine de cuvânt, măcar c-un pantof bine ţintit sau c-un ou stricat, ceva.
O observaţie: politicienii participă fără jenă la morişca violenţei verbale, pe care au dus-o deja la următorul nivel, cel al agresiunii fizice – vă mai amintiţi desigur bătaia cu apă dintre doi senatori invitaţi într-o emisiune la B1TV.
Însă comentariul agresiv de tip nou în presa cât de cât moderată, violenţa verbală 2.0, asumată public de cei doi ziarişti, de altfel frecventabili, transmite în sine un mesaj despre tensiunile ce se acumulează la colţu’ străzii.
moncheru’, excelent articol
Mihnea, mulţam’.
Probabil ca tot nu reuseste sa scape de pixul ala de “inotator” usor frustat. Daca nu ar fi atat de “inginer” CTP ar putea fi un jurnalist bun. Antibasescu ca nu laudatori, dar acest articol e pestilential.Ciutac de-a dreptul.
nu transmite niciun mesaj din pacate. confirma niste obiceiuri mai vechi ale celor in cauza, vizibile acum si in new media. nimic nou sub soare. asta nu e jurnalism e bip bip bip
PS sugerez o metoda mai subtila din lumea araba- aratatul talpilor pantofilor – you are beneath my shoes…
Nadia, e corecta afirmatia ca sunt doi jurnalisti macar frecventabili? si ca sunt macar conectati la actualitatea romaneasca?
S-ar putea sa ai dreptate, poate confirma acum in new media niste obiceiuri mai vechi, dar nu poti nega ca violenta verbala s-a escaladat vizibil. Nu cred ca asta ar avea cauze doar mitocania si obiceiurile grosolane.
Eu cred ca nervozitatea ultimelor editoriale are legatura cu nervozitatea crescanda din strada. Sunt destui someri si inca si mai multi posibili someri care sunt convins ca ar vrea sa dea si ei un pumn daca ar avea ocazia. Sau care ar umili-o si mai urat pe Ridzi daca s-ar intalni cu domnisoara pe vreun stadion (de care inca e responsabila ca ministru).
no offense, din punctul meu de vedere, sunt oarecum conectati la actualitatea damboviteana dar nu si frecventabili. Am fost intotdeauna impotriva limbajului suburban, de tip yellow press. De acord cu jocurile de cuvinte dar nu si cu utilizarea injuraturilor pe fata. Iar limba romana nu are atatea subtilitati incat sa ne permita jocuri de cuvinte sugestive, dar in limita bunului simt. Am fost intotdeauna adepta principiului ca un jurnalist trebuie sa-si lase cititorii sa ajunga la concluzia ca X e (de) bip bip, si nu s-o spuna direct. Un astfel de limbaj ca cel de mai sus imi taie si pofta de mancare, si cheful sa citesc publicatiile respective. Daca ar fi vreun scenariu din Satra as intelege conceptia editoriala. Asa inteleg vulgaritatea si atat.
nu are legatura cu tensiunile crescande ale strazii. cei in cauza asa au scris intotdeauna. probabil ei sunt chiar strada. un psihanalist ar gasi si alte explicatii mai profunde, mai stiintifice, prin copilarie, de la mamele sau tatii lor, frati si surori etc…
Pingback: Despre Politica | Politica pe alte bloguri, 12 Iulie 2009*
Pingback: Ţara lui “Aşa, şi?” « La colţu' străzii
Pingback: Politica la tv sau cum a omorât marketingul dialogul « La colţu' străzii
Pingback: Puţină moderaţie, vă rog « La colţu' străzii
Mai am sa fac un studiu financiar dar in online este posibil un sistem automat, obiectiv prin statistica facuta pe mii de comentarii moderate de zeci de persoane. Adica un arbitru obiectiv.
Si sa vezi atunci.