P-aici pe la colţu’ străzii, optimistul nostru a încercat să calmeze gospodarii indignaţi de ultimul „mass de pe mess”, cum că s-a dat legea prin care Guvernu’ le citeşte chatu’ intim cu amantele virtuale de pe haifaiv. La fel de raţional au liniştit lumea şi Ioana şi Bogdan. Săptămâna asta, mai precis miercuri 28 ianuarie, a trecut însă neobservată încă una din acele zile europene de sărbătoare, fabricate să atragă atenţia asupra nuştiucărui pericol civic.
Ironia e că, dupa recenta şi panicarda văicăreală naţională, ei bine, dragi români europeni, miercurea trecută tocmai ce-am sărbatorit Ziua Protecţiei Datelor – cu ocazia celor 28 de ani scurşi de la semnarea la Strasbourg a Convenţiei 108 a Consiliului Europei – “Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automată a datelor cu caracter personal”. Ironia şi mai mare este că, peste toţi ciutacii gălagioşi din media băştinaşă, doi liceeni din Paşcani au fost premiaţi la Bruxelles pentru un punct de vedere video pe această temă foarte europeană, de altfel.
Ilinca Răzvan Alexandru şi Coman Cosmin Bogdan, doi elevi din clasa a 12-a din Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Paşcani au câştigat premiul 1 într-o competiţie video la care au participat concurenţi între 15 şi 19 ani, din 27 de ţări, îndrumaţi de 30,000 de profesori, având 25,000 vizitatori online pe zi şi un juriu care a trebuit să aleagă din 77 de creaţii video. Aşadar, cotă de 77 la 1! iar cei doi liceeni din Paşcani au luat primul loc, premiul fiindu-le decernat în prezenţa vicepreşedintelui Comisiei Europene, Jacques Barrot.
Însă culmea ironiei este că pe siteul celor de la European Schoolnet, adică organizatorii competiţiei, în meniul principal, în headerul siteului, România nu figurează nici măcar printre ţările membre!
Se cade să deschidem nişte paranteze pe această veste frumoasă.
Presa ar putea trata ştirea bifând victorios încă un trofeu în recentul şir de succese ale tinerilor regizori români, de data asta cu reconfirmarea venind de la cei mai tineri din listă. Ar fi, nu-i asa? o altă ştire pe şablonul patriotismului patetic, ipocrit şi senzaţional gen „Andreea, ai legătura!”.
Subiectul rămâne ofertant, am putea vorbi despre orăşelul Paşcani şi de faptul că acolo sunt doar două licee teoretice. Am putea lărgi discuţia la nivel naţional, vorbind despre educaţia vocaţională din România, unde orele de muzică, desen sau sport sunt pasate rapid de majoritatea dascălilor şi a părinţilor pe care-i interesează numai „lucrurile serioase, domne!”. Asta fiindcă tot auzim clişeul cu „reforma educaţiei”, mai des ca reclamele la detergenţi. M-am uitat de curiozitate pe criteriile de selecţie, găsite până la urmă şi în română. Aş prefera ca şcoala românească să-şi aroge succesul celor doi liceeni numai după ce ne prezintă lecţiile oficiale din programa şcolară despre „tehnici cinematografice (mişcările camerei şi unghiurile de filmare, iluminarea, compoziţia, efectele sonore şi video etc.), despre scenariu cinematografic, despre relevanţa mesajului transmis şi puterea de comunicare autentică”. În cei 12 ani de şcoală românească, când exact li s-au predat celor doi adolescenţi aceste subiecte? Nemaivorbind ce an este ăsta, al doişpelea, când ştim cu toţii cum te obligă sistemul să îngurgitezi zeci de kile de informaţie, ca să treci cu bine bacalaureatul. Nu-ţi permiţi riscul să fii creativ tocmai în clasa a 12-a şi să pierzi timpul cu prostii de filmuleţe online.
