Budapesta, Septembrie 2006: pe fondul nemultumirii crescânde si a minciunilor guvernamentale, mii de unguri se revoltă violent si cer demisia Guvernului. Aceste proteste se vor repeta, timid, în Octombrie 2007.
Atena, Decembrie 2008: provocaţi de brutalitatea forţelor de ordine care au împuşcat mortal un adolescent, mii de greci ies in stradă revoltati. In scurt timp, protestele devin antiguvernamentale si foarte violente.
Sofia, Ianuarie 2009: dela un miting paşnic al câtorva mii de studenti şi fermieri in faţa Parlamentului bulgar, scandările împotriva Guvernului devin proteste violente insoţite de acte de vandalism.
Riga, Ianuarie 2009: aproape simultan cu mişcările de la Sofia, în capitala Letoniei izbucneşte o revoltă antiguvernamentală care se transformă în una violentă, cu peste o sută de arestaţi.
De reţinut lozincile identice, prezente în toate cele 4 capitale est-europene : anticorupţie si nivel de trai. Vă reamintesc că vorbim totuşi de mii de oameni, care nu se adună aşa, degeaba, din senin, în piaţa publică. Dacă vi se par doar texte despre locuri îndepărtate şi acţiuni izolate, locale, daţi click pe clipul sugestiv de mai jos, e şi Bucureştiul acolo:
“Fii serios, n-o să se-ntâmple d-astea la noi !”. Aşa işi încep contra-argumentaţia cei cărora le împărtăşeşti îngrijorarea despre violentele mişcări sociale din ţările vecine. Probabil că aceeaşi replică neîncrezătoare era omniprezentă şi în zbuciumatul an 1989, când, dintre toate revoluţiile anticomuniste, cea de la Bucuresti, nebănuită de nimeni, urma să se dovedească a fi de departe cea mai sângeroasă din estul Europei. De-atunci şi până azi, am avut “Piaţa Universităţii” şi contra-manifestatiile ei neocomuniste, respectiv mineriadele din 1990-1991, apoi cea din 1999, când, pentru prima dată, fragila democraţie romaneasca a reuşit să reziste unor astfel de presiuni sociale. Însă proteste spontane cu mulţimi blocând şosele au fost deseori la ştiri în ultimii 20 de ani; cel mai recent s-a intamplat in Zăbrăuţi, Ferentari, în capitala periferiei Bucureştilor, când sute de locatari au incendiat cauciuri, au blocat o stradă şi au atacat maşinile pompierilor, nemulţumiţi de debranşarea de la electricitate si surescitaţi după asfinxierea unor micuţi ce locuiau in aceleasi condiţii mizere.
Aşadar de unde atâta persiflare şi neîncredere faţă de potenţialul de revoltă al românilor?
Această atitudine sceptică vine dintr-o viziune provincială, care autoflagelează şi generalizează. Noi suntem români, românii sunt un fel de extratereştri humanoizi, la noi e aşa, e pe dincolo, în Romania este mereu o situatie absolut mega excepţională, de nemaivăzut. E pe naiba! Mulţimile sunt mulţimi în orice colţ al planetei şi reacţionează identic în anumite contexte şi la anumiţi stimuli, indiferent de rasă, religie sau sex. Punct. De altfel, viziunea străinilor e puţin altfel, vezi spre exemplu grupajul realizat de Romania News Watch.
Scenariu: câteva mii de profesori demonstrează în Bucureşti şi cooptează în protestul lor asociaţiile studenţeşti. Pe fondul recesiunii prezente li se alătură sindicate din alte domenii (poate acel Bing-Bang sindical din aprilie de care vorbeşte Andronic), cum se mai întâmplă de obicei. Şomerii şi studenţii sunt protestatarii tip : nu au o situaţie financiară fericită, n-au o activitate de care să depindă esenţial programul lor, adică, cel mai important: au mult timp liber în care nu produc bani. Frustrarea este aşadar maximă şi oarecum de înţeles. Mai e nevoie doar de un declanşator şi mulţimea este legitimată şi cu suport popular. Fitilul poate fi un act iresponsabil al unui jandarm făcând exces de zel (şi sunt destule brute d-astea nerăbdătoare în uniformă) sau poate fi o declaraţie sau o acţiune nepotrivită a unui conducător (iar nu ducem lipsă). Iese haos garantat.
Oricum, de obicei unor astfel de mulţimi li se alătură fauna inerentă a oricăror proteste, eternii rebeli fără cauză, adică extremiştii de dreapta (mereu prezenţi “civic” cu tot felul de afişe pe stâlpii din capitală), huliganii anti-”gabori” din galeriile de fotbal, protestatarii ecologişti sau cei anti-globalizare. Sunt minorităţi minuscule dar trebuie luate in serios. Gândiţi-vă doar că, la summit-ul NATO, unii dintre aceştia au avut bani să închirieze o hală în Timpuri Noi, la 15 minute de Piata Unirii, pentru a protesta.
În astfel de momente e nevoie de lideri credibili.
Imaginaţi-vă, dacă puteţi, prestanţa şi prestaţia lui Boc în faţa unor mulţimi nemulţumite. Să nu vă gândiţi la increderea in Băsescu, marinarul şi-a dinamitat conştient (şi de multe ori inconştient) potenţialul de legitimitate populară cu care un preşedinte este încărcat de popor prin alegeri. De altfel, a recunoscut singur că şi-a pierdut 80% din electorat prin refacerea FSN.