Cel mai trist este că faptul că subiectul este deja unul foarte actual pentru liceele româneşti. Pe lângă recenta isterie naţională cu protecţia datelor private, discuţia despre „riscurile asociate cu violarea vieţii private în mediul virtual” nu are cine să o deschidă şi să o dezbată în instituţiile bătrânicioase de învăţământ din România. Asta în timp ce altă elevă porno ajunge vedetă pe internet iar mulţi profesori cred în continuare că emailul e doar smalţul căzii de la baie.
Închei felicitându-i admirativ pe cei doi liceeni, că „au pierdut timpul cu prostiile alea de filmuleţe online”, şi mărturisindu-mă un pic invidios pe vârsta lor frumoasă.
Update:
“Toate multumirile si aprecierile din partea intregii echipe care a participat la concurs : Coman Bogdan, Ilinca Razvan, Spinu Dragos, Cretu Andreea impreuna cu profesorul coordonator, Viorel Chiculita.”
(mesaj de la câştigători, lăsat mai jos, la Comentarii)
Am citit toate articolele de pe blog insa sincer la acesta mi-a placut foarte mult cum ai pus “degetul pe rana”.
Felicitari.
@Dhaemian: multumesc de apreciere.
A propos de absenţa României (şi a Bulgariei) pe European Schoolnet: în bună măsură ni se datorează şi vin cu încă un exemplu.
European Schoolnet a realizaţ şi întreţine portalu E-twinning. Ideea e simplă: şcolile din ţările UE se înscriu pe portal, cu descrieri şi proiecte, şi aşa ajung să se cunoască între ele şi să facă proiecte împreună. Deşi numărul de şcoli înscrise e relativ mare, rezultatele sunt modeste, pentru că sunt puţine stimulente pentru şcoli chiar să se implice în astfel de proiecte comune.
În România, MCTI a împrumutat bani de la Banca Mondială să implementeze proiectul Economia Bazată pe Cunoaştere. Proiectul înseamnă tocarea a vreo 100mln USD din bani publici, mai ales din cauza incompetenţei cronice a echipei de proiect. Una din componente viza parteneriate şi înfrăţiri între şcoli din România şi şcoli din UE, exact după modelul E-twinning. Pentru că chelului îi trebuie întotdeauna tichie de mărgăritar, MCTI a decis să ignore cele 8.000 de şcoli de pe site-ul european şi să facă un site nou, românesc. Acolo s-au înscris rveo 250 de şcoli din România (pentru că au primit echipamente de la Minister) şi… vreo 10 din străinătate. Logic, de ce ar fi făcut efortul să se înscrie pe site-ul românesc, când îl aveau pe cel european?
Ca să fie toată treaba şi mai frumoasă, după ce s-a încheiat componenta (adică în noiembrie), Ministerul a preluat baza de date şi site-ul de la asistenţa tehnică şi l-a pasat marii firme Siveco, beneficiara unui uriaş contract pentru un mare portal n-am înţeles cu ce. De atunci, linişte, Siveco nu a fost în stare să lanseze nimic pe piaţî. Aşa că acum suntem în situaţia că după ce am refuzat proiectul european pentru unul românesc, nici ăsta din urmă nu funcţionează.
Din fericire, multe şcoli româneşti au ales să ignore prostia cronică din MCTI şi s-au înscris pe site-urile europene. Sunt iniţiative private care dau mai multe rezultate decât cele susţinute de administraţie. Iar banii publici sunt tocaţi în continuare.
Na, că mi-am spus oful!
Toate multumirile si aprecierile din partea intregii echipe care a participat la concurs : Coman Bogdan, Ilinca Razvan, Spinu Dragos, Cretu Andreea impreuna cu profesorul coordonator, Viorel Chiculita.
Ne bucura sa stim ca mai sunt oameni care vad si apreciaza frumosul din atatea gunoaie care ne inunda tara,ramanand obiectivi prin aprecierile pe care le fac.
Mulţumim de aprecieri şi încă o dată, felicitări întregii echipe! Am updatat articolul cu mesajul vostru.
Bravo copii..bravo domnule profesor!
Pingback: Drept & Internet - noutati si opinii