Ce scandau mulţimile în Budapesta, Atena, Sofia şi Riga?
Anticoruptie si nivel de trai? Vi se par teme inactuale pentru Romania? Setea de sânge a românilor pentru corupţi traşi în ţeapă a fost constant întărâtată de Băsescu, fără nicio căpăţână de Moţoc servită mulţimii iar 2009 începe cu mii de oameni daţi afară şi un Euro mai scump cu 20%. Asta în condiţiile în care guvernanţii se joacă Monopoly cu ministerele si se ceartă pe pioni gen Oprea sau Ardelean, importanti doar şi doar pentru ei. Locatarii palatului Victoria sunt mai decuplaţi de realitate decat cei ai Spitalului 9, iar gălăgia dinspre vecini e ceva “la ei acolo” deşi Budapesta, Atena, Sofia sau Riga sunt toate capitale ale unor tari UE, la până în 1000km de graniţele României.
Capul lui Moţoc lesne se va transforma in capul lui Basescu daca guvernul nu-si vede de treaba si da tara peste cap. Zeus mizat totul pe mana mini-bocului cand si l-a asumat.
Si-ar fi atunci posibil ca cineva care azi n-ar avea nicio sansa pentru a-l bate pe Basescu sa castige alegerile? Hmm…cine ar putea sa fie?
Ce este ingrijorator dupa parerea mea e ca aceste proteste de strada – care, descoperim ca incep sa aiba ca subiect nemultumiri legate de conditii de viata – apar in state din UE. Cu siguranta e un lucru care la Bruxelles ar trebui sa dea de gandit. E timpul ca UE sa lase statelor ceva mai multa libertate in incercarea de a gasi solutii la criza. Filosofia one size fits all nu prea se mai potriveste, pur si simplu pentru ca in conditii de criza se vad cel mai bine diferentele (vorba lui Buffet, cine a inotat in fundul gol si cine nu).
Că Băsescu e fraier să pice el când are atâţia ţapi ispăşitori la îndemână. Va vira cu abilitate şi va perora împotriva guvernului trădător la primele semne de furtună.
Dar revenind la subict, eu sunt unul dintre sceptici cu privire la potenţialul de protest violent din România. Problemele sociale nu sunt atât de grave încât să se ajungă acolo, sindicatele pot face mitinguri şi chiar greve, dar se va găsi o soluţie de mediere. La noi în Universităţi nu se găseşte masa critică de anarho-socialişti care să facă o baricadă. Marea majoritate a celor ce pot provoca sau manipula o mişcare violentă sunt acum la putere. Nu întrunim niciuna dintre condiţiile care au dus la mişcări de stradă în celelalte ţări.
Singura cale prin care văd să se ajungă la mişcări sociale ample este prin acutizarea crizei economice până la generarea unor probleme sociale majore, care să scoată oamenii din stradă.
Si eu sunt sceptic. Societatea civila este foarte slaba in Romania. Ideea de implicare in comunitate lipseste la marea majoritate a romanilor, fiind inlocuita de un egoism primitiv, in care participarea la actiunile colective este conditionata de intrebarea “mie ce imi iese din asta?” Iar raspunsul trebuie sa fie ceva foarte concret.
Din 1989 singura miscare ce a avut o motivatie mai complexa decat “mi-e foame” sau “vreau bani mai multi de la stat” a fost Piata Universitatii, la care ne uitam si in ziua de astazi ca la un moment aproape ireal si cu siguranta irepetabil.
S-ar putea sa avem niste proteste sociale punctuale si poate chiar violente pe alocuri, ce vor fi calmate cu usurinta prin mituirea liderilor lor.
Si inca un element foarte important: cu exceptia Pietei Universitatii, toate celelalte miscari de masa din ultimii 20 de ani au “beneficiat” de impulsionare si coordonare din partea serviciilor secrete. De data aceasta e putin probabil ca sa vedem o asemenea implicare, ba chiar mai curand serviciile vor avea grija sa stopeze astfel de tentative inca din fasa, inainte de a ajunge vizibile in spatiul public. Stie el Basescu de ce vrea sa controleze direct toate cele 6 Securitati, si de ce le gadila orgoliul si buzunarul de cate ori are ocazia…
O viziune simplista asupra miscarilor de strada pare a fi mai la indemana amatorilor. Influentati de Gustav Le Bon si marcati de criza economica am putea crede ca o miscare sociala de strada cu iz violent este oricand posibila. Fals dominilor! Lucrurile sunt mult mai complicate. Ia ganditi-va la ultimele miscari sociale extrem de violente. Unde au fost? In Romania sau Letonia? Oamenii nu se aduna pur si simplu si dau cu bata.
cam tarziu dar merita:
faza asta imi aduce aminte de revolutie… Imediat dupa dec ’89 am vazut un interviu cu un “fugit” de comunisti care povestea ca ,pe data de 10dec 1989 (sau foarte aproape), s-a intalnit cu un alt roman in state(ajuns de cateva saptamani) si l-a intrebat care e treaba cu ceusescu, daca o sa pice. Proaspatul dizident i-a raspuns ca “ceusescu o sa fie la putere si peste 10 ani, asa de puternic si sigur e partidul si securitatea”… Morala e – chiar daca am facut ultimii revolutia (in afara de marele urs), a fost adevarata…
Pingback: Vor fi proteste violente în România? « La colţu' străzii
Pingback: Greva intr-o tara de sclavi « Piticii lu' Dorel
Pingback: După trei ani se simte criza și la București | La colţu' străzii